' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
Concert coral-eveniment, cu “Liturghia” lui Rahmaninov
La Sala Mare a Ateneului, duminică, la ora 19.00, Corul Filarmonicii „George Enescu”, sub bagheta dirijorului Iosif Ion Prunner, oferă o importantă compoziţie a lui Serghei Rahmaninov, “Liturghia”.
“Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 31” este, alături de “Vecernii”, una dintre lucrările corale majore ale compozitorului. A fost scrisă în 1910, după turneul în Statele Unite ale Americii, perioadă în care Rahmaninov a compus “Preludiile Op 32” (1910) şi “Studiile-tablouri Op 33” (1911). Terminată în mai puţin de trei săptămâni, lucrarea a fost cântată în premieră de Corul “Şcolii Sinodale” din Moscova la 25 noiembrie 1910. Compozitorul i se confesa într-o scrisoare prietenului său Nikita Morozov: „M-am gândit mult timp la «Liturghie» şi pentru mult timp m-am străduit să o scriu. Am început să lucrez la ea oarecum din întâmplare şi dintr-o dată am devenit fascinat. De mult timp n-am mai scris ceva cu atâta plăcere”.
La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, exista în rândul compozitorilor ruşi de muzică bisericească tendinţa de epurare din repertoriul sacru a influenţele străine, în special italiene şi germane, şi de reafirmare a stilului tradiţional rusesc. Un rol esenţial în această mişcare îl avea “Şcoala Sinodală” de la Moscova, al cărei director era compozitorul Alexandr Kastalsky. Dacă în “Vecerniile” din 1915 Rahmaninov foloseşte teme preluate din cântările tradiţionale ale Bisericii Ortodoxe Ruse (stilul Znamenny), melosul “Liturghiei” este în întregime original. Influenţa lui Alexandr Kastalsky, căruia Rahmaninov i-a cerut îndrumarea, se simte în construcţia melodică, Kastalsky fiind el însuşi un compozitor care nu apela la citarea cântărilor tradiţionale. A avut însă unele obiecţii de făcut în privinţa esteticii subiective a muzicii lui Rahmaninov. În ceea ce priveşte reacţia Bisericii Ortodoxe Ruse, dacă în cazul “Liturghiei” lui Ceaikovski, scrisă în 1878, autorităţile ecleziastice au calificat lucrarea ca fiind frivolă, în cazul lui Rahmaninov au considerat-o „mult prea frumoasă pentru a îndemna la rugăciune”, refuzând aprobarea sa pentru uzul liturgic.
Intrată astfel în obscuritate, lucrarea a fost reconstituită în 1980, devenind cunoscută în anii 1990 datorită creşterii interesului pentru muzica religioasă.
Structurată în 20 de părţi, “Liturghia Op 31” impresionează prin bogăţia armonică ancorată în zona tonalului, cu unele aluzii modale. Rezervele care au existat la vremea apariţiei sale par inconsistente pentru ascultătorul din secolul XXI, care poate găsi aici sobrietatea şi chiar austeritatea unui Rahmaninov religios, creator al unei muzici mai degrabă meditative decât emoţionale. (Cleopatra David)
Corul Filarmonicii „George Enescu” reprezintă, de mai bine de o jumătate de secol, al doilea pol muzical de anvergură al instituţiei muzicale bucureştene.
În 1950, când a fost înfiinţat Corul, se simţea nevoia stringentă a unei recuperări. Istoria muzicii corale o precede cu mai multe secole pe a celei instrumentale şi, cel puţin cantitativ, a deţinut supremaţia chiar şi în perioada apariţiei marilor opusuri simfonice ale secolului al XIX-lea. Până la mijlocul secolului trecut însă, lucrări de mare repertoriu vocal-simfonic nu fuseseră decât sporadic reprezentate în viaţa muzicală românească, de coruri private sau grupuri formate ad-hoc din profesionişti şi amatori, care nu se ridicau întotdeauna la nivelul Orchestrei Filarmonicii.
Corul Filarmonicii George Enescu
Odata cu apariţia Corului de Stat a avut loc o adevărată transformare a percepţiei publicului asupra muzicii clasice. Printr-o activitate neobosită şi variată – în oratorii, misse, motete, concerte a capella – ansamblul vocal a interpretat toate capodoperele genului, de la Monteverdi la Bach, de la Haydn la Brahms şi până la cele mai avangardiste opusuri ale muzicii contemporane. Asemenea colegilor instrumentişti, membrii Corului ies adesea în prim-plan, preluând cu succes ştimele soliste sau apărând în recitaluri de arii şi lieduri. Astfel se întreţine un spirit de concurenţă şi de permanentă verificare a standardului artistic al fiecărui membru în parte. Pe de altă parte, selecţia strictă a membrilor Corului şi colaborarea cu dirijori consacraţi, ca Lawrence Foster, Sergiu Comissiona, Cristian Mandeal, contribuie în egală măsură la păstrarea nivelului profesional şi situarea sa în vecinătatea standardelor impuse de Orchestra Simfonică.
Rezultatul muzical răsfaţă de fiecare dată aşteptările publicului obişnuit la Filarmonică cu concerte de excepţie: când cele două ansambluri cântă împreună, parcă abia atunci acustica formidabilă a Ateneului prinde viaţă, amplificând şi rotunjind sonorităţi strălucitoare, vaste, pe cât de copleşitoare, pe atât de entuziasmante. În astfel de momente se poate vorbi de ceea ce se numeşte un „spectacol total”.
Începând cu 1990, Corul Filarmonicii „George Enescu” a luat parte la manifestări extraordinare în viaţa muzicală din România. Astfel, ansamblul a avut posibilitatea să colaboreze în 1995 cu marele compozitor polonez Krzysztof Penderecki, iar în 1998 a realizat împreună cu “Orchestre Nationale de France” şi Lawrence Foster o variantă de concert a operei “Oedipe” de George Enescu, în cadrul Festivalului Internaţional “George Enescu”.
Din 1997, Corul Filarmonicii este condus de dirijorul şi pianistul Iosif Ion Prunner, membru şi continuator al unei familii renumite de muzicieni şi oameni de cultură din România. Acesta încurajează atât explorarea continuă a literaturii muzicale vocale din toate epocile, cât şi prezentarea de recitaluri de lied, susţinute de membri ai Corului şi acompaniate la pian, nu de puţine ori, de dirijorul însuşi.
Intrat de mulţi ani în circuitul european, “Corul Filarmonicii” realizează regulat turnee internaţionale, remarcându-se în săli de concert din Spania, Franţa, Italia, Bulgaria şi Grecia.
La sfârşit de săptămână, Filarmonica „George Enescu” propune un concert cameral care alătura pe afiş trei nume de mari compozitori romantici: Robert Schumann, Johannes Brahms şi Antonin Dvorak
Dublu recital, la Sala Mică
Duminica, 21 octombrie, la ora 19:00, la Sala mică a Ateneului Român, le puteţi asculta pe violonista Oana Spânu-Vişenescu şi pe pianista Manuela Giosa într-un program ce include “Fantasiestuecke” de Robert Schumann, “Sonata op. 120, nr. 2”, de Johannes Brahms şi “Patru piese romantice” de Antonin Dvorak.
Oana Spânu-Vişenescu s-a născut în 1969. În 1994 a absolvit secţia de vioară, clasa prof. Daniel Podlovschi la “Universitatea Naţională de Muzică” din Bucureşti, urmând apoi un an de studii aprofundate. În activitatea violonistei se înscriu participări la cursuri de vară, obţinerea unor premii naţionale, la concursul „Mihail Jora“, şi internaţionale, la Stresa, Isola din Capri. Din 1994 este cadru didactic la “Universitatea Naţională de Muzică” din Bucureşti, în prezent fiind lector la catedra de muzică de cameră. Între 2000 şi 2002, a urmat un stagiu de perfecţionare la Conservatorul din Neűchâtel (Elveţia), la clasa profesoarei Denitsa Kazakova. În paralel a urmat un curs de violă cu prof. Jan Dobrzlewski. În calitate de violistă este membră a cvartetului „Arioso“. Are numeroase apariţii în concert şi în recital, atât în ţară, cât şi peste hotare şi are imprimări la radio, TV şi pe CD.
Manuela Giosa s-a născut în 1967 şi a studiat pianul la Liceul de muzică „George Enescu” din Bucureşti cu profesoara Liudmila Popişteanu. Între 1988 şi 1993, la “Universitatea Naţională de Muzică” din Bucureşti, a studiat pianul la clasa profesorului Gabriel Amiraş, muzica de cameră cu profesorul Şerban Soreanu şi acompaniamentul cu profesoara Suzana Szörenyi. Pianista a obţinut Premiul III la Concursul Internaţional de la Catanzaro (1985) şi a fost finalistă la concursul „Vittorio Gui” (Italia,1991). În 1997 a obţinut Premiul II la concursul de muzică de cameră „Orpheus” de la Anvers. A urmat cursuri de perfecţionare sub îndrumarea pianiştilor Dmitri Bashkirov (Spania, 1991), Miguel Angel Estrella, Angela Tosheva şi Eric le Sage (Franţa, 1996). În ţară a susţinut recitaluri şi a colaborat cu orchestrele simfonice naţionale. În străinătate a susţinut recitaluri în Italia, Austria, Belgia, Germania. În prezent este lector universitar doctor la catedra de muzică de cameră a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti.
Stagiunea de marţi seara
Tânăra violonistă Mălina Ciobanu
Unul dintre scopurile principale asumate de proiectul “Stagiunea de marţi seara” este promovarea tinerilor muzicieni din Bucureşti şi din ţară care au deja un frumos start în carieră. Mălina Ciobanu vine din Iaşi şi invită la un recital spectaculos, cu lucrări de mare virtuozitate instrumentală. Întâlnirea cu tânăra violonistă va fi, cu siguranţă, deosebit de interesantă.
Marti, 23 octombrie, la ora 19:00, la Sala Mică, sunteţi aşteptaţi la Recitalul violonistei Mălina Ciobanu. Elevă la Colegiul Naţional de Artă „Octav Bancilă” din Iaşi, a început studiul viorii la vârsta de 7 ani cu profesorul Calistrat Catargiu. A obţinut numeroase premii la olimpiadele naţionale de profil şi la concursurile “Lira de Aur”, “Remember Enescu”, “Aperto”, “Paul Constantinescu”, “Jurjac”, “George Georgescu”, din România, şi la concursul internaţional “Andrea Postachini” din Italia. S-a perfecţionat la cursurile de măiestrie susţinute de Mihaela Martin, Pierre Amoyal, Ida Haendel, Igor Oistrah, Gabriel Croitoru, Ioana Croitoru, Alexandru Tomescu, Sherban Lupu, Mihaela Costea, Florin Paul. A susţinut recitaluri în România, la Iaşi şi Bucureşti, dar şi la Salzburg, în Austria. Ca solistă, a fost acompaniată de orchestrele filarmonicilor din Ploieşti, Iaşi, Suceava şi Botoşani. La pian, Verona Maier.
În program lucrări de Wolfgang Amadeus Mozart, Pablo de Sarasate, Antonio Bazzini, Ciprian Porumbescu, Niccolo Paganini.
”Jazz Night” la Godot Cafe-Teatru
Luiza Zan
Sâmbătă, la ora 22:00, Luiza Zan cântă alături de saxofonistul Nicolas Simion şi de chitaristul Ciprian Pop, la Godot Cafe-Teatru, într-un concert intitulat simplu „Jazz Night”.
Luiza Zan, una dintre marile voci ale jazz-ului românesc, desemnată „Muzicianul anului 2011” în cadrul ultimei ediţii a “Galei Premiilor de Jazz”, revina pe scena Godot Cafe-Teatru. Alături de ea vor concerta Nicolas Simion, muzician de renume internaţional, admirat pentru calităţile sale de compozitor, aranjor şi poli-instrumentist improvizator la saxofoane, bass-clarinet şi taragot, şi chitaristul Ciprian Pop, un tânăr şi talentat acompaniator şi armonist.
Luiza Zan este solistă, compozitoare, textieră şi profesoară de jazz vocal la “Universitatea de Muzică” din Bucureşti. Pe scenă, impresionează prin apariţiile discrete, elegante şi prin vocea caldă, pătrunzătoare, cu modulaţii şi tranziţii fluide de la un stil muzical la altul. În cei 25 de ani de carieră, a câştigat numeroase premii la festivaluri naţionale şi internaţionale, cum ar fi “Montreux Jazz Festival”, în 2003 şi 2004, “Gala Premiilor de Jazz”, organizată de Radiodifuziunea Română în 2004, cântând alături de nume importante ale muzicii precum Rick Condit, saxofonistul Ellei Fitzgerald, Mircea Tiberian, Romeo Cosma, Ion Baciu Jr., Armen Donelian, Jurgen Bothner, Arthur Balogh, Vlaicu Golcea, Vlad Popescu, Sorin Romanescu, “Electric Brother” sau Dj Vasile. În 2011, alături de artişti din România şi Statele Unite, a pus bazele proiectului “Synergy: An Independent Romanian-American Music Experience”, promovat printr-un turneu naţional.
