Intenţia ministrului Maria Grapini de a reprezenta simbolic România prin imaginea “Contelui Dracula” a stârnit dezaprobare în diaspora română din Franţa.
Cei care cunosc adevărul şi scopul mitului “Dracula” vin să aducă argumente că legenda nu are în ea nimic românesc, fiind o invenţie a lui Bram Stoker, inspirată din cazul de vampirism, unic şi real în istorie, al “contesei sângeroase” Erzsebet Bathory (1560-1614), o unguroaică, iar Dracula, în povestea lui Stoker, este un conte secui.
Prezentă în Bucureşti, doamna dr. Cornelie Dragodanne, reprezentanta Groupe “Realites Roumanies” din Paris, a avut bunăvoinţa să ne remită o copie a scrisorii de protest transmise, la 15 iunie 2013, ministrului Maria Grapini, pe care o reproducem:
“Doamnă ministru,
Atât în numele Groupe “Realites Roumanies”, cât şi al meu personal, protestăm contra dezinformării, imposturii şi atacului criminal la prestigiul României, pe care de zeci de ani le practică nu numai “industria Dracula”, dar chiar autorităţi şi instituţii româneşti!
Ne place să credem, doamnă ministru, că nefasta Domniei Voastre intenţie de a face dintr-un personagiu de oroare şi o culme a abjecţiunii simbolul ţării ale cărei interese vitale sunteţi învestită să le slujiţi, nu este decât o lacună în studiul Istoriei României şi literaturii de groază, care, de altfel, nu este deloc interesantă.
De aceea, ne permitem să vă informăm:
• Că “Dracula” nu a atras asupra României, de la lansarea imposturii de către regimul de tip sovietic şi până azi, decât batjocoră, oprobiul şi hula,PE NEDREPT !
• Că, fără a vrea să-i jignim pe alţii, orice român (iar Domnia Voastră printre primii) este dator SĂ DENUNŢE IMPOSTURA!
• Că nu este nicidecum vorba de o “legendă românească”, ci de un CONTE SECUI “DRACULA”, inventat de Bram Stoker, care s-a inspirat din surse literare şi dintr-o singură şi unică realitate istorică: “CONTESA SÂNGEROASĂ”, Erzsebet Bathory (1560-1614). Singurul caz de vampirism cunoscut în istorie! Ea era UNGUROAICĂ! Perversitatea şi monstruozitatea firii ei nu au egal! Ce societate umană şi-ar alege ca simbol al patrimoniului său cultural şi istoric un atare respingător, dezgustător monstru?
Consecinţa ar fi scoaterea ei din concertul societăţilor omeneşti, decăderea membrilor ei la treapta de monştri primejdioşi.
• De aceea, ungurii au ascuns arhivele procesului “Contesei sângeroase”. Ele au fost apoi descoperite şi publicate de un preot catolic în secolul XVIII. Ei nu şi-ar alege-o drept simbol!
• De aceea, secuii nu se fălesc cu onoarea pe care Bram Stoker le-a făcut-o!
• De aceea, saşii au protestat contra construirii unui “Dracula-Park” (sic!) lângă Sibiu!
Doamnă ministru,
În numele dreptăţii, vă conjurăm:
• Să denunţaţi impostura!
• Să eliminaţi, pentru totdeauna, identificarea voită a monstrului lui Bram Stoker cu una dintre cele mai strălucite şi respectate figuri istorice româneşti!
Mulţumindu-vă, de pe acum, vă rugăm să agreaţi, doamnă ministru, salutările noastre cele mai distinse,
Cornelie Dragodanne
6, rue du Moulin de la Pointe, 75013 Paris, France
Bucureşti, 15 iunie 2013
Scrisoarea deschisă de protest din partea Groupe “Realites Roumanies” a fost trimisă ministrului Maria Grapini cu o lista bibliografică minimală, în care sunt menţionate lucrări de referinţă semnte de clasicii Mihai Eminescu, Titus Maiorescu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Mircea Eliade, Camil Petrescu, dar şi de contemporani, precum Jean-Michel Berard, care, în “Roumanie, un projet pharaonique: Dracula Park”, afirmă: “Quincouque sort une version de plus du monstrueux Dracula perpetue une tradition de desinformation, remontant au XV ‘e siecle” (“Balkans-Infos, nr. 64 Mars 2002).
O erudită evocare a personalităţii lui Vlad III-Vodă Basarab, zis, după moarte, Vlad-Vodă Ţepeş, este semnată de Cornelie Dragodanne în “Viaţa Transilvaniei”, Anul I, nr. 1, sept.-oct. 2007, Cluj-Napoca. Autoarea concluzionează: “Memoria colectivă a poporului nostru păstrează despre el imaginea venerată a unui mare voievod, necruţător, darjust şi cu mare grijă de ţara sa. Integritatea lui morală nu a fost pusă sub semnul îndoielii, nici de istorie, nici de tradiţie”.
În faţa realităţilor consemnate în cronici, cui ar folosi, se întreabă autoarea citată: “în pofida veracităţii, să acoperim, în zilele noastre, personalitatea lui istorică cu injurii calomniatoare, mirosind a pucioasă, pe care nici unul din duşmanii lui nu le concepuse, pentru că erau de neconceput atunci, aşa cum sunt şi astăzi?”.
Oui prodest intenţia Domniei Voastre, doamnă ministru Maria Grapini?!
