Din 1970, planeta noastră este sărbătorită anual pe 22 aprilie, prin două evenimente importante: Ziua Planetei Pământ și Ziua Internațională a Mamei-Pământ.

Ziua Internațională a Mamei-Pământ, stabilită de ONU prin Rezoluția 63/278 în 2009, este recunoscută de toate statele membre. Conceptul de „Mama-Pământ” provine din tradiții străvechi și exprimă legătura profundă dintre oameni și planeta care le susține viața.
Pământul, cel care ne ţine pe toţi, ne-a ţinut şi ne va mai ţine,, cel care ne hrăneşte, ne rabdă prostiile şi răutăţile şi îndură suferinţele pe care i le pricinuim, merită cu siguranţă însuşirile de „mamă” cu care l-au înzestrat vechile civilizaţii şi pe care uneori, i le atribuim şi noi, conştient sau nu. Şi merită, cu siguranţă, o zi a sa – deşi grija noastră pentru mama ar trebui să fie una de fiecare zi. Dar măcar o dată pe an, o zi din cele 365/366 câte are anul, putem să ne gândim la planetă ca la un organism superior, a cărui existenţă îngăduie şi existenţa noastră, a oamenilor care facem parte din el. Aşadar, o zi pentru planetă: în 2009, Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat ziua de 22 aprilie drept Ziua Internaţională a Mamei Terra.
Mitologia greacă a făcut din Pământ o zeiţă-mamă, Geea sau Gaia, divinitatea primordială care a dat naştere tuturor celorlaţi zei, iar conceptul e unul dintre cele mai durabile şi constante în istoria omenirii, manifestat în sute de variante, de la Terra Mater a romanilor, până la zeiţele-mame – ce personifică Pământul, natura, fertilitatea – prezente în cele mai felurite culturi, răspândite în timp şi spaţiu.

Ziua Planetei Pământ a fost marcată pentru prima dată în 1970, când 20 de milioane de americani au participat la evenimente dedicate protejării mediului. Inițiativa i-a aparținut senatorului american Gaylord Nelson și a fost, la început, celebrată doar în SUA.
Atunci, Nelson, un ecologist convins, a dorit să organizeze un mare eveniment dedicat mediului, pentru a-i face pe tinerii americani conştienţi de problemele existente şi de nevoia de a se implica în rezolvarea lor.
Impresia produsă de un groaznic accident ecologic din 1969 (o deversare masivă de petrol care a avut loc pe pe coasta Californiei) şi de lipsa de implicare a guvernului de la Washington l-au determinat pe Nelson să cheme la organizarea unor manifestaţii în cât mai multe colegii de pe cuprinsul Statelor Unite.
Şi a pus la cale această Zi a Pământului, alegând data de 22 aprilie din motive întrutotul obiective şi practice: era într-o miercuri (în 1970), aşa că tinerii erau la şcoală, nu ocupaţi cu activităţi de week-end; nu se suprapunea cu vreo sărbătoare religioasă, nu cădea în perioada de examene şi nici în vacanţa de primăvară a elevilor şi studenţilor şi era de aşteptat ca la vremea aceea a anului să fie timp frumos. N-a fost aşa peste tot, pe alocuri a plouat toată ziua, dar nu poţi prevedea chiar totul.
Şi, tot din categoria „nu poţi prevedea totul”, una şi mai tare: senatorul Nelson habar n-a avut că, întâmplător, 22 aprilie 1970 era şi centenarul naşterii lui Lenin; alţii, însă, s-au gândit la asta şi s-au îngrijorat rău de tot. În anii 1970, de puţine lucruri se temeau americanii mai tare decât de comunism, iar cei mai paranoici dintre ei au văzut în chemarea la adunare, lansată de Nelson, o intenţie ascunsă şi perfidă. După unele surse, FBI s-ar fi implicat în problemă, supraveghind discret manifestaţiile care au avut loc în onoarea Mamei Terra, de frică să nu fie cumva în cinstea Tătucului Lenin.
Oricum, prima Zi a Pământului, 22 aprilie 1970, s-a bucurat de o participare numeroasă şi entuziastă: peste 20 de milioane de americani au luat parte, iar evenimentul este considerat a marca începutul mişcării ecologiste moderne.
Peste ani, în 1990, o organizaţie înfiinţată de Denis Hayes, care fusese coordonator al evenimentului în 1970, a dus totul la un nou nivel: a organizat celebrarea internaţională a Zilei Pământului, cu 141 de naţiuni participante.
Astăzi, „aniversarea” Terrei, coordonată de Earth Day Network, este sărbătorită în peste 175 de ţări, multe comunităţi extinzând durata celebrării până la o Săptămână a Pământului – o întreagă săptămână de activităţi dedicate mediului.
Iar în anul 2009, ONU s-a implicat în ceea ce fusese, până atunci, „apanajul” organizaţiilor non-guvernamentale şi, reînviind, peste milenii, viziunea asupra planetei ca „mamă” a vieţii, a proclamat ziua de 22 aprilie drept aniversarea Zilei Planetei Pământ.
Surse: https://www.descopera.ro/galerii/8180395-terra-zeita-mama-sau-superorganism?pic=10; https://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_Planetei_P%C4%83m%C3%A2nt; https://climate.nasa.gov/adopt-the-planet/.
					
                      
                      
                      
                      
                      
                      
					
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
@NagysCURs,
Ți se MaiÎntâmplă A FI și OM, foarte RAR, dar este de NOTAT.
DAAAR ALIENUL StrăVechi Bașkirez DânTălică TOOOT MOGHIOR te face din MaghiarCumSecadeCarePuteaiAFi.
A. Pe Planetă o doare în … FLOARE DăCeîiFacemNoi. Ne va supraVIETUI OriCUM, OrioCătePROSTII am face sau I-am face.
B. VREM Război ATOMIC?
Se va reFace, AșaCum s-a mai reFăcut de f-o Două Trei Ori și DACĂ Ăia, CREATORII, în CAP cu SEFUL LOR, „DumneZeu” VOR dori, o vor reface la SupraFață, că mai mult de SupraFață NU va fi afectată.
POATE că vor fi mai atenți ca Dreacul să NU intre IAR în Laboratorul CREAȚIEI și să se KK în Elicile de AND pe Stil Nou, adică Fără CRUZIMEA Umanoizilor.
Planeta nu este un om,.. da este vie..Ecosistemul planetar, care este extrem de vast și bine rînduit funcționează perfect, chiar de omul, ființă irațională o strică, o rupe.. Dar pămîntul va supraviețui,, va crea alte și alte civilizații, devreme ce cea umană actuală se autodistruge,.și aici nu acuz doar guverne ori lacomi fuduli, ci pe fiecare om in parte.
Desigur pământul merită ziua lui..
Noi însă,după ipoteza unor învățați,suntem o aglomerație de atomi adunați în celule,țesuturi și organe care formează homo sapiensul..
Adică suntem o adunătură întâmplătoare..și încă ne mai ratoim..suntem niște proști căci nu înțelegem cine suntem…
….Şi merită, cu siguranţă, o zi a sa …
numai o zi ? ce ati spune de toate zilele? adica sa fim constienti zi de zi de ceea ce avem de facut in a proteja toata viata care exista chiar si dincolo de intelegerea cotidiana a cuvintului „viata”? de ce sa nu devenim ingrijitori si protectori ai vietii in fiecare secunda a vietii noastre? ce s-ar putea intimpla altceva decit ca viata sa ia locul profitului?
Pământul este infinit mai mult decât un om și decât întreaga omenire la un loc și nu întâmplator inaintașii noștri au înțeles valoarea și Zeitatea prezentă în el dar cum nu putem cunoaște sau înțelege dimensiunea întregii omeniri din perspective individuale, nu putem înțelege nici adevărata „față” sau, în termenii modernismului, adevărata dimensiune a planetei Pământ care într-adevăr ne-a fost și ne este leagăn de viață zilnică și în egală măsură, veșnică. La mulți ani Sfânt Pământ, la mulți ani vieții pe care o conții și o transmiți, la mulți ani autorului acestui articol, celor care astăzi își sărbătoresc ziua de naștere și, în egală măsură, celor care au avut această inițiativă, dacă mai sunt printre noi!