Solul are propriul bilanț: de unde vin nutrienții necesari următoarei recolte

O recoltă bună scoate din parcelă și nutrienți: azotul, fosforul, potasiul și alte elemente absorbite de rădăcini ajung în boabe, semințe, furaje sau alte produse care pleacă spre siloz, fermă ori fabrică.

Dacă aceste ieșiri se repetă fără compensare, terenul începe să consume din propriile rezerve. Agricultura reface bilanțul din mai multe surse: fertilizanți minerali, gunoi de bovine, dejecții porcine, gunoi de pasăre cu așternut, resturi vegetale, compost și fixarea biologică a azotului. Nu este o alegere între „natural” și „chimic”, ci un calcul al resurselor care pleacă și al celor care trebuie readuse.

Cum arată bilanțul unui câmp

FAO (Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură) definește bilanțul nutrienților ca diferența dintre cantitățile de nutrienți care intră într-un sistem agricol și cele care ies din acesta, inclusiv prin produsele recoltate și prin diferite forme de pierdere. Fertilizanții organici precum, gunoiul de grajd / fermă, resturile vegetale, culturile fixatoare de azot, îngrășămintele minerale și depunerile atmosferice sunt surse de intrare în acest bilanț. Leguminoasele adaugă o sursă aparte în acest bilanț. Prin bacteriile care trăiesc în simbioză pe rădăcinile lor, ele pot fixa azotul din atmosferă și îl pot introduce în circuitul agricol fără ca acesta să provină dintr-un fertilizant. O parte este exportată odată cu recolta, iar o parte rămâne în rădăcini și resturile vegetale și poate deveni disponibilă ulterior în sol. De aceea, prezența leguminoaselor în rotație influențează și calculul necesarului de azot pentru culturile următoare. Un deficit repetat poate consuma rezervele solului și afecta producția, în timp ce un surplus crește riscul de levigare, volatilizare și alte pierderi.

La nivel global, îndepărtarea resturilor vegetale de pe teren a scos din parcelele agricole, în medie, aproximativ 10 kg N/ha și 23 kg K/ha anual în perioada 1961–2023, potrivit FAOSTAT. În ultimul deceniu analizat, valorile medii au crescut la 14 kg N/ha și 30 kg K/ha.

Sursa grafic: https://openknowledge.fao.org/handle/20.500.14283/cd7827en

Asta înseamnă că ce pleacă de pe câmp contează la fel de mult ca ceea ce aducem ulterior prin fertilizare. Dacă boabele sunt recoltate, iar paiele sau alte resturi vegetale sunt și ele îndepărtate, parcela pierde o cantitate mai mare de nutrienți decât atunci când o parte din biomasă rămâne pe teren și este descompusă. Nutrienții din resturile vegetale nu devin disponibili imediat pentru cultura următoare, dar prin descompunere o parte dintre ei reintră treptat în circuit, iar carbonul contribuie la materia organică a solului.

Fiecare tonă recoltată are o „amprentă nutritivă”. FAO calculează exportul înmulțind producția obținută cu nivelul de nutrienți conținut în produsul recoltat. Cu cât producția este mai mare și cu cât mai multă biomasă părăsește terenul, cu atât ieșirea de elemente nutritive crește. Diferența se vede ușor în fermă: porumbul recoltat pentru boabe lasă pe parcelă o mare parte din tulpini și rădăcini; porumbul pentru siloz scoate aproape întreaga parte aeriană. La cereale, ridicarea paielor adaugă o ieșire în plus față de recoltarea boabelor. Îndepărtarea paielor nu înseamnă însă neapărat că această resursă părăsește definitiv circuitul agricol. Paiele pot ajunge, de exemplu, în fermele de pui, unde sunt utilizate ca așternut și se combină cu dejecțiile. Materialul rezultat se poate întoarce apoi pe teren ca fertilizant organic, aducând împreună materia organică și carbonul provenite din așternut cu azotul, fosforul, potasiul și alți nutrienți proveniți din dejecții. Într-un astfel de circuit, o resursă scoasă temporar de pe parcelă revine într-o formă cu o valoare agronomică diferită și cu o concentrație importantă de nutrienți. Acesta este și motivul pentru care gunoiul provenit de la puii de carne cu așternut are o valoare aparte în bilanțul fermei. Față de materiale organice mai umede și mai diluate, este relativ uscat și concentrat în nutrienți, ceea ce înseamnă că o tonă poate transporta cantități importante de azon (N), fosfor (P) și potasiu (K), împreună cu materia organică provenită din așternut. Avantajul este atât agronomic, cât și logistic: se transportă mai puțină apă și mai multă valoare fertilizantă pe unitatea de masă.

Dar bilanțul nu se închide prin simplul fapt că nutrienții au fost readuși pe teren. Contează cât aplicăm, când aplicăm și cât din ceea ce aplicăm ajunge efectiv să fie valorificat de cultură. Dacă intrările depășesc necesarul plantelor și capacitatea solului de a le reține, surplusul poate deveni pierdere. Dacă sunt insuficiente în mod repetat, cultura începe să consume din rezerva solului. Fertilizarea eficientă urmărește tocmai zona dintre aceste două extreme: readucerea în circuit a cât mai multor nutrienți disponibili în fermă și completarea, acolo unde este necesar, numai a diferenței.

De aceea, un bilanț bun nu se face după principiul „am X tone de gunoi, pe câte hectare le împart?”, ci în sens invers: ce a plecat din parcelă, ce a rămas în sol și în resturile vegetale, ce va cere cultura următoare și cât din acest necesar poate fi acoperit în siguranță din fertilizanții organici disponibili? Abia răspunsul la aceste întrebări transformă tonele de material într-o doză agronomică.

Solul poate primi nutrienți din mai multe surse

Fertilizarea modernă combină sursele după ceea ce trebuie înlocuit. Fertilizanții minerali pot furniza rapid și precis un element, iar cei organici pot recicla nutrienți existenți deja în fermă, iar resturile vegetale mențin o parte din carbon și nutrienți pe teren. EU CAP Network (Rețeaua UE pentru Politica Agricolă Comună) confirmă că gunoiul provenit de la bovine, porcine și păsări furnizează nutrienți și carbon organic, dar proprietățile materialului depind de specie, așternut și sistemul de gestionare.

Gunoiul de la bovine este frecvent solid sau semisolid, conține mult material fibros și are un aport important de materie organică, iar o proporție mai mare a azotului său devine disponibilă treptat. Dejecțiile de la porcine sunt adesea lichide și conțin o fracție importantă de azot rapid disponibil. Pot fertiliza eficient, dar tocmai azotul amoniacal este mai expus pierderii dacă materialul rămâne mult timp la suprafață. Amestecul de gunoi de pasăre cu așternut este de regulă mai uscat și mai concentrat în nutrienți, transportă mai mult azot (N), fosfor (P) și potasiu (K) raportat la masă decât un material foarte diluat. De asemenea, aportul de fosfor poate unul ridicat ceea ce reclamă o limitare a cantității aplicate.

Pentru fermier, obiectivul nu este să maximizeze cantitatea aplicată, ci să reducă diferența dintre ceea ce cultura consumă și ceea ce terenul poate furniza fără pierderi inutile.

Mirosul, un efect natural, temporar a fertilizării organice

Fertilizantul organic trebuie transportat și distribuit pe teren. Fiind materie biologică, chiar și atunci când a fost stocat și gestionat corespunzător, în timpul manipulării și după aplicare poate elibera temporar compuși volatili care produc mirosul specific fertilizării organice. Este un efect cunoscut al acestei lucrări agricole și poate apărea inclusiv atunci când fertilizarea este realizată corect. De aceea, în zonele agricole, mirosul poate deveni mai perceptibil în anumite perioade ale anului. Lucrările nu se desfășoară uniform în toate lunile: există perioade în care aplicarea fertilizanților este interzisă, iar în restul anului fermierii trebuie să țină cont de cultura existentă sau care urmează, starea terenului și condițiile meteorologice. În România, perioadele de interdicție sunt 15 noiembrie–10 martie în zona de câmpie, 10 noiembrie–20 martie în zona de deal și 5 noiembrie–25 martie în zona de munte. În consecință, mai multe exploatații din aceeași regiune pot ajunge să fertilizeze în intervale apropiate, atunci când calendarul și condițiile din teren permit lucrarea.

Faptul că mirosul ajunge să fie perceput în proximitatea terenurilor nu spune însă, singur, dacă fertilizarea este corectă sau incorectă și nici nu reprezintă o măsură a poluării. Cât de intens și cât timp se simte depinde de tipul materialului, temperatură, umiditate, direcția și viteza vântului, tehnica de distribuire și timpul în care fertilizantul rămâne expus la suprafața solului. Unele substanțe odorante pot fi detectate de nas la concentrații foarte mici, motiv pentru care un miros perceptibil sau neplăcut nu poate fi transformat, prin el însuși, într-o măsurătoare a impactului asupra mediului.

Pentru fermieri există, de altfel, un motiv agronomic foarte concret pentru care urmăresc să limiteze emisiile după distribuire: azotul care se pierde în atmosferă sub formă de amoniac este azot care a ieșit din bilanț și nu mai poate fi folosit de cultură. Și cele mai bune tehnici disponibile (BAT) prevăd măsuri pentru reducerea acestor pierderi. Acolo unde tehnica este aplicabilă, BAT 22 prevede încorporarea dejecțiilor în sol cât mai repede posibil după distribuire; intervalul asociat este, în mod obișnuit, de 0–4 ore, sau mai mult, în funcție de situația descrisă și în standard. Reducerea timpului petrecut la suprafață limitează contactul materialului cu aerul și poate diminua atât volatilizarea amoniacului, cât și intensitatea și durata mirosului.

Privit astfel, mirosul temporar este partea perceptibilă a unei lucrări prin care nutrienții sunt readuși în circuitul agricol. Obiectivul unei aplicări bine gestionate este ca această etapă să dureze cât mai puțin, iar cât mai mult din valoarea fertilizantului să rămână acolo unde este utilă: în sol și pentru cultura următoare. Pentru că miza finală nu este fertilizarea în sine, ci recolta bogată, de calitate. Azotul, fosforul, potasiul și ceilalți nutrienți disponibili în cantitățile potrivite susțin dezvoltarea plantelor, formarea producției și atingerea parametrilor de calitate urmăriți pentru cereale, oleaginoase sau plante proteice. De aici, circuitul continuă către hrană: recoltele devin ingrediente alimentare sau materii prime pentru furaje, iar calitatea și constanța lor contează mai departe în producția de alimente.

Întrebări pe care le ridică acest circuit

Solul se epuizează dacă nu este fertilizat? Da. Poate pierde treptat din rezerve atunci când exportul prin recolte depășește constant intrările.

Resturile vegetale rezolvă singure problema? Nu. Ele reciclează o parte din nutrienți, dar nu înlocuiesc automat ceea ce pleacă prin producția recoltată.

De ce nu se aplică pur și simplu cât mai mult fertilizant organic? Pentru că obiectivul nu este cantitatea aplicată, ci cantitatea de nutrient de care cultura are nevoie și pe care o poate valorifica. Un surplus de azot sau fosfor nu aduce automat o recoltă mai bună și poate deveni o pierdere economică și de mediu. În cazul gunoiului de pasăre cu așternut, concentrația ridicată de nutrienți care îi conferă valoare agronomică este tocmai motivul pentru care compoziția și doza trebuie cunoscute atent.

De ce se folosesc și fertilizanți organici, și minerali? Pentru că rolurile lor se pot completa. Fertilizanții organici readuc în circuit nutrienți și materie organică deja existente în fermă, în timp ce fertilizanții minerali permit completarea precisă a elementelor care mai lipsesc. Întrebarea utilă nu este „organic sau mineral?”, ci cât din necesarul culturii poate fi acoperit din resursele deja disponibile și ce mai trebuie completat.

Dacă paiele sunt ridicate de pe câmp, nutrienții lor sunt pierduți definitiv? Nu neapărat. Dacă sunt utilizate ca așternut în ferme, ele pot reintra ulterior în circuit odată cu gunoiul rezultat. În cazul fermelor de pui, așternutul vegetal se combină cu dejecțiile și poate reveni pe teren împreună cu nutrienți suplimentari. Este un exemplu foarte concret de circularitate agricolă.

De ce este valoros gunoiul de pui cu așternut pentru circuitul nutrienților? Pentru că readuce împreună două tipuri de resurse. Paiele sau alte materiale vegetale folosite ca așternut aduc materie organică și carbon, iar dejecțiile adaugă nutrienți importanți pentru plante. O resursă vegetală care a părăsit temporar parcela se poate întoarce astfel în sol într-un fertilizant organic mai concentrat în nutrienți.

Ce legătură are tot acest circuit cu hrana? Fertilizarea nu este scopul final. Nutrienții readuși în sol și disponibili în cantitățile potrivite susțin dezvoltarea plantelor, formarea producției și parametrii de calitate urmăriți pentru recoltă. Cerealele, oleaginoasele și plantele proteice continuă apoi circuitul ca alimente sau materii prime pentru furaje. Ceea ce se simte temporar lângă un teren este doar o etapă scurtă a unui circuit mult mai lung, care începe în sol și continuă până la producerea hranei.

De ce se poate simți miros chiar dacă fertilizarea este făcută corect? Pentru că fertilizantul organic rămâne materie biologică și, în timpul manipulării și după distribuirea pe teren, poate elibera temporar compuși volatili. Mirosul este un efect cunoscut al fertilizării organice și apariția lui nu demonstrează, prin ea însăși, nici o doză excesivă, nici o aplicare incorectă și nici existența poluării. Intensitatea și durata depind de material, temperatură, umiditate, vânt și tehnica de aplicare.

Surse:

European Commission, Implementing Decision (EU) 2017/302 of 15 February 2017 establishing best available techniques (BAT) conclusions, under Directive 2010/75/EU of the European Parliament and of the Council, for the intensive rearing of poultry or pigs (notified under document C(2017) 688) (Text with EEA relevance. ), disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?qid=1746492721546&uri=CELEX%253A32017D0302

FAO, (2025), Cropland nutrient balance – Global, regional and country trends, 1961–2023, FAOSTAT ANALYTICAL BRIEF 117, Rome, Italy, disponibil la: https://openknowledge.fao.org/handle/20.500.14283/cd7827en

FOOD AND AGRICULTURE ORGANIZATION OF THE UNITED NATIONS (FAO): https://www.fao.org/4/X6113E/x6113e09.htm

Giner Santonja, Germán; Georgitzikis, Konstantinos; Scalet, Bianca Maria; Montobbio, Paolo; Roudier, Serge; Sancho, Luis Delgado (2017, edited in 2025), Best Available Techniques (BAT) Reference Document for the Intensive Rearing of Poultry or Pigs, JRC Science for Policy Report, Industrial Emissions Directive 2010/75/EU (Integrated Pollution Prevention and Control), European Commission, Joint Research Centre (JRC), disponibil la: https://eippcb.jrc.ec.europa.eu/reference/intensive-rearing-poultry-or-pigs-0

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ANEXE din 11 martie 2026privind aprobarea formularului-tip al cererii de plată pentru anul 2026, MONITORUL OFICIAL nr. 193 bis din 12 martie 2026, disponibil la: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/308341

Roy, R.N., Finck, A., Blair, G.J. & Tandon, H.L.S. (2006), Plant Nutrition for Food Security: A Guide for Integrated Nutrient Management, FAO Fertilizer and Plant Nutrition Bulletin 16, Rome: Food and Agriculture Organization of the United Nations (FAO),, disponbil la: https://www.fao.org/4/a0443e/a0443e00.htm