Autoreglarea piețelor: principiu absolut ori fapt istoric?

Chiar în vremea triumfului economiei și societății de piață există alte societăți în care munca e departe de a fi ajuns marfă.

Autoreglarea piețelor: principiu absolut ori fapt istoric?

Chiar în vremea triumfului economiei și societății de piață există alte societăți în care munca e departe de a fi ajuns marfă.

Construim mai jos un fel de parabolă…
Avem un autoturism. E ceva mecanic. Totuși, are un fel de organicitate: dacă eliminăm o roată, nu putem porni la drum pe trei roți. Cine și-ar putea imagina însă situația în care roata eliminată, așa ruptă cum e de „organismul” mașinii, ar deveni stăpâna autoturismului?
Ei bine, un important istoric al fenomenelor economice, așa, chiar așa descrie economia de piață. Istoricul se numește Karl Polanyi, iar roata din parabola noastră, cea eliminată, își are centrul în așa-zisul principiu al autoreglării piețelor.
Karl Polanyi nu neagă realitatea autoreglării piețelor, dar nu consideră această realitate ca fiind un principiu, ci doar un fapt istoric. Întotdeauna, constată Polanyi, economicul a fost o parte a organismului social. Apoi, la un moment dat, economicul s-a desprins din acest organism, a proclamat autoreglarea piețelor ca principiu (ceva absolut, așadar) și a început să transforme socialul așa cum și-ar transforma un proprietar grădina proprie. O economie de piață are nevoie de o societate de piață, zice Polanyi. Curând, munca, pământul și banii devin mărfuri specifice unei economii de piață, așadar ceva ce intră în jocurile mecanice ale autoreglării. Dar – zice Polanyi – munca e chiar omul, iar omul nu e ceva mecanic, pământul e chiar peisajul natural, iar natura nu e ceva mecanic.

Chiar în vremea triumfului economiei și societății de piață există alte societăți în care munca e departe de a fi ajuns marfă. Oamenii de acolo nu s-ar bucura dacă ar fi puși cumva în condițiile economiei de piață. Dacă li s-ar spune că aceasta este evoluția naturală (organică) a societăților, Karl Polanyi le-ar explica: așa a evoluat societatea occidentală, dar această evoluție a fost tocmai inversul organicului și a derivat din mecanicismul newtonian, considerat, o vreme, adevăr absolut. Ei bine, unii arabi și unii asiatici n-ar înțelege cum acest mecanicism a devenit stihie socială. Nu mulți occidentali, de asemenea, ar pricepe ce legături s-ar putea face între punctul de vedere reprezentat de fizica lui Newton și autoreglarea piețelor. Cercetări de tipul celor pe care le-a făcut Polanyi urmăresc să afle cum se schimbă conștiența noastră ca urmare a reformelor tehnologice majore. Totul începe, la alți cercetători, cu antica răspândire a alfabetelor fonetice. Mecanicismul newtonian face parte din transformările impuse de litera de tipar și de răspândirea cărților tipărite. E vorba de lungul drum de la echilibrul primar al simțurilor noastre la preponderența modernă a vizualului linear: „Și au devenit ceea ce au văzut” – proclamă versul unui poet mistic englez.
În baza acestei istorii a conștienței, antroposofia steineriană vorbește despre necesitatea de a reintroduce economicul în organicismul social, nemailăsându-l să conducă „mașina” socială din afara ei. Înstrăinarea muncii de om și a pământurilor de natură – iată cheia de la care se formează legătura de chei a viziunii sociale propuse de Rudolf Steiner.
Pe de altă parte, nimeni până la Steiner n-a „văzut” treimicul economic-spiritual-politic și care sunt rădăcinile acestor legături. Tocmai în numele acestor rădăcini, Steiner compară cele trei puteri din stat cu această treime a societății și propune lărgirea constituționalismului astfel încât să cuprindă și economicul, și cultural-spiritualul.
Miopia care ne-a împiedicat să „vedem” treimicul social e pe cale să devină orbecăială voluntară, azi, când cenzura nu mai e politică, ci economică și a devenit în mare măsură autocenzură, așadar ceva ce ține de cultural-spiritual.

Distribuie articolul pe:

5 comentarii

  1. Poate escrocheriior, piata hotiilor, piata minciunilor? Astea nciodata nu vor disparea sau autoregla!

  2. Bat campii toti si filozofeaza despre „aflatul in treaba” ! Legi brambura, norme si reglementari peste reglementari facute cu anumite scopuri, prin intermediul unor politicieni corupti si a nescolalizarii populatiilor ! Asta se intampla de cativa zeci de ani, in special de cand s-a inventat internetul cu acces liber pentru prostime ! Sigur toate normele si reglementarile au fost prezentate mascat „pentru binele nostru” !

  3. Nu exista piata libera cata vreme Federal Reserve stabileste rata dobanzii din pix. Cu dobanda zero traderii la bursa au imprumutat nelimitat si au impins bursa la nivele ireale. Acum Fed Reserve incearca sa opreasca inflatia urcand dobanda si generand o recesiune „controlata” pentru a reduce banii populatiei. Deci vorbim de o economie partial planificata. Daca dobanda era stabilita individual de banci aparea concurenta si nivele normale de cel putin 4-5% nu zero. Asa insa Federal Reserve e un cartel de banci adica monopol care controleaza piata in functie de interese si evenimente. De exemplu e stiut ca in anii in care sunt alegeri seful Fed tine dobanzile scazute.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.

@2025 Cotidianul.ro. Toate drepturile rezervate