AUTIŞTII CĂRŢILOR (42)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Autiștii cărților apărută la editura eLiteratura, în 2013

Întins pe spate pe salteaua din celula sa, un oarecare Knut Olaf Jakobsen privea noaptea în ochi. „Nu se poate ca toată viaţa să nu fie decât acest neant de nepătruns. Dimineaţa, lucrurile îşi vor relua proprietăţile. Dar, până atunci, undeva în lume, noaptea îşi ia obolul.”

În orele cât Waldemar Waldemann dispăruse pentru fiecare noapte din fotoliul său, Knut Olaf Jakobsen simţea o greutate în tot corpul. Dimineaţa, în camera cu obiectele atât de cunoscute, pe care le vedea la locul lor, e adevărat că plutind uşor, Waldemar se simţea epuizat. Apoi tot dimineaţa era cea care-l întrema.

– Asta parcă am mai văzut şi la etajul întâi, spune cineva.

– ?!

– Atunci când domnul Dan Adam s-a întâlnit cu Ettore di Luna, cu U’Bobu şi cu… cu…

– Cu Ronald Ghenene, îl ajută cineva.

– Şi cu Abraham Dedu, mai adaugă şi altul.

– Şi cu Bjorn Lundal.

– Şi cu Mario Echeveria.

– Cu Gabriel Echeveria, vine imediat din mai multe guri corectarea.

– Şi cu Peter O’Brian.

Ghidul îi priveşte satisfăcut. Acum chiar seamănă cu educatoarea mulţumită că puştii din grupa ei sunt atât de bine pregătiţi, că, în ciuda atâtor momente dificile, n-a lucrat cu ei în zadar. Ghidul pare atât de mulţumit, încât vă transmite şi vouă satisfacţia lui.

– Şi, atunci, cu Waldemar Waldemann cum rămâne, cade total nelalocul ei replica domnului cu aparatul de fotografiat. (Bineînţeles, iarăşi tot el!) Dar cu Dan Adam?

Ghidul încearcă aceeaşi stratagemă ca la etajul anterior şi o ia înainte spre casa scărilor, însă, de data asta schema atât de bine învăţată nu-i reuşeşte.

– Şi, atunci, cu Waldemar Waldemann cum rămâne? Dar cu Dan Adam?Eu n-am înţeles nimic din povestea asta. E o parabolă? Ce fel de parabolă?

Vreţi să vă luaţi, ca de fiecare dată, după ghid, individul cu aparatul de fotografiat vă enervează tot mai tare, nu puteţi să vă abţineţi să nu i-a spuneţi.

– Da?! face acesta. Vrei să te cred că dumneata ai înţeles mai mult?

– Eu… Nu recunoaşte cel provocat.

– Să mergem mai departe, insistă ghidul.

– Asta-i culmea! face individul cu vocea sa enervant de agresivă.

De data asta, nu-l mai opriţi. Parcă are ceva dreptate.

– Să mergem mai departe!

Se creează rumoare. În aer parcă se naşte o mică revoltă. Aceasta este o bilă neagră pentru prestaţia ghidului. Totuşi, în timp ce rumoarea creşte, ghidul dispare în casa scărilor. Rumoarea creşte. Ghidul nu mai poate fi văzut, treptele urmează o spirală parcă fără de sfârşit. Rumoarea creşte şi mai mult. Doar perechea în vârstă se ia după ghid. Îndeajuns să-i urmeze şi alţii. Chiar dacă, gesticulând, sunteţi iarăşi bobocii din coada raţei. (Iar ghidul se miră şi el cât de eficiente sunt soluţiile care i s-au predat la lungile ore de instructaj.)

Al doilea turn, etajul şase:

Femeia din vis

Emil Dan Adam nu se putea obişnui cu faptul că trăia de peste şase luni singur. Ori de câte ori se întorcea din oraş, încă mai rămânea uimit când, descuind uşa apartamentului, nu auzea voci din încăperi, nu găsea paltoane pe cuier şi totul, chiar şi aerul stătut, era nemişcat din clipa de când plecase el de acasă. Era o uimire în sine aceasta, pentru că atunci când se întâmplă să găsească pe cineva în locuinţă, uimirea nu i se destrămă, ci îi crescu şi mai mult.

Deci, ajungând acasă, ca de obicei, după ce mâncase la cantina întreprinderii şi după ce mai întârziase în magazinul cu autoservire de la parterul blocului, încărcat fiind cu bagaje, îi veni să apese cu cotul, ca pe vremuri, butonul soneriei. Însă, neavând să se aştepte la vreun efect în urma acestui gest, aşeză servieta, sacoşa şi celelalte două pungi de plastic pe ştergătorul de picioare (pe care ar fi, totuşi, cazul să-l mai cureţe din când în când, îşi spuse, în timp ce-şi căuta cheile prin buzunare).

De data aceea, simţi un iz special în hol, un aer pe care nu reuşi să-l claseze de la început în vreun fel. Se descălţă de pantofii uzi şi-şi scoase şi ciorapii leoarcă. Îşi atârnă paltonul pe cuier şi reveni desculţ pe palier pentru a lua bagajele, pe care le cără în bucătărie. Ordinea de aici îl înspăimântă. O clipă, trăi speranţa că s-a întors Silvia cu copiii, dar şi-a amintit în aceeaşi clipă că în ziua aceea nefericită, când plecase trăgând pur şi simplu uşa cu yale după ea, soţia îi lăsase alături de scrisoare şi cheile apartamentului. Nu putea fi nici mama, mai raţionă Emil, nici ea nu avea cheia de la intrare şi mai mult ca sigur că nici n-ar fi venit neanunţată. Iar un hoţ care să pătrundă într-o casă pentru a face ordine în bucătăria unui burlac…

Dârdâind în picioarele goale, Emil Dan Adam intră în „camera mare”, apoi în degajamentul care dădea spre baie şi spre dormitor. În pat găsi, ascunsă în aşternuturi, o femeie. Nu, nu era Silvia, femeia aceasta avea părul roşcat. Emil nu-şi putea da seama cine putea să fie. De mirare uită şi de la frigul de la picioare. Pe unde o fi intrat? se mai întrebă el, în vreme ce femeia se întoarse cu faţa spre el.

Silvia îl părăsise şi a luat şi copiii cu ea: nu-i mai suporta beţiile. Emil era înalt de aproape doi metri – adică unu nouăzeci şi nouă, cum preciza el mereu – şi, asemenea multor bărbaţi foarte înalţi, era mai degrabă „bleg”, decât agresiv. La beţii, însă, devenea violent, comitea tot felul de lucruri nechibzuite şi în zilele următoare se căia atât de amarnic încât devenea penibil. Din acea umilinţă excesivă s-a născut un personaj jalnic, exploatat de toată lumea, batjocorit pe faţă. Din bărbatul pe care şi-l alese, Silvia s-a pomenit că a rămas doar cu o caricatură. Aproape că prefera să-l vadă băut. Şi nici măcar nu trebuia să aştepte prea mult pentru a-l avea şi în această postură. Îl vedea şi aşa şi nu mai avea la ce să se mai aştepte. Când era beat, Emil era îngrozitor, toate umilinţele pe care aproape că le cerşea în tot restul timpului, se răzbunau clocotind în orele acelea. Când nu era beat, era cel puţin la fel de dezagreabil. Silvia se despărţise de el încă înainte de a se muta în altă casă. Depusese actele de divorţ cu aproape un an înainte şi plecase, luând copiii cu ea, după ce s-a convins că omul cu care-l schimbase pe Emil era un bărbat de nădejde. Sau, cel puţin, până a sperat acest lucru. Ulterior, fostul soţ aflase că nici cea de a doua căsnicie a Silviei nu era prea grozavă şi, trecând prin „camera mare”, Emil sperase o clipă, în pofida oricărei logici, că i s-a întors soţia.

Dar nu, nu era Silvia femeia care dormea în patul lor. Nu era Silvia, însă nu era nici vreo altă femeie pe care Emil s-o fi iubit cândva ori pe care s-o fi cunoscut măcar întâmplător.

De când îl părăsise soţia, Emil trăia singur-cuc, impunându-şi un fel de penitenţă pentru vina lui exclusivă în distrugerea căminului său. Devenise şi avar, cheltuind doar strictul necesar, făcând cumpărături o dată pe săptămână – ca în ziua aceea -, adunând bani pentru a le trimite tot felul de cadouri scumpe şi inutile copiilor, cadouri ce-i erau mereu returnate, Silvia neacceptând nimic de la el, peste pensia alimentară stabilită prin lege. Cadourile se tot adunau într-o debara şi din inutile deveneau şi mai inutile şi ori de câte ori se uita la ele, în cuprindea o jale atât de mare, încât toate eforturile făcute până atunci se spulberau şi el se îmbăta din nou şi distrugea darurile refuzate de fosta lui soţie pentru copiii lor. Pentru copiii lor…

Când Emil se îmbăta, toate frânele din el cedau şi o furie pe care o savura mai mult ca orice pe lume se revărsa urlând din el. În acele ore nu se putea stăpâni, deşi era perfect conştient de cele pe care tocmai le făcea. Doar că parcă nu era el acela, ci cu totul altcineva, un om apropiat, un frate foarte drag. Emil aproape că-l admira în clipele de revoltă pe individul acela, pe omul ce-i spăla toate umilinţele, toate necazurile pe care singur şi le căuta. Pe urmă… Pe urmă, da, pe urmă regreta totul, însă îşi amintea fiecare amănunt şi mai târziu fiecare amănunt îl durea. Îşi amintea totul, dar pe femeia aceasta n-o cunoscuse niciodată, nici măcar la beţie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.