Trag o linie după o perioadă cum nu mi-a mai fost dată, nici în coșmaruri. La cîte s-au prăbușit, nu știu alții cum sunt și cît au pierdut. Pe mine, m-a despuiat. Am rămas dezbrăcat de amăgiri și iluzii. Nu că am renunțat la planuri de călătorie. Pur și simplu le-am șters. Nu am mai trecut nici prin fața unui magazin de îmbrăcăminte. Pentru ce? Nu m-am mai avîntat în tot felul de întîlniri de afaceri. Să plănuim ce? N-am fost deranjat de nici un politician! De s-o fi făcut? Bate moartea la fereastra tuturor și ei își fac planuri de putere? Sictir! Am rămas fără aproape toate falsurile și sclipiciurile vieții moderne. Adio televiziuni, adio dezvăluiri „bombă” și adio, dezbateri încinse! Am tras obloanele pentru toată lumea, lăsîndu-le deschise numai pentru cîțiva prieteni. Am redescoperit zădărnicia, muzica veche, frumusețea pădurii, nefericirea cățelului pe care îl ignoram de atîta vreme. Și am uitat de drumuri, de îmbrăcăminte, de emisiunile de televiziune și de desfrîuri gastronomice. Toate s-au prăbușit. Au devenit mici, penibile, inutile. Toate aceste pastile de stins memoria s-au risipit ca aburul, lăsînd aerul mai curat, viața mai simplă, bucuriile mai puține (dar mai importante).
Nu știu ce au simțit ceilalți, dar, pentru mine amenințarea pandemiei a fost ca o purificare. M-a curățat de toate nimicurile. S-au dus dracului, de parcă n-ar fi fost.
Niciodată nu m-au încolțit întrebările ca acum. Pe mine unul, cele 60 de zile m-au întors la natură, la copilărie și la Anglia medievală, cu marele William Shakespeare. În patru secole de progres, n-am făcut nici un pas în plus de la întrebările sale privitoare la condiția umană. A fi sau a nu fi bate mereu orice sens al lui „a avea” și gustul amăgitor al proprietății.
Am redescoperit concertele înregistrate pe vinil, casetele Agfa, TDK și BASF cu muzica de noapte din anii comunismului și am fost silit să mă întorc la farmecul poveștilor de dragoste din tinerețe. Mai ales, a celor netrăite, rămase numai în mintea mea. Ele mă urmăresc și acum, în ciuda războaielor pandemice, a disputelor jurnalistice și încep să se învîrtă peste mine în toate nopțile în care mă pierd pe drumurile necunoscute ale vîrstei. Cele două luni de izolare m-au obligat să mă reîntîlnesc cu mine și, mai ales, cu greșelile, cu îndoielile și cu toate micile mele secrete, devenite grele ca niște pietroaie.
De ce mărturisesc toate aceste trăiri pe care le-aș putea ascunde? Pentru că izolarea și pericolul pandmiei ar trebui să ne scuture, să ne trezească din mreaja preocupărilor de doi bani. Lunile acestea de izolare ar trebui să ne ajute să înțelegem că plutim pe oglinda nopții și pe apele timpului. Ar fi păcat să rămînem numai cu concluzia că putem fi fericiți cu mult mai puțin. De fapt, cu aproape nimic. Ne-ar ajunge să ne ridicăm, fără dureri, în lumina dimineții!
Din păcate, cele două luni de izolare nu ne-au făcut mai uniți și nici mai conștienți de importanța vieții în comunitate. Am trăit doar pe cont propriu. Cele cîteva reacții de aplauze, de cîntat pe balcoane, de orchestrat prin telefoane și pe net nu sunt decît modeste răbufniri ale dorinței de solidaritate. Până la ea, noi, românii, mai avem de parcurs drumuri grele și lungi.
Nici măcar n-am realizat că suntem departe de sfîrșitul pandemiei. Și, dacă se mai domolește anvergura contaminării, vine valul de consecințe. Economic, vine schimbarea lumii. Am mai înțeles, din felul în care s-au bramburit lucrurile în cele 60 de zile, că nu avem pe cine conta. Mă refer la Guvern și la președinție. Despre SRI, mi-am propus să scriu în zilele următoare pentru că principalul serviciu de informații al României se află într-o situație specială!?
Cum şi-ar fi răsplătit ministrul „Grindă” camarila
Ați citit lista de neamuri și ciumeți agățață de Ion Ștefan Grindă prin toate instituțiile din zona sa? Ați văzut ce caricaturi umane îl înconjoară pe Ludovic Orban? Stiți ce-am înțeles din cele 60 de zile? Că politicianul român, tont sau genial, n-are frică nici de Dumnezeu, nici de Diavol!
Vă mai aduceți aminte de perioada premergătoare stării de urgență? Blambecul nostru conducător era țintuit pe planul său de alegeri anticipate. Pofta de putere totală îl seca. Nu s-a gîndit la nimic altceva și ne-a demonstrat că nu are fler și nu sesizează prioritățile și amenințările importante (gripă ușoară!), că e mare fomist în materie de imagine și putere. S-ar da în stambă și pe Calea Victoriei sau în Piața Romană numai să aibă parte de cîteva aplauze! Aceste luni m-au ajutat să înțeleg că avem un cetățean cu îndatoriri legale în Palatul Cotroceni, dar n-avem președinte. Nici președinte, nici premier! Să ne înțelegem. Eu nu le contest funcțiile. Nu cred că le acoperă cum trebuie nici într-o mică măsură și nu cred că ne putem baza pe dînșii. De cînd a fost votat această rușine de Guvern Orban, am avut parte de cele mai cumplite improvizații administrative, financiare, economice, inclusiv în materie de conducere a vieții publice la vreme de molimă.
Din nefericire, cele două luni de „răgaz” economic nu ne-au luminat în nici un fel. Nici în privința priorităților economice, nici în legătură cu nevoia imperioasă de profesioniști. O luăm de la capăt, așa cum am fost, dar, cu mai puține forțe, cu mai puține firme și cu cîteva picături de elan. Și mai îndatorați față de bănci și față de manualele de economie.
Cine și cum ne-ar putea reda încrederea în insituții, în președinție, în Guvern, în economie?
Romania a avut cea mai mare crestere economica anuala din UE in primul trimestru din 2020
Dl Nistorescu are dreptate daca evaluam comentariile neputincioase, lipsite de energia revoltei, limitate la constatarea
simpla a starii de fapt, nici aceasta intreaga, numai o frantura! Am cazut cu totii in plasa intinsa cu maiestrie de autor
care a reusit performanta sa puna intre paranteze situatia din Romania fiind astfel vaduviti de conexiunile imperioase privind geneza bolsevica nebuniei mondiale si in special identitatea in tergiversare a reactiilor statelor Lumii special pentru a permite, dupa instalarea pandemiei, caderea in cealalta extrema ce a constituit SCOPUL, transformarea cetatenilor Planetei in „copiii statului”, cum frumos spunea „Mihaela”! Degeaba tratam acest fenomen strict la scara Romaniei, la fel cum e inutil sa pui filosofic intre paranteze un eveniment dintr-un fenomen avand o evolutie perfect coordonata care ar trebui sa ne puna pe ganduri, sa ne oblige sa ne exprimam hotarat opiniile, oricare ar fi ele, per ansamblu, asa cum poate avea un sens, altfel ne vom alege cu dintii strepeziti da la merele acre ale copilariei Dlui Nistorescu…
Acest comentariu postat azi la 9:07 nu a fost publicat, cred ca datorita „starii de alerta”…
Pentru ca am considerat injusta sechestrarea la domiciliu cu program de doua ore libere si pentru ca si pentru acele doua ore trebuia sa scriu si acele „mizerii de declaratii”, am iesit din casa astazi, dupa doua luni. Cei 5000 de pasi, m-au solicitat crescandu-mi pulsul de doua, chiar trei ori peste normalul meu. Am inteles masurile de protectie, masca, distantare, deplasari necesare dar chiar era nevoie de chinuirea varstnicilor?
Ce pedeapsa mai mare poate fi !
Sa ramai pe veci in istorie cu titlul de COVIDUL LUI JOHHANIS!
De la CIUMA LUI CARAGEA la COVIDUL LUI JOHHANIS!
Sa ramai in mentalul cectiv cu titulaturi de genul:FICUSUL, RATA
MECANICA, MUTUL ,PLAVANUL sau cea mai des folosita : DULAPUL!!
Fie ca e DULAP sau sifonier , sau chiar acea scandura groasa din tamplarie numita dulap, tot acolo se undesc sensurile !
Ei nu vad ca nicio echipa guvednamentala si presedentiala nu a avut atatea titulaturi caraghioase pana acum:
DULAPUL SI LUCOVIDUL SICA MANDOLINA!
Ei nu vad ca si poreclele sunt misto-ul poporului!
Sunt cel mai mistocarit guvern!Ce avem noi aici!
BISISICA vice
DANCA LANGA-LANGA DANCA -scrib sef
Citu Dobanda negativa
Violeta spaima liftului
Monica preascultatoare pe la usi
Daravela TOP GUN
Grinda inversa ministeriala
Mai lipsea SALTELISTA ministeriala !
Guvernul cascadorii rasului !
Mulțumesc Marta Nora.
Eu am trait aceste doua luni fix ca si pana atunci. Dimineata la serviciu, dupaamiaza cu copii si in gradina. Singurul lucru enervant era completarea mizeriilor de declaratii si purtarea mastii in cele 7-8 episoade de cumparaturi.
Bai cum naiba toti vedeti ,, prostia ” guvernului cu astea trei zile si niciunul nu vede tembelismul alesilor din Camera Deputatilor , unde taie si spanzura PSD , cu presedinte de camera pesedist , in ziua cand au aprobat legea starii de alerta !
,, Deputații juriști au fost convocați pentru o nouă ședință a comisiei ( miercuri dupa amiaza ) , după ce legea care prevede măsurile dispuse în perioada stării de alertă a fost adoptată greșit. În lege au fost introduse mai multe sancțiuni pentru nerespectarea măsurilor dispuse de autorități, însă deputații juriști au respins articolul care prevede măsurile respective. Altfel spus, deputații au stabilit pedepse pentru fapte care nu există ” Adica legea prevedea sanctiuni , dar nu mentiona faptele care se sanctioneaza . Asemenea cretini nu cred ca mai exista in vreo tara de pe planeta asta !
madam Lenuta este eminenta cenusie…
Nu mai incercati sa prostiti poporul, sefa voastra si farul calauzitor, a fost Veorica…
George Ţărnea
CUNOAŞTERE ESTETICĂ
Mort e şi focul, morţi şi tăciunii,
Iată-ne-n sfera deşertăciunii
Dintr-o pornire, dintr-o privire,
Dăm şi iubirea pe-mpotrivire
Dăm şi plăcerea pe suferinţă –
Nemăsurată circumferinţă,
Nevindecată însângerare –
După întâia străfulgerare
De împilare sau de-ndoială.
Cum să te sprijini pe tencuială,
Când zidul nu e decât părerea,
În care doarme toată durerea?
RITUALUL 18…AL DEŞERTĂCIUNII
Viaţă cu anul, moarte cu ziua,
Unii fac banul, alţii zic piua,
Unii se-nalţă, alţii coboară,
Pietrele crapă, fluturii zboară,
Frica-i hrănită, dogma-i ucisă,
Printr-o sentinţă foarte concisă…
Demonul cântă, îngerul plânge,
După o scurtă ploaie de sânge
Care nu este decât o parte
Din ce ne-aşteaptă pe mai departe,
Pe câtă vreme cele trecute
Sunt teoreme recunoscute,
Fără de care n-am fi în stare
Nici de iubire, nici de uitare,
Nici de lumină, nici de-ntuneric,
În intervalul foarte himeric,
Din răsăritul până-n apusul
Zânelor care umblă cu fusul
Şi cu fuiorul furcii astrale –
Sursă de lauri şi de parale
Fără de care nu se prea poate
Să dea din gură, să dea din coate
Omul cel singur, supus minciunii…
Deşertăciunea deşertăciunii.
Mă astemptam să numiți editorialul “Ultima zi de Starea de Urgență întâia noapte de Stare de Alertă”. Televiziunile pendulând între sevraj și delir pregătesc în continuare populația pentru sindromul “Petrică și lupul” cu titluri de parcă suntem “The Day After”. Adică , Doamne ferește, Ziua de după nucleara Covid 19. Chiar nu mai este nimeni cu simțul măsurii în televiziuni, iar CNA este în letargie indusă?