Dacă România era o ţară normală…

„Oh what a tangled weave we weave, when we first practice to deceive”, a scris William Scott, un poet scoţian din secolul al XVI-lea. E o zicală care cuprinde un adevăr universal şi este folosită des în lumea anglo-saxonă, chiar în ziua de azi. În limba română expresia cu pricină înseamnă (colocvial) că ne băgam în rahat din care nu mai ieşim când punem o minciună la cale. Un proverb similiar ar fi „când eşti într-o groapă, opreşte-te din săpat!”

Expresiile se potrivesc ca o mănuşă poveştii „Copilul pălmuit de Traian Băsescu la un miting electoral în 2004 înainte să câştige cursului preşedinţial contra Adrian Năstase”.

Dacă România era o ţară normală (şi europeană) ce ar fi făcutBăsescu când a ieşit caseta incriminătoare? Ar fi răspuns.

„Mi este jena de acest moment ce s-a întămplat acum câţeva ani. Îmi pare rău. Am fost nervos şi am făcut un gest nechibzuit şi nepermis. Chiar aş vrea să cer scuze acestui băiat dar nu am ştiut unde să-l găsesc. Hai să-l găsim!„

După care l-ar fi găsit cu ajutorul presei, ar fi exprimat regrete şi cu astă bastă. Ar fi fost admirat, criticat şi lăudat pe rând. Capitolul era închis de mult, spre furia rivalilor politici.

Dar avem o hărmălaie care nu se mai sfârşeşte nici 7 ani după incident. Procese, acuze, minciuni, ameninţări, teorii conspirative, o clasă politică divizată, o presă care nici nu poate fi de acord dacă azi e luni sau marţi.

E oboseală, neîncredere şi sictir la maximum în rândul publicului.

Băsescu are dreptate că caseta cu pricină era un atac politic. Normal. Era campania electorală. Şi în Statelor Unite s-ar fi întâmplat la fel. Însă, putea să aibă o reacţie mult mai inspirată. „Am făcut-o şi regret”.

Cine mai poate urmări talk-showuri la televizor, procese, contra-atacuri, o armată de jurnalişti care vor să ne convingă că albastru este de fapt roşu. Parcă ne-am întors la comunismul sau trăim în lumea absurdului.

E de mirare că românii pierd încredere în toţi politicieni, că ţara a) progreasează lent, b) stagnează sau c) regresează? Alegeţi una.

Bine aţi venit în lumea Eugene Ionesco, anul 2011.