Când minciuna stă la masă cu „Adevărul”

In dupa amiaza zilei de sambata, 5 martie am primit un telefon. Pe partea cealalta, vocea aparent hotarata a unei constiinte mici se recomanda cu un nume de care nu am auzit niciodata si pe care nu reusesc sa mi-l amintesc nici acum, cand scriu, spunandu-mi, cu importanta care se acorda de obicei unor adevaruri si nu unor minciuni, ca gazeta la care domnia sa lucra realiza un material despre demnitarii care au afaceri cu statul. Spun: „Foarte bine”. Mi se raspunde important: „Dumneavoastra, domnule senator, sunteti unul dintre cei care fac afaceri cu statul”. Raspund: „Complet neadevarat”. Si de aici, a urmat o intreaga discutie, pe care probabil cel care m-a sunat a inregistrat-o ( eu nu am inregistrat-o si-mi pare rau) si-i recomand cu aceasta ocazie sa o si publice ( dar nu o va face pentru ca se va face de ras), in care i-am explicat cu subiect si predicat ca nu am contracte cu statul deloc si nu de-acum, ci demult. Recunosc, din eroare, am uitat sa-i recomand ca bibliografie si un alt articol de pe acest blog, intitulat foarte clar: „Nu fac afaceri cu statul”

Dar, intrebarea este, ce l-ar putea mana in lupta pe un ziarist de la „Adevarul” pentru a scrie niste minciuni ordinare prezentate, este adevarat, cu un aspect umoristic? Adica, spune domnia sa ca am multe case, dar recunoaste in acelasi timp ca sunt dobandite inainte ca eu sa fi intrat in politica, adica atunci cand eram o persoana privata. Mai mult, la urmatoarea declaratie de avere, va constata domnia sa ca nu mai decat jumatate din casele pe care le aveam la intrarea in mandat. Spune domnia sa ca am avut contracte cu statul, dar mentioneaza in acelasi timp ca le-am avut inainte de a fi demnitar al statului, adica in 2007-2008. Scrie domnia sa ca m-am imbogatit pe banii statului, dar domnia sa omite cu eleganta oricarei pinochio sa spuna ca din totalul onorariilor avocatiale incasate de mine cand eram simplu avocat contractele invocate de domnia sa nu reprezinta nici macar 15%. Dar nu conteaza, potrivit principiului stalinist „Calomniati, calomniati, calomniati…ceva tot va ramane”, minuscula constiinta nelinistita in asteptarea premiului pentru minciunile scrise continua si prezinta lucrurile astfel incat cititorul sa creada ca Dan Sova este un demnitar bugetofag.

Recunosc, umorul ramane constant. Astfel, aflu ca a fi conferentiar la Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti, un loc de unde, nu este asa, iau salariu, este o chestiune absolut reprobabila, trecand peste faptul ca in ziar, domnia sa imi dubleaza din pix salariul, transformand meseria de cadru didactic intr-o adevarata sinecura. Umor curat, mon cher. De asemenea, aflu ca iar este o chestiune reprobabila faptul ca mi-am permis sa incasez salariul de senator. Intr-adevar, am o problema. Dar uita sa mentioneze ca sunt un senator care nu are nici un alt avantaj de la senat: nu cazare, nu benzina, nu telefon…ba la cea la cea de-a doua si ultima deplasare in strainatate de o zi in doi ani de mandat, mi-am platit singur hotelul. De asemenea, facand referire la meseria mea de avocat, care inteleg ca il incurca in noptile sale lungi de trairi neantelese, domnia sa uita sa mentioneze, cu buna stiinta, ca venitul meu ca avocat in primul an de demnitar din viata mea, adica 2009, este de 35 de ori mai mic decat inainte de a deveni demnitar si nu prea provine din contracte cu statul, iar in 2010 veniturile din avocatura, desi sunt foarte mari, lipsesc cu desavarsire. Uita sa mentioneze ca nimic nu s-a adaugat declaratiei mele de avere dupa ce am devenit demnitar, ba din contra a scazut semnificativ si ca astazi traiesc din salariul de conferentiar, salariul de senator si chiria unui imobil ( care nu este inchiriat statului roman). Daca putem sa mintim si mai avem la indemana si un ziar respectabil, de ce sa nu o facem? De fapt, domnia sa uita sa spuna ca demnitarul Dan Sova a lucrat si cu unitati de stat inainte de a deveni senator si nu a mai facut acest lucru dupa ce a devenit senator. Se mentioneaza un contract cu Banca Nationala a Romaniei, si singurul de altfel, care este si mentionat, cu buna – credinta in declaratia de avere? Da, sunt mandru ca am reprezentat BNR pe o suma pe care va las sa o judecati singuri: 3800 de euro. Doar ca ziaristul uita sa adauge o precizare importanta, pe care o cunoaste: obiectul dosarului – 22 milioane euro. Si am castigat si nu am avut onorariu de succes. Am intrat in acest dosar pentru ca BNR nu avea bani pentru avocati si am inteles ca patrimoniul BNR ar trebui aparat. Probabil domnul ziarist are alta parere. Inteleg si acest lucru si promit sa nu mai fac greseala de a ma implica vreodata, ca avocat, in apararea patrimoniului statului roman.

Stau si ma intreb, ce fel de trairi si constiinta poate avea un om care, uitandu-se in declaratia de avere a cuiva scrie un articol care nu are legatura cu nici un document oficial si transparent? De ce am mai fost pus eu, ca demnitar, sa imi pun viata pe internet si la dispozitia intregii opinii publice, daca un ziar de certa tinuta jurnalistica permite unui angajat al sau sa minta si sa incerce sa arunce cu noroi intr-un om? Acolo unde este de analizat sunt de acord, sa o faca. Dar de ce sa minta?

Cred ca stiu. Pentru ca sunt foarte vocal impotriva puterii. Pentru ca, de fiecare data cand am ocazia, aduc la cunostinta publica neregulile domnului Traian Basescu. Pentru ca am facut publica, cu documente, incercarea din 2010 a ministerului doamnei Udrea de a ma mitui ( prin oferirea unui coontract de multe sute de mii de euro) pentru a nu mai vorbi. Pentru ca ma pronunt argumentat impotriva noului cod al muncii care vrea sa transforme romanii in sclavi. Pentru ca vorbesc, fara teama, de coruptia din vami si de posibilii politicieni implicati. Pentru ca cei care au comandat acest articol stiu ca nu am contracte cu statul, ca nicaieri firul coruptiei si al banilor publici nu se intersecteaza cu numele lui Dan Sova, ca zilnic ma duc doar la Parlament, la partid si, cand sunt invitat, merg la televiziuni sa-mi spun opinia despre ceea ce vad. Toate acestea fac din mine un adversar incomod. Am o veste: voi continua sa spun ce vad, voi continua sa afirm raspicat ca traim intr-un stat al coruptiei patronat de PD-L si ca ne indreptam spre un regim autoritar. De asemenea, promit ca voi reveni zilele urmatoare cu un material mult mai amplu, pentru a reda imaginea exacta a minciunii si vicleniei si lichelismului in care se zbate constiinta domnului care a scris acest material. Voi reveni cu amanunte despre tot ce a scris domnia sa, cu documente, pentru a lamuri lucrurile si da posibilitatea opiniei publice sa inteleaga ca e posibil, in Romania de astazi, sa minitm cu „Adevarul” in mana.

Pana una alta, vreau sa va citez un pasaj din Mahatma Gandhi: „Intai te vor injura. Pe urma vor rade de tine. Apoi te vor declara nebun. Dupa care vor incerca sa te compromita. Intr-un tarziu, vor face tot posibilul sa te lichideze. Daca scapi cu viata din toate acestea, vei fi un om mare”.

Intrebati-l pe domnul jurnalist de la Adevărul:”Cine a fost Mahatma Gandhi?” O sa va raspunda: „Un hot. Un bugetofag”. Am uitat, imi cer scuze, trebuie sa fiti corecti si sa-i spuneti ca nu se plateste daca spune ceva rau de Gandhi! 

http://blog.dansova.ro/