Alina Mungiu-Pippidi către guvernanţi: Uşor cu democraţia pe scări!

Preşedintele SAR, Alina Mungiu Pippidi, trage un semnal de alarmă în editorialul său din „România Liberă” în privinţa deficitului de democraţie din România.

Doamna Mungiu Pippidi, o fostă susţinătoare a preşedintelui Traian Băsescu şi a PDL. Remarcă – plecând de la cazul demonstranţilor săltaţi sâmbătă de Jandarmerie din Piaţa Universităţii – faptul că în România libertatea de a te manifesta public a devenit aproape imposibilă. „Libertatea de a te manifesta public e la noi pe ducă, legile dnei Stănoiu în cooperare cu cele actuale făcând demonstraţiile cvasiimposibile şi împuternicind jandarmeria să umfle şi să amendeze pe oricine dacă stă sau circulă pe unde nu trebuie”, scrie Alina Mungiu-Pippidi.

Editorialista face şi un rechizitoriu dur presei pro-putere, deplângând regresul democratic şi calitativ pe care l-a înregistrat mass-media românească în ultimii ani. „Prin anul 1994 eram foarte mândri că ucisesem, pentru totdeauna, credeam noi, presa de partid din România: s-a refăcut între timp de cuprinde toată presa, minus poate cea sportivă ş;i vreo două excepţii. Jurnaliştii din această presă afiliată unor interese nu sunt neprofesionişti complet: ei pot face anchete sau editoriale bune, dar totdeauna despre tabăra adversă. Editorialul cuiva care îl înjură în fiecare zi pe Victor Ponta va fi eventual obiectiv, în zilele în care Victor Ponta chiar face ceva rău şi ar merita un editorial de bruftuială şi de la editorialistul imparţial.”

Alina Mungiu-Pippidi mai vorbeşte despre partizanatul absurd al ziarelor pro-prezidenţiale, dar şi despre ieşirea mitocănească pe care Traian Băsescu a avut-o faţă de Alison Mutler, şefa AP la Bucureşti, atunci când jurnalista britanică i-a adresat o întrebare referitoare la un subiect extrem de important pentru presa internaţională, închisorile CIA din România. „Unele subiecte de interes public pot să nu fie în interesul direct al nici unui patron sau partid, iar acestea vor fi îngropate: cazul închisorilor CIA, care interesează doar presa internaţională; cea naţională nu a raportat nici măcar că Băsescu s-a răţoit mitocăneşte la Alison Mutler, şefa AP la Bucureşti, când a pus o întrebare pe această temă. Al doilea este că subiecte de interes public obiectiv vor fi transformate în subiecte partizane, deci percepute ca subiective şi fiind în interesul uneia dintre părţi, când ele sunt în interesul tuturor: de exemplu, asumarea răspunderii pentru amânarea şi comasarea alegerilor. De ce să ne agităm pentru ceva care îi aduce dezavantaje lui Ponta?, se întreabă lumea, care după atâţia ani tot nu a priceput bancul ăla cu Securitatea care îţi umflă toţi vecinii şi tu nu faci nimic, că oricum nu erau OK, parcau pe locul tău de parcare şi copiii lor făceau zgomot, iar când vin să te ia nemotivat pe tine nu mai ai nici un vecin căruia să-i ceri ajutorul. Nu e vorba de Ponta aici, ci de precedentul de a îngădui puterii să schimbe regulile jocului din mers aşa cum îi convine, ceea ce îngrădeşte libertatea noastră, nu a lui Ponta. Ca atare, doar presa lui Ponta se agită contra, iar presa puterii se face că nu vede, dând impresia unei dispute partizane.”