Emil Boc seamănă cu o bătrână fără dinţi în gură, care povesteşte la televizor ce-a văzut şi ce-a auzit în noaptea crimei. De auzit n-a auzit prea multe, pentru că-i cam surdă, iar de văzut a văzut prea puţine, fiindcă nu-şi găsea ochelarii. În schimb, bătrâna ştie la perfecţie povestea tânărului care ucis-o pe femeia din capătul satului: un copil cuminte, care-şi iubea părinţii şi-i ajuta la treburile gospodăreşti. Un băiat care nu fuma şi care dădea bună ziua de fiecare dată când se întâlneau pe uliţă. Un tânăr pentru care bătrâna este în stare să jure cu mâna pe Biblie că nu el a ucis-o pe femeie.
Emil Boc este convins că primarul arestat al Clujului, Sorin Apostu, nu are legătură cu „pepenarii” de la care, chipurile, ar fi primit şpagă. Este convins, pentru că domnul Apostu „a modernizat oraşul şi îşi iubeşte familia”. Mai lipsea ca Emil Boc să spună despre Sorin Apostu că dădea bună ziua la oameni, că nu fuma şi că nu era cunoscut ca un mâncător de pepeni, pentru a convinge opinia publică de nevinovăţia acestuia.
Referindu-se la situaţia lui Sorin Apostu, Emil Boc a vorbit foarte des despre prezumţia de nevinovăţie. O prezumţie care pentru domnul Boc există numai în cazul colegilor de partid, nu şi în cel al opozanţilor.
Premierul Emil Boc este sigur că, în faţa instanţei, prietenul său îşi va demonstra nevinovăţia. Dacă nu ar fi avut certitudinea că domnul Apostu urmează să fie eliberat în curând, poate că domnul Boc n-ar fi vorbit atât de apăsat despre nevinovăţia primarului suspendat al Clujului. Ori poate că domnul Boc are informaţii că procurorii şi judecătorii mai vor să-l ţină în arest preventiv pe domnul Apostu. Şi a apărut la televizor, pentru a le transmite acestora, voalat, că prietenul său ar trebui scos de după gratii. La fel ca Adrian Năstase, care, pe vremea când era prim-ministru, a spus în faţa camerelor de luat vederi că nu crede „în arestările de vineri seara”. Iar după 48 de ore controversatul om de afaceri Adrian Tarău era eliberat.
