Istoricul american Stephen Kotkin, autorul unei biografii a lui Stalin și al mai multor volume despre disoluția URSS nu se bazează în analizele sale doar pe arhive, el are legături importante la Washington, la Moscova și la Kiev. Stephen Kotkin a oferit un interviu pentru The New Yorker, la un an de la invazia rusă în Ucraina. Kotkin este de partea Ucrainei, însă face o serie de observații interesante. Mai jos sunt câteva fragmente din interviul pentru The New Yorker.
The New Yorker: Anul trecut, la începutul războiului, ați spus că Ucraina câștigă pe Twitter, însă Rusia câștigă pe câmpul de luptă. De atunci s-au întâmplat multe. Mai este valabil ce ați spus acum un an?
Stephen Kotkin: Din nefericire, da. Să ne gândim la o casă. Să spunem că este casa ta și că are zece încăperi. Și să mai spunem că eu dau buzna și ocup două camere și le distrug. Apoi, din acele două camere, îți distrug celelalte opt camere, iar tu încerci să mai dai afara din cele două camere. Eliberezi un colț, apoi altul, însă eu sunt tot acolo și distrug în continuare. Iar tu ai nevoie de acea casă. Este casa ta și nu ai alta. Este locul în care trăiești. Eu am însă și altă casa, iar ea are o sută de camere. Prin urmare, dacă eu îți distrug casa, cine este câștigătorul? Eu sau tu?
Din nefericire, aceasta este situația de acum. Ucraina a respins încercarea Rusiei de a cuceri țara. Și-au apărat capitala. I-au împins înapoi pe ruși din unele teritorii pe care le-au ocupat după 24 februarie 2022. Au recuperat jumătate din acele teritorii. Însă ucrainenii au nevoie de casa lor, iar rușii o distrug în continuare. Strategia lui Putin poate fi descrisă astfel: «Daca eu nu pot să am Ucraina, atunci nimeni nu o poate avea!» Din păcate, aceasta este situația.
Noi suntem de partea Ucrainei, iar definiția ucraineană a victoriei – așa cum a fost prezentată de președintele Zelenski – este de a recupera fiecare centimetru de teritoriu, de a primi reparații de război și de a se înființa tribunale pentru crimele de război. Cum poate fi aplicată această definiție ucraineană a victoriei? Ar trebui să ocupe Moscova. Cum altfel să primești reparații de război și tribunale pentru crimele de război? Or, ucrainenii nu-și pot recupera întreg teritoriul, darămite să atingă celelalte obiective.
Dacă este să ne uităm la definiția americană a victoriei, veți observa că am fost foarte ezitanți. Administrația Biden a fost foarte atentă la exprimare și a spus că «Ucraina luptă, ucrainenii mor – să-i lăsăm pe ei să decidă». Administrația Biden a definit astfel victoria: Ucraina nu poate pierde războiul. Rusia nu poate ocupa întreaga Ucraina și să distrugă Ucraina ca stat.
The New Yorker: În acest caz, ce urmăresc Biden, serviciile secrete americane și Armata SUA?
Stephen Kotkin: Incet dar sigur, America sporește ajutorul pentru Ucraina. La început a fost «Oh, nu putem trimite asta». Apoi le-am trimis. «Nu, nu putem trimite HIMARS», sistemul de rachete cu rază medie de acțiune. Apoi l-am trimis. «Nu, nu putem trimite tancuri.» Ei bine, trimitem și tancuri. Prin urmare, am avut parte de o escaladare graduală, din cauză că ne temem de cum ar putea reacționa Putin. Până acum, am oferit suficient sprijin pentru ca Ucraina să nu piardă războiul și chiar să lanseze unele contraofensive, să recupereze puțin teritoriu și să aibă o poziție mai buna la momentul negocierilor.
Iată o definiție mai bună a victoriei. Ucrainenii s-au ridicat împotriva tiranilor care-i conduceau. De ce? Pentru că doreau să se alăture Europei. Acesta a rămas obiectivul lor și în acest moment. Iar asta trebuie să fie definiția victoriei: Ucraina aderă la UE. Dacă Ucraina își recapătă întregul teritoriu și nu intră în UE, avem de a face cu o victorie? Dar dacă Ucraina câștigă ceva din teritoriile pierdute, nu toate, dar obține aderarea la UE, avem de-a face cu o victorie? Da, cu siguranță.
The New Yorker: Asta spuneți dumneavoastră, însă conducerea Ucrainei și poporul ucrainean vor accepta oare să adere la UE fără Crimeea și Donbas?
Stephen Kotkin: Ei bine, poți să accepți sau nu, iar asta înseamnă să continui războiul. Dacă faci asta, țara ta, oamenii tăi vor continua să moară, infrastructura va fi ruinată pe mai departe. Școlile, spitalele și monumentele vor fi bombardate sau furate. Copiii vor fi luați din țara ca orfani. Asta se întâmplă chiar acum. Înțeleg că își doresc recuperarea întregului teritoriu. Însă să ne imaginăm că ucrainenii nu-și vor putea recupera toate teritoriile pe câmpul de lupta. Ce se va întâmpla atunci? Acum suntem într-un război de asediu, iar un asemenea război poate fi câștigat într-un singur fel. Sporești producția de armament și distrugi industria de armament a inamicului, nu armele pe care inamicul le aduce pe front, ci capacitatea inamicului de a produce mai multe arme și de a le aduce pe front. Într-un asemenea război trebui să ai supraproducție de arme și trebuie să distrugi capacitatea de producție a inamicului.
Putin credea că va cuceri Kievul și îl va aresta sau îl va ucide pe Zelenski. Acesta era planul și trebuia îndeplinit în câteva zile sau săptămâni. Nu s-a întâmplat asta. Cât privește armele nucleare, reprezentanții occidentali și SUA i-au spus limpede lui Putin la ce tip de riposte să se aștepte.
Da, cred că asta a fost o politică buna. Sunt fericit că s-a întâmplat așa. Însă este o problemă. Putin are capabilitățile. Are o mulțime de alte capabilități în afară de armele nucleare. Ar putea otrăvi apa din Kiev cu arme chimice sau biologice. Ar putea otrăvi apa din Londra și apoi ar putea nega că a fost mâna serviciilor ruse. Ar putea distruge cablurile submarine de comunicație. Ar putea distruge infrastructura care transportă gazele și energia către Europa. Are o flotă întreagă de submarine și poate ajunge până pe fundul oceanului.
The New Yorker: Dar ce anume îl reține să facă asta?
Stephen Kotkin: Nu știm. Când cineva are toate aceste capabilități, trebuie să fii atent. Nu poți spune că ar fi o nebunie ca Putin să recurgă la așa ceva. Nu poți spune că doar un idiot ar face așa ceva. Trebuie să ne gândim la ce se va întâmpla în cazul in care o va face? Trebuie să ne îngrijoreze escaladarea.
@Dan Doran le sti la FIX ! Inca vad suflul revolutionar-combativ al secolului „anost” , trecut, in tine ! Continua-ti lupta de clasa … camarade !
Oricit ar părea de ciudat, trebuie să fiu de acord cu acest analist . O victorie totala înseamnă distrugerea capacităților de a produce arme a părții adverse. Deci, degeaba Kievul cucerește inclusiv Crimeea, dacă Rusia ramîne cu capacitățile de producție militară intacte, în majoritatea lor.
Partea bună este că a început deja războiul RECE dintre Prigojin și Putin. Putin nu mai vrea să îl aprovizioneze pe Prigojin cu muniții suficiente, de teamă că victoriile obținute de acest adevărat lider curajos îi umbresc realizările lui de politicard ratat, dar fudul. Dar nu are de ales.
Prigojin are doua variante de raspuns:fie luptă în continuare, dar pierde Bahmutul, iar această infringere are efecte devastatoare inclusiv asupra armatei ruse in ansamblu, fie se retrage și îl lasă pe Vova sa se facă singur de rîs, sau pornește direct spre Moscova, cu suficienta armata cît s-o cucerească și sa-l facă pe Vova sa zboare de la etajul douăzeci dintr-un bloc cu opt etaje! Iar soldații de pe front au altă părere despre Vova decit fraierii rămași acasă, la căldurică , ce înghit pe nemestecate povesti de propagandă cu succese și victorii obținute cu pierderi minime și umanism total!
Vin vremuri interesante în Rusia. Și totul se datorează unui fapt bansl: un jurnalist de investigații rus, pe numele lui Alecsei Navalnîi a prezentat probe ce demonstrat ca Marele Călăreț de Urși de Pluș e doar un ciorditor ordinar! De la asta a început războiul!