Dăncilă, fața a doua

Surpriză la Strasbourg. Viorica Dăncilă, cea de care rîdeau toți românii, despre care fiecare se simțea obligat să zică două vorbe piperate, în loc să se facă de băcănie, a arătat o altă față! În loc să o scalde, premierul hulit și ridiculizat al României a pus o întrebare stînjenitoare și pentru Popularii Europeni, şi pentru Timmermans, și pentru ambasadorii Binomului în Parlamentul European.

Adică: „În ce fel a apărat MCV cetățenii români de încălcarea gravă a drepturilor lor? În rapoartele MCV s-a vorbit despre instituții, dar nu am văzut nimic despre drepturile omului și protocoalele secrete dintre Servicii și instituții. Milioane de români s-au aflat sub interceptarea Serviciilor. S-au modificat probe, au fost martori șantajați – nimic despre aceste lucruri în rapoartele MCV. Acest mecanism și-a ratat menirea pentru care a fost creat. Cer oficial să știu cine a redactat rapoartele. Jumătate dintre magistrații României au avut dosare prin care au fost influențați să dea soluții în afara sălilor de judecată. Prin dosare contrafăcute au fost înlăturați din funcție patru judecători ai Înaltei Curți, un procuror general, un șef de Parchet superior. În final, dosarele au fost clasate sau au fost achitați. De acum, nu se mai pot ignora abuzurile din România. Puneți-vă întrebarea de ce vi s-au ascuns aceste lucruri“.

Credeți că Timmermans i-a răspuns? N-a vorbit despre anticorupția Binomului, bazată deseori pe abuzuri și încălcări de lege, așa cum n-au vorbit despre asta nici Comisia Europeană, nici Klaus Iiohannis, nici Departamentul de Stat. Ce să spună? Că în unele cazuri anticorupția a luat o formă de teroare și de fals în acte și probe? Că ei știau oricum, dar au fost de acord cu distrugerea cu orice preț a adversarilor politici?

Din păcate, dincolo de întrebarea pusă de Viorica Dăncilă, dezbaterea s-a purtat în aceiași termeni generali legați de legile justiției și de anticorupție. Parcă ai noștri vorbeau engleză și ai lor chineză sau malgașă. Nici o parte n-a auzit întrebările și acuzele celeilalte.

A vrut cineva să vorbească despre corupția și anticorupția în care sunt implicate multinaționalele? Doamne ferește! Despre corupția din România în timpul regimului Băsescu? Despre abuzurile în numele anticorupției comise în marea campanie condusă de Laura Codruța Kovesi? Nu există, nu se văd, nu dor și nu contează, cîtă vreme au fost aplicate preponderent numai asupra adversarilor.

Logica de sîrmă a unora a sunat cam așa: discuția despre protocoalele încheiate de SRI este o tehnică de diversiune. Un mod de a evita să discute despre anticorupție și despre violențele din 10 august.

Cam în același fel s-a discutat la Comisia Europeană și în scandalul suspendării și referendumului legat de debarcarea lui Traian Băsescu. Și atunci am avut parte de același schimb de replici ale surzilor, de acuze care trec pe lîngă urechile celeilalte părți, de jumătăți de adevăr și de partizanate pe față. Dacă în 2012 Victor Ponta a fost un iepuraș fricos și a sacrificat și partidul și aliații de dragul rămînerii în scaun, ba, a mai și căzut la pace cu Traian Băsescu, miercuri, spre surpriza tuturor, Viorica Dăncilă a arătat o altă față. Dacă n-ar suna a ironie, aș zice că una cu adevărat bărbătească, pe care n-am văzut-o la mulți conducători ai României.

Hulita și batjocorita Viorica Dăncilă și-a apărat țara mai abitir decît vitejii cu pieptul încărcat de medalii.

Ba, i-a mai tras și o smetie de adio Monicăi Macovei!