Agitație în mușuroi

E deranj mare în mușuroiul noii securități. Cam asta s-ar putea spune după ce am citit editorialul publicat ieri de Cornel Nistorescu în „Cotidianul”.

Am aflat că directorul ziarului în care scriu de la o vreme a fost sunat la interval de câteva ore de doi lucrători de la G4Media și, respectiv, Newsweek, și întrebat în legătură cu adeverința eliberată de CNSAS în decembrie anul trecut, în care se arată că el nu a fost colaborator al fostei Securități. Prea mare sincronizarea acestor apeluri, venite din două locuri diferite, pe același subiect, la interval de câteva ore…Un fel de „încercați și voi, că noi n-am reușit”… Cornel Nistorescu le-a dat cu flit la ambele.

În 2002, CNSAS îi mai eliberase o astfel de adeverință, cu un verdict identic, astfel încât este legitimă întrebarea despre insistența cu care băieții cu praf de stele pe umeri se ocupă de un subiect ce fusese deja lămurit cu apropape două decenii în urmă.

Noua verificare a lui Nistorescu a avut loc în urma unei sesizări făcute în 2019 de publicația „Newsweek România”, pe baza unui articol semnat de cercetătorul CNSAS Mădălin Hodor în 2018, în Revista 22. La acea dată, Honor știa de verdictul dat de același CNSAS în 2002, aceluiași Cornel Nistorescu. Dar a vrut să reîncălzească ciorba. De ce oare?

Mașinăria pusă în mișcare a fost simplă: Honor a centrat, trompetele de la Newsweek au dat cu capul și-au trimis sesizarea la CNSAS. (Apropos: cât o fi costat vocea mortului Caramitru – fie iertat – din clipul audio care face și post-mortem reclamă acestei reviste inexistente?).

Verdictul de la CNSAS din 2021 a fost același ca în 2002. Dar, în pofida dublei negări date de instituția care-l plătește, Hodor declară recent la G4 Media, cealaltă oficină intrată în joc, că el „crede” pe dos: „Eu cred, totuși, că el (Nistorescu – n.r.) a avut o relație de colaborare”. Adică CNSAS afirmă oficial că nu, el, marele Hodor „crede” că da.

Pe ce bază crede el altfel decât ceea ce a constatat instituția unde e lefegiu? Dacă ar fi ong-ist de frunte, nimic de zis, poate să afirme ce-l taie capul, că d-aia e libertate de expresie. Dar Hodor ocupă o funcție în stat și e plătit din bani publici ca să respecte prevederile legii și deciziile instituției din care face parte. Mai ales că e vorba despre destine umane, nu de saci cu cartofi.

Comportamentul lui Hodor devine nociv din momentul în care, de conivență cu presa încolonată la ordinele acestui regim, contrazice decizii ale instituției unde e lefegiu și emite în spațiul public păreri personale care-i incriminează fix pe cei potrivnici regimului actual.

Hodor contestă definiția pe care legea o dă colaboratorilor Securității și care a fost îndelung pritocită în dezbaterile vremii. Lui Hodor nu-i convine această definiție pentru că nu dă dreptate părerilor lui și-l împiedică să-și atingă scopurile. Dacă el „crede” ceva, ar fi nevoie de o lege care să confirme ce crede el.

Cine aplică actuala definiție din lege „merge după fentă”, susține Hodor. El dorește ca legea să extindă noțiunea de colaborator al Securității la toți cei care au făcut „propagandă la comandă în favoarea regimului”.

O lege cum și-ar dori Hodor ar fi binevenită, dar să se aplice fără discriminare și la trecut, și la prezent. Adică să fie considerați colaboratori ai noii Securități și cei care fac propagandă la comandă în favoarea regimului actual. Ar fi mare înghesuială. Hodor ar fi printre primii în această categorie. Trompetele care-i preiau acum teoriile ar fi și ele la loc de frunte. Și câți și mai câți…

Conform criteriilor lui Hodor, ar urma să fie considerați colaboratori ai noii Securități toți cei din presă și din ong-uri care au contracte de publicitate, deci de „propagandă la comandă”, cu instituții ale statului. Sau cei care nu fac publice sursele de venituri. Dragnia a fost băgat în pușcărie inclusiv pentru că a îndrăznit să ceară obligarea tuturor ong-urilor să-și publice sursele de finanțare. Și e de înțeles de ce l-au băgat la zdup, mai bine moare un om decât să dispară un sistem ocult. Ce-ar fi scris, de pildă, la surse de finanțare sau într-o declarație de avere personală, alde mărieșii, mălinboții ori „ceaușeștii” care umblă cu lumânări de înmormântare pe la porțile oamenilor?

Dar poate că marele scormonitor prin gunoaiele trecutului Hodor are mai mult noroc, făcând campanie pentru o lege nouă, aplicabilă și la prezent, nu doar la trecut, în care colaboratori ai securității să fie considerați toți propagandiștii stipendiați de regim prin contracte de publicitate. Ar fi un lucru deosebit de bun pentru transparența și sanitatea din mass media. Până atunci, acest individ este obligat să respecte legea existentă și pentru aplicarea căreia este plătit. Și punct.

Nu intru pe fondul lucrurilor pentru că nu e cazul. Cornel Nistorescu nu trebuie apărat pentru că nu are de ce să fie apărat. Relatarea sa din editorialul de ieri este arhilămuritoare.

Ceea ce trebuie să fie apărate sunt ideile lui Cornel Nistorescu, patriotismul său, publicistica irepresibilă pe care o practică și o stimulează în ziarul său. În urările sale de recentele sărbători, Nistorescu le-a dorit tuturor sănătatate și o Țară. Acesta ar fi cadoul suprem pe care-l putem primi de la pronia cerească – să ne luăm țara înapoi din mâna prostocrației, imposturii, șmecheriei cu ștaif și hoției gulerelor albe, scrobite în coca străinătățurilor.

Problema gravă, care nu ne poate lăsa indiferenți, este a acestui slujbaș al statului numit Mădălin Hodor, cercetător al CNSAS, care ignoră dispozițiile legii, debitând în spațiul public păreri potrivnice instituției care-l plătește. Dacă nu-i convin deciziile CNSAS, ar trebui să plece și să-și trâmbițeze cât vrea și pe unde vrea ce „crede” el.

Semizeii au piuneze în pantofi

Băieții cu praf de stele pe umeri sunt deranjați. Doar, deranjați, nu speriați. Pe ei nu-i sperie nimeni și nimic.

Dacă vreți să cunoașteți psihologia semizeilor de pe pământ, nu din legendele Greciei antice, trebuie să-i vedeți pe procurori când intră în camera de anchetă și se așază în fața celor cercetați, punând cătușele pe masă în fața lor. Sau pe securiștii noii securități, când ies ei pe poarta unității cu pieptul bombat de aerul rarefiat al puterii fără limite, pentru care destinul oricărui trecător întâlnit în cale se află la degetul lor mic, fără ca bietul pieton să aibă habar de asta…

Acești semizei au sentimentul nemuririi. Ei nu se pot împiedica de-un ciot de presă numit Cotidianul. Nu că ziarul le-ar bloca total drumul, dar le pune cam des câte-o pietricică în pantof care-i deranjează din mărșăluire.

Declarația de la București

În septembrie anul trecut, în jurul Cotidianul s-a constituit Grupul pentru Apărarea Democrației care a adoptat „Declarația de la București” în care se pledează pentru „criterii clare și transparente de promovare în funcții publice”, „prostocrația trebuie abolită”, iar „avizul serviciilor secrete pentru ocuparea diferitelor funcții să fie drastic restrâns la un număr limitat de funcții, stabilite strict prin lege”. Semnatarii mai declară că „vom da credit și prioritate oamenilor de valoare, vom reabilita noțiunea de patriotism”.„Vom milita pentru „demilitarizarea” prin lege a societății civile, a conducerilor partidelor politice și a instituțiilor de presă – pentru ca din activitatea acestora să fie eliminată dubla comandă iar acțiunile lor să beneficieze de o identitate clară în fața cetățenilor”.

Tot Cotidianul a lansat, în octombrie anul trecut, „Unirea românilor – proiect de țară”. În declarația de principii ale acestui proiect, Cornel Nistorescu scria că „O reaprindere a flăcării patriotice, a sentimentului de identitate, de respect pentru valorile trecutului și, mai ales, față de semeni dar și o mobilizare a populației în jurul marilor proiecte de dezvoltare ar putea schimba fața deprimată a României și a locuitorilor ei. Renașterea solidarității românilor ar deveni principalul program politic al unei persoane și al unui partid. S-ar bucura de o susținere năvalnică, de o eliberare uriașă de energii pozitive, de identificare a unor căi neașteptate de afirmare și dezvoltare pentru economie, pentru țară dar și pentru fiecare în parte”.

Și, un ultim exemplu, Cotidianul a realizat o antologie „publicistică în stare de alarmă” – o culegere de comentarii și analize publicate în ultimii ani în ziar, reunite sub titlul „Trecerea la prostocrație”. Acest titlu spune totul despre tabloul de sinteză pe care-l oferă România în anii regimului Iohannis.

Pe scurt, ce-avem noi aici? Patriotism, abolirea prostocrației, prioritate oamenilor de valoare, tăierea aripilor de putere ale serviciilor secrete, demilitarizarea prin lege de acoperiții și infiltrații existenți în presă, conducerea partidelor și societatea civilă, reaprinderea flăcării patriotice, a sentimentului de identitate națională, de respect pentru valorile trecutului și față de semeni etc, etc.

Astea, treacă-meargă, dar dacă te-apropii de „lingurică” și iei în vizor bănuții de parandărăt manevrați prin proiecte marca Ghinea, lucrurile nu mai pot fi tolerate. Rețeaua de afaceri ale lui Ghinea a început să fie dată în vileag. Fostul ministru USR-ist a intrat sub reflectorul lanternei exact ca Jerry, care a fost prins de Tom cu cașcavalul în gură, taman când să intre la vizuină. Ghinea și-a făcut firmă privată de „monitorizare a PNRR” folosind date, informații și analize adunate din toate ministerele pe când era ministrul Fondurilor europene. Dacă un fost ministru al PSD ar fi procedat astfel, mașina cu cătușe l-ar fi prins din urmă înainte să deschidă poarta casei.

Scrisoare către președintele Comisiei Europene, Ursula von Der Leyen

Pe subiectul Ghinea, Cotidianul a trimis zilele trecute președintei CE, Ursula von der Leyen o Scrisoare deschisă, semnată de mai multe personalități publice din România, solicitând un punct de vedere despre existența sau inexistența unui conflict de interese în ceea ce-l privește pe fostul ministru al Fondurilor europene.

S-au adunat cam multe pietricele în cizmele regimului. Și s-ar putea ca samovarele de la Cotidianul să devină locomotive de idei pentru tot mai mulți.

Textierul MCV și România monitorizată

Și-atunci, din vreme, s-au actualizat țintele și s-a dat alarmă pe unitatea de lunetiști.