Alianța PNL-USR pentru alegeri, pierderea identității, dar și un colac de salvare. „PNL este un partid slab care încearcă să se întărească prin alianțe”. INTERVIU Cristian Pîrvulescu

Alexandru Muraru a lansat ideea unei construcții politice de dreapta, de tipul Alianței DA, în jurul PNL, alături de USR și alte formațiuni care vor să se alăture. Am discutat cu politologul Cristian Pîrvulescu ce ar însemna un astfel de proiect.

Întrebare: A fost lansată ideea unei alianțe de Dreapta pentru alegerile din 2028. Ce șanse ar avea o astfel de construcție?

Cristian Pîrvulescu: Întotdeauna alianțele, în preajma alegerilor, încearcă să creeze, în primul rând, o stare de spirit. Să simplifice jocul politic și să-l polarizeze. Deci rolul unei astfel de alianțe este să polarizeze jocul politic. Așa s-a întâmplat cu CDR, așa s-a întâmplat cu alianța DA, așa s-a întâmplat cu USL și așa mai departe. Până la urmă este o chestiune mecanică. Nu are legătură cu ideologia.

USL-ul este cel mai bun exemplu de alianță între formațiuni politice care se împotriveau încercării președintelui Băsescu, PSD și PNL în cazul acesta, se împotriveau încercării președintelui Băsescu de a crea o nouă arhitectură politică în România.

Acum, situația este complicată, pentru că dacă în mod tradițional, polarizarea politică din România era legată de alegerile prezidențiale, ultimele alegeri prezidențiale ne-au arătat o altă polarizare, și anume cea între pro-european și anti-european.

Încercarea PNL de a construi un pol împotriva PSD nu face decât să aducă avantaje în rigoare tactică, dar și ideologică în raport cu extrema dreaptă în România, atât pentru PNL, cât și pentru PSD.

Întărirea poziției lui Bolojan și Nicușor Dan

Deci această operațiune încearcă, în primul rând, să întărească poziția președintelui și primului ministru Bolojan, președinte al partidului și prim-ministru. Este în egală măsură în favoarea domnului Bolojan, ca și în favoarea USR, care nu a reușit în ultimii ani să mai obțină rezultate bune și care riscă să își piardă relevanța politică pentru că se află la guvernare. Pentru un partid anti-sistem participarea la guvernare este foarte complicată, este foarte riscantă și poate duce la situații dramatice.

„PNL este un partid slab care încearcă să se întărească prin alianțe. Alianța încearcă să creeze imaginea că e pilonul Dreptei”

Ca urmare, formula care pare să fie retorică și să fie utilizată mai degrabă pentru a crește costurile unei eventuale ieșiri din Coaliție (tactica PSD), această formulă retorică sugerează că PNL este un partid slab care încearcă să se întărească prin alianțe. Deja alianțele, fuziunile foarte probabile cu Forța Dreptei și cu REPER, au o semnificație electorală care rămâne de dovedit și sunt posibile. O alianță politică cu USR nu face decât să creeze această imagine pe care PNL și-a construit-o în decenii, aceea că este pilonul așa-numitei drepte.

Dar PNL a făcut, pentru că aici vorbim despre o inconsistență ideologică extraordinară, trecerea de la liberalism — care este prin natura lui de centru, cu problematică societală de centru-stânga și problematică economică de centru-dreapta — la conservatorism societal, ceea ce îl face să se afle, în egală măsură, în proximitatea extremei drepte.

„1+1 nu fac 2 în politică”. S-ar certa pe locurile de pe liste

Întrebare: Dar aceste partide mai au identitate sau, în cazul acestei alianțe, ar risca să fie înghițite unul de altul? Am văzut că liberalii, în ultima ședință, au spus că ar trebui să se distanțeze de USR și nu au acceptat să discute prea mult propunerea.

Cristian Pîrvulescu: Unii liberali au spus asta, nu Ilie Bolojan. Sigur că va trebui să țină cont, până la urmă, de poziția generală. Există, totuși, destul de mulți liberali care se gândesc că o astfel de oportunitate ar trebui să fie folosită.

Cei care au mai mult de pierdut sunt cei de la USR decât cei de la PNL în ceea ce privește identitatea politică, dar este un adevărat colac de salvare. O alianță de genul acesta le asigură intrarea în Parlament fără niciun fel de discuție. Și de aici problemele, pentru că în politică 1 + 1 nu înseamnă 2, ci înseamnă 1, 1 și ceva. Atunci PNL ar avea mai mult de pierdut decât de câștigat dintr-o alianță. Printr-o fuziune, ar fi cu totul altceva.

Întrebare: S-ar certa pe locurile de pe liste, la parlamentare? Cine să-și pună oamenii?

Cristian Pîrvulescu: Evident. Și aici vor conta sondajele. Sondajele arată o situație — n-aș spune de egalitate — dar nu foarte diferită.

„PNL și-a pierdut identitatea la fuziunea cu PDL”

Într-o fuziune, probabil că ar fi cu totul altceva. Dar știm foarte bine că deja PNL, la fuziunea precedentă importantă cu PDL, și-a pierdut identitatea. Asta o spun — și e curios — că mulți dintre cei care spun că nu sunt de acord cu o alianță sau o fuziune cu USR sunt dintre cei care vin de la PDL.

Pentru că, în final, PDL-ul domină în momentul de față PNL-ul. Ceea ce a mai rămas din PNL sunt doar numele și câteva figuri, mai mult sau mai puțin izolate, cum este Ilie Bolojan sau Dan Motreanu, dar majoritatea celor care sunt semnificativi în partid sunt, de fapt, din aripa pedelistă.

Problema de identitate ideologică pare să fie secundară în România. USR a cunoscut în ultimii zece ani o schimbare radicală, de la un liberalism societal clar exprimat la tendințe din ce în ce mai conservatoare, ceea ce îl face compatibil cu PNL-ul, care deja din 2015, când încheia acorduri în cadrul familiei politice europene, lua o asemenea direcție.

Când nu ai o identitate ideologică clară, este evident că nu ai nici un electorat foarte clar.

Și aici PNL este mult mai puternic, pentru că, fiind un partid bine înrădăcinat la nivel local — numim acest tip de partid, în știința politică, „partid de cartel”, adică un partid care asociază aleșii locali nu pe bază ideologică — PNL este mult mai puternic. PNL este un partid cu aproape 1300 de primari în localități.

Ori PNL nu are niciun interes; în unele localități chiar este în confruntare deschisă cu USR, în cele câteva localități în care USR a păstrat în continuare primari. Asta complică în mare măsură situația și de aici o reticență extraordinară, pentru că există localități și județe în țară unde PNL și AUR sunt în opoziție față de PSD, eventual PSD și USR, dar există mult mai multe localități în țară, aproximativ 1300, în care PNL este la putere și, de cele mai multe ori, USR, dacă există, este în opoziție, și încă într-o opoziție foarte dură. De aici alianța este mult mai dificilă decât pare la prima vedere.

Userizarea lui Ilie Bolojan

Întrebare: Se userizează premierul Bolojan, așa cum spun unii liberali?

Cristian Pîrvulescu: Eu nu cred că Ilie Bolojan se „USR-izează”, ci că USR se „Bolojenizează”, în sensul că Ilie Bolojan are nevoie de USR inclusiv în confruntarea internă din PNL, pentru că nu are un control deplin asupra partidului.

Probabil este unul dintre președinții de partid care are cele mai multe dificultăți în a controla efectiv partidul, dincolo de voturile formale. Partidul rămâne în continuare fragmentat și atunci apropierea de USR, inclusiv în ceea ce privește guvernarea și echipa prim-ministrului, este mai degrabă o alegere oportunistă pentru a-și putea pune în aplicare proiectele și interesele. De aceea USR poate să-și piardă și mai mult identitatea din această perspectivă.

Întrebare: Ilie Bolojan ridică partidul sau mai degrabă, partidul în scade pe Ilie Bolojan în percepția publică?

Cristian Pîrvulescu: Relația este clară: întotdeauna rolul liderului este să tragă partidul înainte. Acesta este rolul de vector care reușește să se impună în dezbaterea publică. Cota de popularitate din sondaje indică o imagine mai bună a primului ministru în raport cu partidul. Dar dacă privim în mod realist, problema este că politicienii români au cote mult sub 50%. Acestea sunt cote de alarmă.

Un politician, mai ales un președinte sau un prim-ministru în primul an de mandat, ar trebui să aibă o popularitate mult mai mare. În alte țări, precum Franța, când se vorbea despre o imagine dezastruoasă a liderilor, cotele erau asemănătoare cu cele din România de acum.

Ca urmare, diferența de aproximativ 10% între Ilie Bolojan și partid este înșelătoare, pentru că este legată în mare măsură de funcție și de notorietatea pe care o oferă aceasta, iar această diferență dispare odată cu pierderea funcției.

Am văzut, de-a lungul timpului, foști prim-miniștri care au dispărut din atenția publică sau au rămas cu o influență mult redusă. Sigur că imaginea lui Ilie Bolojan este mai bună decât a lui Sorin Grindeanu, de exemplu, dar asta nu înseamnă că PSD nu va obține un scor bun la alegeri.

Forța unui partid nu este dată doar de lider, mai ales că nu suntem în preajma alegerilor prezidențiale, ci de organizațiile locale.