De ce Republica Moldova a întors spatele Rusiei

The Moscow Times publică un articol al economistului suedez Anders Aslund (fost consilier al guvernelor din Ucraina, Rusia sau Kîrgîzstan) dedicat Republicii Molodova şi Transnistriei, ambele considerate imagini ale politicii disfuncţionale a Moscovei în spaţiul post-sovietic.

Republica Moldova a devenit cea mai săracă ţară din Europa din cauza unei tranziţii dificile şi a protecţionismului UE, al Rusiei şi al Ucrainei. Fiind o economie agrară, a fost vulnerabilă mai mult decât orice altă ţară fostă comunistă. În timp ce UE a fost protecţionistă la început, acum Rusia este principala vinovată. Moldova a ajuns să exporte în UE 51% din total, faţă de 35% în 2000, în timp ce cota Rusiei a scăzut de la 45% la 20%.

Potrivit Freedom House, Moldova este cea mai liberă şi mai democratică ţară post-sovietică, cu excepţia statelor baltice. Comuniştii au condus aici mulţi ani, dar actualul guvern este asigurat de o coaliţie democratică de centru-dreapta.

Moldova are nevoie de câteva lucruri pentru a înflori. Înainte de toate are nevoie de acces pe pieţe pentru a-şi spori exporturile. Dacă asta se va întâmpla, investiţiile străine directe pot creşte. Cu exporturi mai mari şi investiţii, guvernarea sa mediocră se poate îmbunătăţi, făcând ţara mai atractivă. Pe măsură ce valoarea terenurilor va creşte, fragmentarea excesivă a terenului agricol se va încheia şi agricultura şi sectorul industriei alimentare vor creşte, împreună cu întregul sector secundar, care se bazează pe forţă de muncă ieftină. Mai mult, unii imigranţi moldoveni din Rusia şi sudul Europei pot reveni în ţară.

La sfârşitul lunii iunie, premierul moldovean Vlad Filat a obţinut tot ce şi-a propus la Bruxelles. A semnat un acord pentru facilitarea obţinerii vizelor. UE a oferit un grant de 28 de milioane de euro pentru acest an. Au fost lansate negocierile pentru acordul de asociere la UE, inclusiv un acord de liber schimb. Ambele părţi speră să incheie acest acord în 2013.

Pe de altă parte, Rusia nu face nimic bun pentru această ţară. Politica sa faţă de Moldova poate fi descrisă ca un atac pe şase direcţii: discriminare comercială, presiune pentru aderarea la uniunea vamală dominată de Rusia, agresiunea Gazprom, sprijinirea Transnistriei, obstrucţionare prin intermediul Bisericii Ortodoxe Ruse şi favorizarea evidentă a Partidului Comuniştilor de la Chişinău.

Rusia a avut o politica comercială ostilă faţă de Moldova. În 2006 a oprit brusc importul de vin din Moldova, reducând la jumătate exporturile Moldovei către Rusia.

Scopul major actual al Rusiei în politica faţă de Moldova este cererea de aderare la Uniunea vamală cu Belarus şi Kazahstan. Pentru că aceasta ar întrerupe comerţul cu UE şi ar bloca beneficiile de pe urma unui posibil acord de liber schimb cu UE, niciun responsabil molodovean nu va accepta, mai ales că Uniunea vamală nu oferă garanţii împotriva frecventelor măsuri protecţioniste ale Rusiei.

Deşi Moldova a oferit controlul conductelor de pe teritoriul său pentru Gazprom, nu a primit nimic în schimb. Gazprom cere preţuri exorbitante pentru gaze naturale, peste 400 de dolari pentru mia de metri cubi, mai mult decât pentru partenerii din UE. Lecţia evidentă este ca orice concesie faţă de Rusia va fi “premiată” de Rusia cu alte revendicări.

Transnistria poate fi descrisă ca un parc tematic sovietic, însă conducătorii săi îşi justifică regimul semiautonom ca pe o odă adusă armatei Rusiei imperiale. Transnistria rămâne în afara jurisdicţiei Chişinăului pentru că 1.000 de militari ruşi, pe care Kremlinul îi consideră trupe de menţinere a păcii, ca şi în Abhazia sau Osetia de Sud, sunt staţionaţi aici. Transnistria nu plăteşte pentru gazele importate, pe care le obţine practic gratuit de la Gazprom.

Logic, liderii transnistreni s-au ocupat cu costrucţia de monumente dedicate generalilor ţarişti. Contele Suvorov l-a înlocuit pe Lenin ca erou local, pentru că el a încorporat Transnistria în Imperiul Rus, în 1780. El apare chiar şi pe rublele locale. Prinţul Potemkin este a doua figură istorică favorită, pentru că a construit sate aici. Dar un nou monument dedicat baronului Munchhausen în vechea cetate Bender poate lua un premiu pentru acest parc tematic. Justificarea statuii este că baronul a luptat împotriva turcilor ca ofiţer în armata imperială rusă.

Transnistria nu a menţinut sistemul economic sovietic. Dimpotrivă, ea arată ca un capitalism de monopol condus de o familie. Totul pare să aparţină unei companii denumită sugestiv “Sheriff”. Ea deţine magazine, benzinării, fabrici de vin şi coniac şi a cosntruit un impresionant palat al sporturilor în Tiraspol. Se presupune că este condusă de fiul fostului lider al Transnistriei, Igor Smirnov.

Altfel, braţul puternic al Kremlinului în Moldova este Biserica Ortodoxă Rusă. Ea produce agitaţie împotriva ambiţiilor europene ale ţării. Recent, biserica şi încă puternicul partid comunist s-au mobilizat împotriva unei legi împotriva discriminării, care garantează drepturi egale homosexualilor, o condiţie a UE pentru liberalizarea vizelor.