Adăposturi civile lăsate de izbeliște

Românii sunt astăzi mai vulnerabili decât oricând în cazul unui dezastru, fie că s-ar produce din cauze naturale, fie ca urmare a unui atac aerian. Pe motiv că este improbabil să se întâmple ceva rău, multe adăposturi civile au fost lăsate de izbeliște. Majoritatea sunt la subsolurile blocurilor și nimeni nu s-a mai ocupat de soarta lor.

Aflate într-o stare avansată de degradare, întreținerea și igienizarea au fost uitate. Autoritățile locale spun că e treaba asociațiilor de locatari, iar acestea nu au bani. Prea puține sunt administrate și dotate corespunzător, iar numărul persoanelor care ar putea beneficia de un refugiu este mic.

Pe tot teritoriul țării există doar 7.000 de adăposturi de protecție civilă, care pot oferi protecție pentru circa două milioane de persoane, în cazul unui atac aerian ori al unei calamități naturale. Deși sunt multe alte spații care ar putea servi drept refugiu, majoritatea sunt prost întreținute, ceea ce le face nefuncționale.

Cele mai multe se află în București. Aici există 4.000 de buncăre care ar putea adăposti circa un milion de persoane în situații de urgență. „În București, în stare de exploatare sunt adăposturi care ar putea primi aproximativ 600.000 de locuitori. Capacitatea totală pe care noi o estimăm este de un milion de persoane, însă starea precară în care se află multe dintre aceste spații ne-a determinat să le considerăm impracticabile“, spune cpt. Vasile Daniel de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență.

Sunt responsabilitatea locatarilor

După Revoluția din 1989, subsolurile blocurilor au devenit proprietatea locuitorilor imobilelor, fiind administrate în mare parte de asociațiile de proprietari, care nu au bani și nici interes pentru întreținerea lor. Majoritatea sunt insalubre și nu au apă, electricitate sau grupuri sanitare. Ușile s-au degradat, sunt ruginite și fie nu se mai închid, fie sunt blocate, iar instalațiile de ventilație s-au stricat de mult. Uneori nici măcar igiena minimă nu este întreținută, devenind adevărate focare de infecție, populate de gândaci și șobolani.

„Noi am efectuat controale în toate adăposturile și am constatat că sunt multe care nu corespund normelor minimale de igienă și funcționare, prin urmare, ne-am adresat autorităților locale. În proporție de peste 90%, aceste adăposturi de protecție civilă constituite la subsolurile blocurilor  sunt proprietatea locatarilor, și în aceste cazuri responsabilitatea de a le menține în stare de funcționare este a asociației de locatari. Există și situații în care aceste spații nu sunt ale locuitorilor imobilului, și în acest caz adăposturile sunt în sarcina primăriilor, care trebuie să se ocupe de verificarea și mentenanța lor.“

Primăriile dau vina pe asociațiile de locatari

Deși majoritatea subsolurilor blocurilor de locuințe au trecut în proprietate privată, autoritățile locale sunt obligate să se intereseze de  stadiul în care acestea se află și chiar să efectueze reparații. „Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor“, stipulează art. 44 din Legea fundamentală.

Cu toate astea, edilii locali își declină responsabilitatea și dau vina pe asociațiile de locatari. „Nu sunt pentru cutremure, sunt pentru atac aerian sau căderi de meteoriți. La cutremur trebuie să ieși din clădire. Se  creează o confuzie. Nu au legătură cu cutremurele. Între timp, adăposturile au luat alte destinații. Am făcut o identificare a lor, au sisteme de ventilație, curent, am notat ce funcționează și ce nu, ce trebuie reparat. Dar proprietarii se ocupă, este obligația lor. Dacă ar fi expropriate le-am putea amenaja. Altfel, nu putem băga bani. Nu avem baza legală. Sunt bani publici, nu-i putem folosi decât în baza unei legi. I-am îndrumat, am făcut evaluare, au primit o copie fiecare asociație. Se gândesc că este riscul foarte mic“, ne-a spus Cristian Popescu, viceprimarul Sectorului 2.

Marcajul pentru adăposturile civile este un triunghi albastru, într-un pătrat portocaliu, util în caz de urgență pentru a fi identificate repede și ușor. Cu toate astea, nici măcar aceste plăcuțe nu există.

În privința refugiilor rămase în proprietatea autorităților locale, numărul lor este nesemnificativ. Sub 10% sunt adăposturile care aparțin primăriilor și pe care acestea trebuie să le administreze. Dar nici acestea nu sunt întreținute. „Sunt și subsoluri care aparțin primăriei. Avem vreo cinci ale noastre. Sunt într-o stare mai bună. O să începem să le renovăm din bugetul local. Avem vreo 5 ale noastre“, ne-a declarat Cristian Popescu.

Măsuri de ajutor după o calamitate

ISU dispune în București de un container multirisc pentru suport logistic de căutare-salvare și încă un container similar pentru iluminare. Nu același lucru se poate spune și despre autoritățile locale. Nici pentru perioada ulterioară producerii unei catastrofe situația ajutoarelor de care populația ar avea nevoie nu este îmbucurătoare. „Nu avem  containere, puncte de prim-ajutor, alimente necesare pentru perioada post cutremur“, ne-a spus viceprimarul Sectorului 2. Și totuși, Legea 215/2001 a administrației publice locale spune însă că „primarul ia măsuri pentru prevenirea și, după caz, gestionarea situațiilor de urgență. La luarea măsurilor de protecție civilă, primarul acționează ca reprezentant al statului în comuna sau orașul în care a fost ales.“

Iar Legea 481/2004 privind protecția civilă spune că unitățile administrativ teritoriale unde există potențial de producere a dezastrelor naturale provocate de cutremure și inundații trebuie să aibă personal specializat angajat.

Unde și ce sunt refugiile

„Adăposturile de protecție civilă sunt amenajate în subsolurile blocurilor, în instituții publice, în stațiile de metrou și în sediile operatorilor economici, la unele fabrici, uzine, în mall-uri. Scopul acestora este de protecție în cazul unui atac aerian.  Însă nu toate blocurile au aceste adăposturi. Cum ne dăm seama că un bloc are adăpost? În subsolul blocului trebuie să existe o gură de evacuare, un tunel prevăzut cu o scară care iese din subsol către exterior, la o distanță de cel puțin 1/3 din înălțimea construcției. Este vorba de o ieșire de urgență. Mai trebuie să existe o instalație de ventilare pentru ca oamenii să beneficieze de aer curat. Instalația filtrează aerul viciat, ca de exemplu în cazul unui atac chimic. Este nevoie și de grupuri sanitare (1 grup sanitar pentru 50 de persoane), iar suprafața adăpostului trebuie să fie de minimum 1 mp pentru fiecare locatar al imobilului. Ușa acestuia trebuie să aibă un sistem de închidere special care să nu-i permită să rămână blocată“, ne-a explicat cpt. Vasile Daniel de la ISU București.

Depozitarea murăturilor, legală

„În timp de pace, adăposturile publice de protecție civilă, cu excepția spațiilor amenajate ca puncte de comandă, pot fi utilizate pentru alte destinații, cu respectarea normelor tehnice, cu obligația de a fi eliberate în situații de urgență în maximum 24 de ore“, spune Legea 481/2004.

Și cpt. Vasile Daniel ne-a spus același lucru. „Este legal ca locatarii blocurilor să depoziteze bunuri în subsoluri, inclusiv borcane de murături, anvelope, mobilă, însă ei sunt obligați, potrivit legii, să elibereze aceste spații în 24 de ore. Rolul ISU este de a verifica starea de întreținere a acestor spații și de a ține evidența numărului total de adăposturi.“

În București sunt aproximativ 1.500 de adăposturi de protecție civilă și 2.500 de alte locații care pot fi utilizate ca spații de adăpostire, respectiv tuneluri, galerii de metrou, subsoluri amenajate, parcări subterane, pasaje. Există 3.000 de buncăre în toată țara, cu excepția Capitalei, distribuite însă neuniform pe teritoriul României. Dacă în Dolj sau Brașov sunt câte 200 de adăposturi civile, în Vrancea sunt două, iar Ialomița nu are niciunul.