' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
Copilăria trăită în București între anii 1960 și 1989 a fost marcată de contraste puternice. Pentru mulți dintre cei care au crescut în perioada comunistă, amintirile înseamnă atât jocuri nesfârșite în fața blocului și prietenii legate în cartier, cât și lipsuri, reguli stricte și propaganda prezentă în aproape fiecare etapă a vieții, scrie București.ro.
În anii ’60, Capitala păstra încă o parte din atmosfera vechilor cartiere, cu curți, străzi liniștite și cinematografe de cartier. Odată cu dezvoltarea masivă a blocurilor în deceniile următoare, copilăria s-a mutat între scările de bloc, spațiile verzi dintre clădiri și terenurile improvizate de joacă. Pentru generații întregi de copii, strada a devenit locul principal de socializare și aventură.
Viața de zi cu zi
Viața de zi cu zi era dominată de jocuri simple, care nu necesitau tehnologie sau jucării sofisticate. Șotronul, elasticul, „țară, țară, vrem ostași”, baba-oarba sau fotbalul dintre blocuri făceau parte din rutina aproape oricărui copil. O minge, o bucată de cretă și imaginația erau suficiente pentru ore întregi de distracție.
Școala ocupa un rol central în educația copiilor, iar uniformele, matricolele și cravatele de pionier reprezentau simboluri ale epocii. Elevii participau la ceremonii, serbări și activități organizate de stat, iar apartenența la organizațiile „Șoimii Patriei” și „Pionierii” făcea parte din parcursul firesc al copilăriei. În paralel, însă, școala era și locul unde se legau prietenii și unde mulți descopereau pasiuni pentru sport, muzică sau lectură.
Distracțiile orașului aveau un farmec aparte. Cinematografele de cartier, parcurile precum Cișmigiu, Herăstrău sau Tineretului și celebrul Orășel al Copiilor reprezentau principalele atracții pentru familii. Televizorul era și el o fereastră rară către divertisment, iar emisiuni precum „Mihaela”, „Teleenciclopedia” sau desenele animate de sâmbătă deveniseră adevărate ritualuri de familie.
Spre finalul anilor ’80, atmosfera s-a schimbat considerabil
Spre finalul anilor ’80, atmosfera s-a schimbat considerabil. Raționalizarea alimentelor, frigul din apartamente, penele de curent și programul TV redus la doar câteva ore pe zi au afectat viața de zi cu zi. Copiii au învățat să prețuiască lucruri care astăzi par banale: o banană, o ciocolată primită din străinătate sau o gumă Turbo deveneau adevărate comori.
Deși marcată de restricții și lipsuri, copilăria în Bucureștiul comunist rămâne pentru mulți o perioadă definită de creativitate, solidaritate și adaptare. Într-un oraș aflat în continuă transformare, generații întregi au crescut învățând să își construiască propriul univers din lucruri simple, între curtea școlii, blocurile cartierului și puținele momente de libertate oferite de acea epocă.
Oricum arata mai bine decat azi, fara toti maimutzoii cu telefoane in mana si care merg precum teleghidatii, nevazand nici macar pe unde calca.
Tzin Minte Ca Cel mai frumos in Copilaria a fost cand Mergeam cu Colindul Iarna impreuna cu Altzi Copii Vecini ! Si Castigam cam 150 de lei sau 200 de lei pe zi , pentru ca Banii se impartzeai cam la 5 Copii ! Iar cel mai Bine era cand Mergeam Iarna cu Sorcova , dar tot 150 de lei sau 200 de lei Castigam in aceea Zi ! Iar de bani mi-am cumparat un letcon de Lipit cu Cositor ! Mai tarziu mi-a trebuit acel Letcon , ca lipeam Firele de cupru cu Cositor , la diferite treburi Gospodaresti prin Casa !
Pai de unde sa stii tu, doamna Hodea, cum era in Bucuresti copilaria in anii 80 cand tu copilareai in Maramures in anii 90??? E plin Bucurestiul de venetici care isi dau cu parerea despre Bucuresti….
Tin minte că pe timpuri erau unii care nu scăpau nici o ocazie să se fălească că e din București( mie îmi era jenă vazandu-i). Era mare lucru pe atunci pentru ei.Acum că Bucureștiul s-a extins,la fel e plin de ,, bucureșteni „. Slavă Domnului că nu mai trăiesc demult acolo.
Sunt născută în 1976 și pot spune că articolul descrie corect copilăria anilor 80. Nu observ inadvertente aici.Si da, am trăit toată viața în București.
In Copilarie Innainte de 1970 de a fi in Clasa I-a la Scoala , la Varsta de 6 Ani locuiam Ziua la o Curte din Apropiere ca nu aveau Parintzii mei in Grija Cui sa ma Lase ? Si mai faceam uneori Ziua Medidatzii la Limba Franceza cu o Doamna Madam Magala unde mergeam cu Cati-va copii Impreuna in Parcuri alaturi de aceea Doamna . In Copilarie am mai Locuit timp de Cate o Saptamana la Alti Oameni in Vastra care Locuiau la o alta Curte iar Seara Ascultam la Radio , Noapte Buna Copii ! Mai Tarziu , o Casa la Care mergeam eu la vasta de 6 Ani , aceea Casa a Fost Demolata si a fost Construita o Shosea .
Eram vai de mama mea,dar eram fericita.Am primit într-o zi prima mea banană.După ce am contemplat-o îndelung,mi-a luat cam o oră să o mănânc și aproape că am mâncat și coaja.Dupa câțiva ani,a venit ,,revoluția”și când lucrurile s-au mai liniștit, in iarna lui ’90, a băgat banane verzi la alimentara din colț.Am stat câteva ore bune cu părinții la coadă.Se dădea câte o banană. ,,să ajungă la toată lumea”. Am copilărit în Chirigiu,și pe o rază de ca 2 km erau cârciumi pe care eu ca copil,vara,le luam la rând căutând pentru tata bere.Cateodata mai găseam ,, bere cu mătreață ” cum îi spunea tata. Dacă aș sta să povestesc copilăria mea din Bucureștiul acelor ani,jur că l-ați uita pe Creangă.Ce vremuri !
Cine a avut norocul sa-si traiasca copilaria in acei ani din urma ,stie foarte bine ca intradevar aia a fost o copilarie fericita, comparativ cu ce exista la ora actuala .
Ce trist, intr o viata de om, meschinaria unei copilarii petrecuta intre blocuri, eventual la coadă pentru mancare, să fie maximum de fericire, Nu ne mai mirăm de adulții agitați de azi,care se bucura doar sa si exprime frustarile. Fara niciun scop, poate doar cu bucuria jocurilor de noroc
Mariana Alexe––
Nu stiu daca exista doar o intamplare ,cert este ca toate opiniile caraghioase care te fac sa zambesti, sunt semnate cu nume de femei blonde.
Să fim serioși.In fiecare vară eram la mare și munte și era o armonie greu de găsit acum.Era o simplitate plăcută și omul se bucura de orice. Eram mult mai liberi.Acum totul se rezumă la bani.
In Copilarie Nu aveam Bani si Vindeam Sticlele Goale de Acasa La Un Centru de Achizitionare al Sticlelor Goale si Borcane din Apropiere ! Sticlele Goale Cele Mai Bune Erau Cele de Shampanie ! Costa 3 Lei o Sticla Goala de Shampanie la Centrul de Achizitie de Sticle Goale . Vindeam Sticlele Goale de Apa Minerala de Acasa , Sticlele de Lapte Dulce , Borcanele De Iaurt , Dupa Aceea Impartzeam Banii cu Prietenii si Mergeam la Cofetarie si ne Cumparam Prajituri Amandine cu Ciocolata ! Sau mergeam la Cinematograf La Filme ! Copilaria in Tineretze era mai Placuta decat Emisiunile de la Televizor ! Emisiunile de la Televizor nu ne Placeau ! Ne placea Filmele de SF de Dumineca de la Orele 18 de pe TVR 1 .Sau Album Duminical cand mai dadea Filme de Desene Animate cu Fred si Barnei din Familia Flynstones ! Familia Flynstones era o Sursa de Creativitate pentru Copii !
In Copilarie in Anul 1974 nu aveam Bicicleta si am dat unui Copil 10 Lei sa-mi dea Bicicleta Pegas , pentru 10 Tururi de Parc din Bucuresti in Apropierea unei Scoli , si din 10 Tururi de Parc am Invatzat sa Merg Cu Bicicleta . In anul 2019 am mai Mers cu Bicicleta de Imprumut la un Centru de Inchirieri de Biciclete de la Parcul Herastrau si nu am uitat sa Merg cu Bicicleta nici dupa 45 de ani trecutzi ! Mersul cu Bicicleta Nu se Uita Niciodata !
Era Bine la Obor pana in 1977 , cand era Balci la Obor , cheltuiam Banii la Balci ! Ma dadeam cu Mashinutze , Caracatiza cu Mashini care se Ridicau si se Coborau in Aer , Mai era si Roata cu Lantzuri dar i-mi era Frica sa ma Duc la Roata cu Lantzuri ca sa nu am Ametzeli de la Invartituri de la Roata . Eram Bun la Trageri cu Tirul , ocheam Tzintele de la Varsta de 10 ani .
In Copilarie Luam Betze din Tufishuri , Puneam O Bucata De Lut In Varful Betzelor si Aruncam cu Lut pe Geamurile din Apropiere ! Jucam Mingea la Gropitza ! , Lapte Gros , Si de-a Va-ti Ascunselea si Mergeam pe Strazi din Apropiere ca nu ne mai Gasea Nimeni ! Ne urcam in Copaci cu Baschetzi in Picioare ca sa Nu alunecam pe Trunchiul Copacilor .
9 pietre și tăblițe (cu capace de sticle bătute,aveau diferite valoare,etc)
”….și lipsurile anilor ’80.” Acum sunt colosale. Situatia acum s-a schimbat radical, curios, in rau. Atunci, cel putin erau cam toti apr. la acelasi nivel de optiuni/dezvoltare. Diferentele constau in cu totul alt ceva.