Alegerile pun capăt, în cel mai iresponsabil şi brutal mod, politicii româneşti ca fenomen civic şi cultural, înainte de-a fi manifestat minime perspective pentru schimbări.
Editorial
De data asta, doi dintr-un foc au plecat cu aceeaşi dubă şi după aceeaşi sentinţă. Dan Diaconescu, părintele haznalei televizate, urmat de Mitruş Gheza, unul dintre primii patroni ai presei de şantaj („Atac la Persoană”).
Mai zilele trecute, un ins cu o tufă de păr alb agăţată sub bărbie şi cu o burtă scoasă nepoliticos la înaintare a făcut serioase eforturi să încropească un soi de declaraţie politică.
Puterea politică din România, în ultimii 25 de ani, s-a constituit drept interfaţă şi participant „constituţional” la corupţie.
La şedinţa de bilanţ a DNA am avut impresia că deasupra tuturor, la fel ca în ultimii zece ani, trona Traian Băsescu, iar Klaus Iohannis şi Victor Ponta erau doar purtătorii săi de cuvînt. Aceleaşi laude faţă de procurori, aceleaşi cifre de politicieni arestaţi care ar trebui să demonstreze că ţara este pe drumul bun. […]
Două lucruri triste au căzut peste noi la sfârşitul săptămânii trecute.
În cele două săptămâni înainte de duminica trecută, când au fost premiile Oscar, presa occidentală, îndeosebi cea anglo-saxonă, a făcut un promo nebun pentru filmul lui Clint Eastwood, ”Lunetistul american”. Se părea că nimic nu-l va opri să ridice 6 statuete, la cele 6 categorii unde fusese selecționat: cel mai bun film, cel mai bun […]
Dacă s-ar face un clasament al marilor asasini de-a lungul a mii de ani din existenţa omenirii, e limpede că primele trepte ale podiumului ar fi ocupate de marii bărbaţi pe care îi cunoaştem sub numele de conducători de stat.
Societăţile de astăzi se dovedesc dependente mai mult ca oricând de ceea ce se numeşte, de la Niklas Luhmann încoace, „societatea mondială”.
De zile bune am atins cote de spirit bulevardier cum nu mai există în lumea civilizată.
Istoricii se vor afla într-o mare încurcătură atunci cînd vor consemna rolul lui Traian Băsescu.
Câteva observații referitoare la situația din Grecia în răspuns la obiecția lui Claudiu Gaiu care spune că SYRIZA nu trebuie să amâne confruntarea cu Merkel și eurocrații până după alegerile spaniole (în urma cărora ar putea să negocieze alături de PODEMOS) ci să ia “măsuri dure și spectaculoase acum”, pentru că altfel se stinge flacăra […]
Se întâmplă ceva, în plan politic, dar nu ştim absolut deloc ce. Trăncăneala televizată, specifică democraţiei, libertăţii de exprimare, a transformat multe canale în reale ospicii mediatice.
Războiul declarat dintre Gabriel Liiceanu şi Nicolae Manolescu pe tema timbrului literar a cunoscut marţi seara, la Realitatea TV, punctul culminant.
Motto: „Când cineva nu înţelege o privire, cu atât mai mult nu va înţelege o lungă explicaţie” (proverb arab) Într-o societate născută cu greu dintr-un amalgam istoric, format şi acesta în salturi, iluzia iraţională a căpătat o consistenţă socială cum numai în ţările cangrenate de sărăcie şi lipsa alternativelor se poate întâlni. Există desigur şi […]
Noul preşedinte al ţării, de fiecare dată cînd este întrebat, spune că îşi doreşte un guvern liberal, plusînd cu nostalgie că acela ar fi „un guvern al meu!”.
L-am reascultat pe Klaus Iohannis în interviul de joi seara, când vorbea despre același ”guvernul meu”. Dacă aș lua doar exprimarea ca atare, aș putea crede că președintele României mai are scăpări de limbaj.
Mare bal mare la curtea comentatorilor. Iohannis l-a propus pe viitorul şef al SRI! Asta cu toate că nu are încă în Parlament o majoritate asigurată, ceea ce poate fi o mare problemă.
Cu ani în urmă, reactionam la nesăbuita depreciere a Franței din percepția unor oficiali de la București. Reproșul pretinsei “luări a tainului” de către un demnitar francez devenise oarecum paradigmă. Am amintit atunci (vezi Andrei Marga, Criza și după criză. Schimbarea lumii, Eikon, Cluj-Napoca, 2012) că Franța a fost avocatul României la intrarea în NATO […]
La sfârșitul anului 2010, la aproape un an de funcționare a site-ului Cotidianul.ro, am încercat o umbră de bilanț. Ce a ieșit și ce nu?
Ideologia comunistă, în varianta securist-comunistă, a lăsat în urmă o adevărată clasă socială care s-a multiplicat prin toate mijloacele posibile.
Aducerea cu „mascaţi” la DNA şi audierea maraton a cumnatului premierului Victor Ponta, consider că este evenimentul decadei.
Dacă atunci când treci prin oraş iţi iei răgazul să vezi ce este în jur îţi vin idei. Sigur că vezi numeroase magazine (mai ales second hand), farmacii, bănci, dar mai există şi spaţii verzi.Da, municipalitatea, care îngăduie tăierea copacilor ca să facă loc parcării pe trotuar, care taie arbuştii (cu riscul de a lăsa […]
Relaţia patron client este cu mult mai veche decât s-ar crede la prima vedere. Povestea ei coboară în antichitatea romană. Juvenal descrie această relaţie prin obiceiul «sportulei», care nu era altceva decât un coşuleţ pentru mâncare, pe care clientul îl avea mereu asupra sa, când se afla în preajma patronului, pentru a-i cerşi delicatesurile prânzului. […]
În timp ce preşedintele României are ca proiect un „muzeu al comunismului”, de parcă cel de la Sighetu Marmaţiei ar trebui închis, sunt prea puţine voci care să afirme că nu avem clasă politică.
