Democraţia este legată de circumscrierea „sferei publice” ca spaţiu în care persoane mature schimbă argumente pe chestiuni de interes general.

O nouă ideologie, ai cărei promotori sunt dominaţi de trecut până la a nu mai gândi ce se petrece astăzi, s-a instalat tacit.

Dacă s-ar cerceta ierarhizările de azi şi folosirea valorilor, cum, de pildă, a iniţiat în Franţa Emmanuel Todd, aruncând o privire în traseul celor ajunşi în prim-plan, tabloul ar ieşi, cu siguranţă, alarmant. În pofida faptului că unii sociologi au deformat la noi sociologia pentru a o folosi ca disciplină de casă a tot felul […]

Exercitarea conducerii se mişcă pe meleagurile noastre între autoritarism şi inacţiune. În primul caz, vârfurile intervin adesea depăşind cadrul reglementărilor; în al doilea, stări de lucruri inadmisibile sunt lăsate să treneze în numele răspunderii tuturor. Prea rar, autoritatea şi cultivarea opiniei cetăţenilor se unesc în acţiuni. Iar impresia generală ce se degajă este cea a […]

Istoriografia din ţară a adus recent în prim-plan o tragedie rămasă confuză, dar invocată adesea pe plan internaţional: pogromul de la Iaşi.

Discuţia despre justiţie, la noi, bate pasul pe loc din cauza problemelor rău puse. Bunăoară, unii proclamă suficienţa de sine a sistemului judiciar şi confundă la grămadă soluţiile acestuia cu dreptul, ba chiar cu justiţia. Aceştia le pretind tuturor – cu totul anacronic în epoca comunicării – tăcerea asupra procedurilor şi deciziilor ce afectează, fie […]

Chiar dacă schimbările sunt rapide şi sub privirile noastre, societăţile actuale nu se pot înţelege fără trecut. Aceasta fie şi din raţiunea simplă că se trăieşte în cadre instituţionale şi de gândire lăsate în urmă de generaţii anterioare.

Fiind câteva zile la Beirut, ca invitat pentru a susţine o conferinţă despre guvernanţă în faţa liderilor universitari din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord (MENA Region), mi-am dat, seama din nou, nu numai de bogăţia istorică a Libanului, ci şi de efervescenţa din această ţară: o efervescenţă întreţinută de provocările situaţiei, dar şi de […]

Chiar unii dintre cei care au contribuit substanţial la construcţia Uniunii Europene sunt nemulţumiţi observând că ponderea Europei în lume a scăzut în ultimul deceniu. Nu altcineva decât Helmut Schmidt arăta (deja în Die Mächte der Zukunft…, 2006) că, neavând politică externă elaborată, Europa nu are cum să acţioneze profilat şi nu poate, de pildă, […]

Îmi repugnă referința la persoane, iar atacul la persoană nu îl practic. Îmi repugnă cu atât mai mult referința la Traian Băsescu, din motive cunoscute.

Când faptele se stabilesc greu, iar evaluările sunt confuze, pare un lux să vorbeşti de creaţie. Bunăoară, adevărul privind istoria recentă nu iese la iveală nici după ani. Să mai vorbim de alte vremuri? Aproape fiecare măsură antrenează aberaţii, iar aplicarea legilor duce la arbitrar. Rareori se cântăreşte traiectul sau valoarea vreunei persoane fără minciună […]

Ierarhizările de universităţi (university rankings) pun presiuni asupra studenţilor, familiilor, finanţatorilor, profesorilor, liderilor academici. S-a ajuns la o condiţie de existenţă – parafrazându-l pe Descartes: „după cum eşti în ranking, aşa exişti”. În urma ierarhizărilor se produc tensiuni: între părinţi şi autorităţi, studenţi şi instituţii, finanţatori şi lideri, universităţi şi universităţi, publicaţii şi profesori. Mediatizate […]

Tot mai des la noi nu se decide la timp, iar de prea multe ori deciziile sunt inadecvate. Iată trei exemple recente.

Două fapte te impresionează când arunci privirea în ceea ce se gândeşte despre drept şi justiţie în lumea largă.

Cum se ştie, în Statele Unite, stimularea libertăţilor individuale, ce include reducerea asistenţei sociale, şi mărirea coeziunii societăţii, încât individul să găsească oportunităţi, merg împreună.

Două fapte recente dau de gândit. Mai întâi, curentul înrolării de tineri europeni în serviciul unui stat ce are deja la activ crime contra umanităţii. Apoi, sinuciderea ce antrenează în neant nu doar propria persoană, ci şi pe cei din preajmă. Unul desconsideră deschiderea spre diversitatea culturală. Altul depreciază sensul vieţii. Ambele părăsesc organizarea culturală […]

Reflecţia organizată asupra vieţii oamenilor a debutat după război cu cartea Dialektik der Aufklärung (Amsterdam, 1947).

O părere răspândită la noi este aceea că reformele ar fi cauza neajunsurilor de astăzi.

Deja cu un deceniu în urmă, tabloul european al ordinii lumii a înregistrat modificări importante.

Sunt puţini cei care ajung în roluri de decizie şi au capacitatea analizei proprii. În mod sigur, în reflecţiile asupra relaţiilor internaţionale, Henry Kissinger este unul dintre ei, alături de Helmut Schmidt, Jacques Attali şi Shlomo Avineri, de pildă. Cine este interesat de gândire elaborată în acest domeniu, cu viziune propriu-zisă, se impune să-i frecventeze. […]

Societăţile de astăzi se dovedesc dependente mai mult ca oricând de ceea ce se numeşte, de la Niklas Luhmann încoace, „societatea mondială”.

Cu ani în urmă, reactionam la nesăbuita depreciere a Franței din percepția unor oficiali de la București. Reproșul pretinsei “luări a tainului” de către un demnitar francez devenise oarecum paradigmă. Am amintit atunci (vezi Andrei Marga, Criza și după criză. Schimbarea lumii, Eikon, Cluj-Napoca, 2012) că Franța a fost avocatul României la intrarea în NATO […]

Ne întâlnim cu răul în multiple ipostaze. Bunăoară, săptămâna în curs a fost a decidenţilor ultimei decade, care au traficat funcţii publice, în vreme ce tăiau anapoda din veniturile angajaţilor.

Dintre guvernări, cum nota deja Winston Churchill, democraţia prezintă cele mai puţine neajunsuri. Ea nu este însă imună la pervertire.