Când liderii Băncii Centrale de la Frankfurt declară, la o conferință organizată de Federal Reserve din SUA, că era prosperității s-a încheiat și urmează o epocă a volatilității (un eufemism pentru sărăcie), înseamnă că situația este extrem gravă, cel puțin în Europa.
”Marea Moderație a fost o perioadă de prosperitate și stabilitate macroeconomică. Volatilitatea inflației și a producției a scăzut, creșterea economică s-a extins pe durate mai mari, iar oamenii au simțit îmbunătățiri în nivelul lor de trai… Însă politica monetară nu a fost singurul factor care a dus la această situație. Un rol important l-a jucat norocul, în sensul unor șocuri mai mici și mai puține care au lovit economia globală”, a spus, pe 27 august, Isabel Schnabel (Germania), membră a Comitetului Executiv al Băncii Centrale Europene, la un simpozion organizat în SUA.
”Chestiunea pe care aș vrea să o discut este dacă pandemia și, mai recent, invazia rusă în Ucraina, vor fi un punct de inflexiune pentru stabilitatea macroeconomica, dacă Marea Moderație va lăsa locul unei perioade a Marii Volatilități sau dacă aceste șocuri se vor dovedi temporare, așa cum a fost cazul ultimei crize financiare globale”. Concluzia lui Schnabel este că șocurile pe care le resimțim nu sunt temporare, iar „pandemia și războiul vor alimenta instabilitatea economică vreme de ani de zile”. ”Astăzi, economia lumii riscă să se fractureze în blocuri comerciale și de securitate concurente. Rețelele internaționale care ne conectează economiile sunt fragile. Asistăm la apariția unor forme noi și alarmante ale protecționismului”, a mai spus economista germană din fruntea Băncii Centrale Europene.
Așadar, economiștii care conduc marile bănci centrale ale lumii vorbesc între ei despre cum bunăstarea s-a încheiat și despre intrarea pe tărâmul sărăciei. Pentru a ieși din această spirală, aceiași economiști se gândesc la modul în care Paul Volcker, fostul șef al Federal Reserve, a câștigat bătălia cu inflația în SUA, în anii 1970-1980. Însă, avertizează economistul Michael Every, de la Rabobank, Volcker s-a bazat atunci pe reformele neoliberale (cele care au redus drastic puterea muncii în favoarea capitalului). ”Trucul acesta poate fi aplicat o singură dată, iar acum ar trebui să fie inversat pentru a reduce inflația (adică la clasica creștere a dobânzilor ar trebui să se adauge naționalizări, readucerea companiilor în țările mamă, obligația ca investițiile să fie productive, nu speculative, susținerea producției locale)”.
”Lecția dură este că neoliberalismului e precum o ceașcă de cei făcută din ciocolată – pare extraordinar de dulce, însă atunci când lucrurile se „încing” nu mai folosește la nimic”, scrie Every. ”Dacă UE deschide tiparnița și începe să arunce acum cu bani pentru subsidii pentru energie, și face asta în cadrul neoliberal existent, fără vreun plan concret pentru găsirea unor noi surse de energie (care?, de la cine?), atunci singurul rezultat va fi creșterea și mai accentuată a prețurilor și distrugerea multor piețe emergente, dintre care unele aflate chiar în vecinătatea UE”, scrie Every.
Peste circa o săptămână, miniștrii Energiei din UE vor trebui să ia o decizie pentru reformarea pieței energetice europene. Comisia Europeană a venit cu propunerea decuplării prețului energiei electrice de cel al gazelor naturale. Alte măsuri pot include plafonarea prețului energiei, taxe mari pe profiturile companiilor energetice și chiar posibila raționalizare a energiei. În cazul în care UE va renunța la corelarea prețului energiei cu cel al gazelor naturale, întrebarea este de ce anume materie prima va fi cuplată energia? Ministrul german al Energiei a sugerat de mai multe ori că marea problemă a Europei este că nu are surse de energie suficiente. Criticii actualilor lideri europeni susțin, pe de altă parte, că Europa va îngheța în timp ce zăcămintele de cărbune vor sta neatinse, din cauza politicilor de mediu draconice. În acest caz, cu ce resursă energetică să fie corelat prețul energiei in UE? Cu panourile solare, în miez de iarnă? Cu băleguța unicornilor din cărțile de povești pe care le-a citit Greta Thunberg?
”Eseul «Puterea celor fără de putere» scris de Vaclav Havel poate fi o lecție și pentru actuala situație economică din Europa. Havel arăta că primul pas pentru îndepărtarea unui regim totalitar este ca oamenii fără de putere să nu mai respecte obligația de a afișa deviza regimului – «Proletari din toate țările, uniți-vă!». Dacă Europa (și alții) ar fi făcut același lucru cu anumite sloganuri neoliberale, poate că nu ar fi fost în situația critică în care se află acum”, scrie Michael Every.
Tomline, Tomline/ te mai faci tu bine? ,,Die Freiheit ist die Einsicht in die Notwendigkeit,,/Libertatea este necesitatea înțeleasă, a zis marele Marx. Apoi ,,Die echte Freiheit…. is die Freiheit des Andersdenkenden,,/Adevărata libertate este libertatea celui care gândește diferit, a zis la fel de tare Rosa Luxemburg, chiar o revoluționară, dar avea un mare defect; n-avea carnet de revoluționar ca ăștia ai noștri de la Marea Contra(r)evoluție din 89, N-așa. Or, liberalismul n-are de a face cu libertatea, el nu e o necesitate (știu că asta te doare, toarășu) ci o născocire a bestiilor de bogătani pentru a-l prinde pe țugulan în jug, după care exploatare fără granițe și alte ,,binefaceri,, ale capitalismului. Să știi că dacă mai lipsești de la învățământul politic de masă, o să te exmatriculez, după care n-ai decât să te emasculezi personal/ dar să nu iei fasconal/și ca să avem pardon/ să iei furazolidon/ și de vrei să scapi de chin/ ia întrebă-l pe Darwin/ și să nu fi paralitic/poate fugi în neolitic. Noa, hai că-i destul, omule, nu te supăra.. Da, pe bune, titlul comentariului e titlu de titlu, de unde se vede și de pe Jupiter că neolibul n-are de a face cu libertatea ! Este o bună lecție de marxism-leninism, Stalin să mai aștepte.