Articolul 73 din TRIPS

Acordul Organizației Mondiale a Comerțului cu privire la drepturile de proprietate intelectuală (TRIPS) permite semnatarilor să suspende respectarea acestor drepturi în caz de pandemie. Așadar, orice guvern ar putea produce vaccinuri după licența celor existente fără a plăti drepturi pentru licență. De ce nu se întâmplă asta? De frica țărilor bogate, spune Joseph Stiglitz, faimosul economist. Celelalte țări știu că ar suporta sancțiuni dacă și-ar valorifica acest drept. Guvernele țărilor care au mari companii de producție farmaceutică (SUA, Marea Britanie, Germania) ar trece la aplicarea de pedepse economice dacă interesele de profit ale acestor companii ar fi lezate prin aplicarea Articolului 73 din TRIPS. Aceste țări sunt cele care se opun, în cadrul OMC, să fie luată o decizie pentru aplicarea de sus în jos a acestui articol. De jos în sus, doar Brazilia se pregătește să-l aplice.

Tratatul OMC a fost parafat de parlamentele din țările semnatare, dar n-a fost elaborat de reprezentanți legitimi ai națiunilor, ci de birocrați.

Avem aici un exemplu dintre multe altele despre surclasarea oligarhică a democrației în lumea de azi. Toată țesătura de tratate pe care se bazează globalismul a fost construită prin negocieri supraparlamentare, supranaționale. Democrația urma să rămână ceva local. În plan global, parlamentele nu au de spus ceva decisiv. Desigur, asta avea să dea o viteză mai mare globalizării. Dar și diminuarea democrației clasice avea să prindă o viteză mai mare.

Azi a devenit limpede că fără o vaccinare globală de 70-80 la sută oricând pot să apară tulpini noi ale virusului în țări cu o mică imunizare de turmă și tot „jocul” pandemic se poate relua. Pandemia fiind globală, și vaccinarea are a fi la el (și anume în aceeași unitate de timp, nu în perioade diferite).

Aici nu avem doar o problemă a democrației, ci pur și simplu o problemă tehnică, dar una care poate fi manipulată în fel și chip dacă vaccinurile nu pot fi produse oriunde fără plată pentru licența lor de producție. Cinismul guvernelor cu companii ale Big Pharma este demn de lăcomia acestora.

Cu siguranță, lățirea în timp a pandemiei ar fi fost scurtată dacă toate țările ar fi putut să aplice vaccinarea în același timp. Cei care vor să spună că așa prevăd regulile liberalismului, să fie piața liberă și concurențială, să nu-i amintească acest principiu și virusului, căci le-ar replica imediat: „Foarte bine, așa pot să dezvolt tulpini noi în țările care nu vor putea concura cu șanse pentru procurarea vaccinului și voi lăți pandemia pe mulți ani”. Dar acestor talibani ai concurenței libere le poate replica, azi, și consumatorul de produse energetice: „Cât de concurențială este piața liberă dacă, iată, furnizorii de energie se pot carteliza ca să crească prețul produselor lor la cote fără precedent?”.

Teoria concurenței echitabile ce apare pe o piață liberă este compromisă în condițiile globalismului, în care tendința este ca furnizorii mari să fie tot mai puțini, iar comunicarea dintre ei, instantanee. Tocmai de aceea acest context oligarhic a fost numit neoliberalism. Frauda denumirii vine din faptul că oligarhiile nu pot fi liberale.