Președintele pro-rus al Serbiei, Aleksandar Vucic, a fost reales, duminică, câștigând 59% din voturi, cu peste 40% mai mult decât următorul candidat. Partidul Progresist Sârb, condus de Vucic, a câștigat la fel de clar alegerile parlamentare.
Mult mai mult interes au suscitat alegerile din Ungaria, unde opoziția a fost pentru prima data unită împotriva guvernului FIDESZ condus de Viktor Orban. Sondajele de opinie au arătat, vreme de luni de zile, că Opoziția Unită și FIDESZ se îndreaptă către un finish la fotografie. În plus, izbucnirea războiului din Ucraina a fost interpretată inițial ca o lovitură pentru Viktor Orban, un politician considerat pro-rus, care nu poate decât să piardă după ce cetățenii unguri vor vedea nenorocirile provocate de armata rusă în țara vecină. Nu a fost deloc așa: Fidesz a câștigat alegerile, a obținut chiar două mandate în plus față de alegerile din 2018, și-a păstrat majoritatea constituțională de două treimi din numărul deputaților și a spulberat Opoziția Unită la votul uninominal, prin care se decid 106 din cele 199 de mandate ale Parlamentului.
Alegerile din Ungaria ar trebui să ducă la falimentul a cel puțin câtorva institute de sondare a opiniei publice, cele care arătau că opoziția unită va câștiga alegerile. În realitate, partidele care formează această alianță eterogenă au pierdut șase mandate față de alegerile din 2018. Se poate spune că aceste mandate au fost ”furate” de partidul naționalist Patria Noastră, un partid nou creat, după ce Jobbik a preferat să se alăture Opoziției Unite și să-și edulcoreze mesajul naționalist.
Liderul opoziției, Peter Marki-Zay, contracandidatul lui Orban pentru fotoliul de premier, nu a reușit nici măcar să câștige în propria sa circumscripție electorală, unde fusese ales primar. A fost înfrânt de candidatul Fidesz, fostul șef al cancelariei premierului, Janos Lazar.
Guvernul a înregistrat doar un semieșec: referendumul privind educația LGBTQ în scoli nu a trecut – prezența a fost de peste 60%, însă nu s-au înregistrat suficiente voturi valide (50%+1). Marea majoritate (pete 80%) dintre alegători s-au declarat împotriva educației LGBTQ.
”Victoria noastră se poate vedea de pe lună și cred că se va vedea și de la Bruxelles. Ne vom aminti mereu de această victorie, pentru că am avut un număr mare de oponenți”, a spus Orban, incluzând printre oponenți pe birocrații de la Bruxelles, dar și pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski, care l-a criticat pentru atitudinea neintervenționistă. Orban a refuzat să permită tranzitul prin Ungaria pentru armele destinate Ucrainei. Orban a respins și ideea interzicerii importului de gaz și petrol din Rusia. Toate acestea i-au adus multe critici, cărora Orban le-a răspuns astfel: ”Răspunsul la întrebarea de care parte este Ungaria este: de partea Ungariei!”.
Campania electorală din Ungaria a fost foarte dură, cu miză mare, cu limbaj agresiv. Izbucnirea războiului din Ucraina a resetat întreaga campanie și este considerat elementul decisiv: opoziția unită a mizat pe alinierea la măsurile NATO și ale Vestului, în timp ce Viktor Orban nu a criticat deloc aceste măsuri, însă a mizat cel mai mult pe ideea neimplicării sub orice formă țării sale în războiul din Ucraina. Opoziția a atacat poziția neintervenționista a lui Viktor Orban, însă guvernul a avut și studii sociologice mai bune, și experți de campanie mai buni – studii care arătau că, spre deosebire de polonezi, spre exemplu, ungurii preferă o poziție neintervenționistă în ce privește Ucraina și că, în momente de nesiguranță, ungurii nu sunt înclinați să aleagă noul.
Opoziția, cu o campanie ajutată de la Bruxelles si din capitalele vestice, a încercat să pună accentul pe extinderea crizei din Ucraina spre Vest și să reînvie amintirile vieții sub Pactul de la Varșovia. Există analiști care spun chiar că alianța de șase partide care l-a înfruntat pe Orban a fost ea însăși o idee venită din afara Ungariei. Singurul ei liant era dorința de îndepărtare de la putere a lui Viktor Orban, în rest ideologiile fiind extrem de diferite si reducând drastic șansele supraviețuirii alianței chiar dacă s-ar fi aflat la putere, pentru a nu mai vorbi de situația de după înfrângere, inclusiv după înfrângerea simbolică a lui Marki-Zay.
”Putin este responsabil pentru războiul din Ucraina, iar Orban este responsabil pentru ca l-a susținut pe Putin. Orban a trădat Europa și a trădat NATO, desigur, a trădat Ungaria vreme de 12 ani”, a spus Marki-Zay. ”Voi susține mereu poziția NATO, pentru că trebuie să fim un membru loial al NATO. Ne putem baza doar pe apărarea Ungariei cu trupe NATO, ceea ce Orban a negat, iar abia apoi a permis”, a spus Marki-Zay. ”Orban este un mincinos. Azi spune una, iar mâine se răzgândește. A fost comunist, liberal, conservator, iar acum construiește o facțiune fascistă și putinistă în Parlamentul European”, a spus Marki-Zay.
O poziție similara are și lidera partidului Momentum, de orientare progresistă. Ea deplânge faptul că Orban are monopol pe presa din Ungaria și arată că opoziția înfruntă o mașinărie împotriva căreia este aproape imposibil să lupți.
S-a scris și se va mai scrie, nu cu puține dovezi, că alegerile din Ungaria nu sunt tocmai corecte, că sunt libere, însă că guvernul intră mereu cu un avantaj considerabil în cursa electorală, că opoziția are mult mai puțină prezență în presă, că circumscripțiile electorale au fost redesenate în favoarea guvernului, că se aplică o politică a patronajului care a aservit puterii mai toată presa, cel puțin în orașele mici și în mediul rural.
Însă nu se întâmplă oare toate cele de mai sus și în democrațiile consacrate din Europa? Nu se întâmplă ele și în România? Da, însă în sens contrar. În restul Europei și în America, conservatorii pot câștiga alegerile, însă nu și puterea, care rămâne în mâinile unui „stat profund” liberal. Conservatorii au mult mai puțin acces în presă, puterea lor este limitată de rețele întregi de ONG-uri , de ”juristocrație” (cum le place să spună susținătorilor lui Viktor Orban).
Un articol publicat de UnHerd, imediat după victoria en fanfare a lui Orban, arată că premierul Ungariei aplică un model de autoritarism postmodern, cu metode învățate la școala lui George Soros însă aplicate împotriva lui Soros și a ONG-urilor finanțate de el. ”Nu e de mirare că mulți conservatori occidentali care nu pot să transforme victoria electorală în putere politică îl invidiază și se inspiră de la Viktor Orban”, scrie UnHerd.
”Ideea este că Fidesz este impotriva statului profund liberal, impotriba ONG-urilor, dar încearcă să copieze acest stat profund de-a lungul liniilor lor politice. Prin urmare, ei au propriile ONG-uri, propriile think tank-uri, propriile societăți și influență internaționala, toate modelate după organizațiile elitelor atlantiste”, spune jurmalistul de stânga Csaba Toth, citat de UnHerd.
O opinie similară are și președinta aleasă a Ungariei, Katalina Novak, care își va începe mandatul în fruntea statului pe 10 mai. Potrivit UnHerd, Novak susține că ”politicile guvernelor vestice sunt influențate de rețele puternice de ONG-uri, iar asta duce la politica agresivă față de țările care nu vor să se alinieze la politica migrației și la trendurile liberale care domină acum politica europeană”. Novak spune că Ungaria este o țară mai democratică, având în vedere că guvernul nu se teme să recurgă la un referendum privind educația LGBTQ în școli: ”Nu cred că politicienii europeni ar îndrăzni să organizeze acum un referendum pe tema migrației”, a spus președinta aleasă a Ungariei.
Unul dintre consilierii strategici ai lui lui Viktor Orban, Balasz Orban, spune pentru UnHerd: ”Alegerile de acum sunt cele mai importante de după tranziție, pentru că este vorba despre a alege între pace și război. Între cooperare și coexistență pașnică și război ideologic… Cred că rezultatul va fi limpede și cred că această perioadă turbulentă se va încheia”. Același Balazs Orban explică și unul dintre motivele înfrângerii opoziției unite: ”pentru că ei se gândesc că totul este legat de politică și că trebuie să se apropie de abordarea liberală internațională, chiar daca majoritatea ungurilor nu sunt de acord cu asta, până și ungurii care nu votează cu Fidesz”.
Cum de partea cui este Orban ? Este de partea Ungariei asha cum shi nazistul German Iohannis ar trebui sa fie de partea Romaniei shi sa faca ceva pentru a opri macelul Romanilor din Bucovina shi Bugeac asha cun Orban protesteaza fatza de atrocitatzile pe care le comit U-Krainienii impotriva Maghiarilor din trans Carpatia.