Pacienții civili și militari au fost puși pe fugă pentru a face loc glandei prezidenţiale. Sigur, într-un mod finuț, elegant, patriotic chiar. În așa fel încât să se simtă mândri că primul ofițer al țării intră înaintea lor. În același timp, pe cine putea deranja Traian Băsescu la Spitalul Militar? Armata română s-a subțiat substanțial. Are spitalele ei prin Afganistan, prin Germania și prin restul țării. Adevărul este că Spitalul Militar a devenit și mai mult un La Colonelu’ SRL. Sunt mai mulți civili și pensionari decât ofițeri și combatanți.
Oricum, controlul glandei prezidențiale (nu a ficatului bun de schimbat ca un filtru de whisky!) a produs mai multă agitație mediatică decât Dosarul Flota. Aș zice că și decât plecarea delegației FMi sau mersul economic la vale și în 2011. Durerile prezidențiale (de glandă, de ficat, de coloană, de organ patriotic) impresionează populația mai ceva decât eșecul brandului de țară. De fapt, graba cu care președintele s-a căutat la glandă și a făcut să afle HotNews mă trimite cu gândul la scandalul cu frunza Elenei Udrea. Ce vreau să spun – tapajul provocat de amatorismul Coanei Joițica a luat proporția unui val de furie și lături. Coana Joițica voia să se-nfrupte din considerația națională propunându-ne o frunză pe care și-o putea lua singură din grădina Cotrocenilor. Iar nu din bugetul european.
