După 1990, am știut că dacă prețurile noastre energetice ar fi brusc libere (nereglementate), economia românească s-ar dovedi falimentară, iar nivelul de trai al românilor s-ar prăbuși. De aceea, toate forțele politice au acceptat amânarea liberalizării acestor produse.
Normală ar fi fost liberalizarea lor treptată, pe măsură ce nivelul nostru de trai ar fi crescut. Numai că nivelul nostru de trai n-a crescut astfel încât o treaptă de liberalizare a produselor energetice să nu-l dea înapoi. Forțele politice au ales să susțină iluzia că nivelul nostru de trai nu e în pericol. Dar pericolul exista. Liberalizarea bruscă a prețurilor din domeniul produselor energetice ar fi avut consecințe dezastruoase.
Doi conducători ai țării au ignorat acest efect când, în 2020, au decis liberalizarea: premierul Ludovic Orban și ministrul său de finanțe, Florin Cîțu. În 2022, când decizia din 2020 urma să devină efectivă, peste faptul acestei liberalizări lucra o criză globală a prețurilor din energie, determinată de o altă mișcare bruscă: decarbonizarea accelerată a planetei.
Acum, politicienii noștri, care au fost complici fără crâcnire la strategia liberalizării prețurilor produselor noastre energetice, ce fac? Aruncă vina pe contextul internațional. Ba poate că au și prevăzut acest context și au ales să-l folosească drept acoperire a strategiei lor greșite.
Adevărul este că nu contribuie contextul la criza în care ne prăbușim cât contribuie greșeala amânării etapizării raționale a liberalizării de care vorbim.
Acum avem momentul adevărului nostru economic. Am amânat dezvăluirea lui câteva decenii. Dacă l-am fi dezvăluit mai devreme, nivelul de trai al românilor n-ar fi crescut așa cum a crescut. Dar politicienii noștri au acceptat să ascundă că această creștere stă pe niște prețuri reglementate care nu pot fi menținute așa la infinit. Au făcut greșeala de a-și baza liniștea pe iluzia că adevărul economic va avea bunăvoința de a nu ieși la iveală brusc. N-au etapizat ce aveau de etapizat. S-au iluzionat că adevărul economic se va etapiza de la sine. Ba au și declarat că o etapizare bruscă a prețurilor din energie va duce la scăderea lor, căci teoria zice că, desigur, concurența liberă de pe piață asta face, scade prețurile. Au ignorat puterea de cartelizare a furnizorilor? Au fost complici cu ei?
Cert este că, azi, ne ducem cu nivelul de trai de-a-ndăratelea și vom avea lungi prilejuri de a judeca greșelile care s-au acumulat ani de zile din pricina lăcomiei de succes electoral a politicienilor. Vom da vina și pe lăcomia celor care fac profit din furnizarea energiei, dar nu vom putea dovedi cartelizarea lor. Dacă am fi etapizat rațional ce era de etapizat, această cartelizare nu ne-ar fi putut lovi așa cum ne lovește acum.
Soluția? Una singură: înapoi la prețurile reglementate! UE permite această manevră pentru maximum nouă luni. Apoi? Apoi va trebui să ne obișnuim cu faptul că nivelul nostru de trai nu mai e cum a fost.
Concluzia? Ani de zile am trăit într-o minciună economică indusă politic. Ni s-a ascuns faptul că bunăstarea noastră nu are baze corect măsurate. Corect (în sensul liberal al corectitudinii) ar fi fost doar dacă ni s-ar fi spus că prețurile pe care le plătim nu sunt încă formate de forțele pieței libere, ci de reglementări de stat în domeniul produselor energetice. Corect ar fi fost ca trecerea acestor prețuri pe piața liberă să fie rațional etapizată. Corect ar fi putut fi (în sens patriotic) și dacă am fi construit un consens potrivit căruia noi nu acceptăm liberalizarea prețurilor din domeniul energiei, așa cum Franța nu acceptă să liberalizeze prețurile sale din domeniul agricol.
La telefonie mobila se poate reglementa la energie nu. Buuuun si care este diferenta ???????????????