Deși Cetatea Orăștie este prinsă în „lista monumentelor istorice„ din județul Hunedoara la codul LMI (Lista Monumentelor Istorice din România) HD-II-a-A-03376 (RAN: 87647.01.01), Rotonda de la Orăștie nu se bucură de aceeași recunoaștere ca și sora ei din apropiere ce are o construcție asemănătoare, provenind din aceeași perioada numită Rotonda de la Geoagiu.
Rotonda este una din cele mai vechi biserici medievale de pe actualul teritoriu al României, păstrată într-o formă foarte apropiată de cea originală, dar prea puțin cunoscută publicului, pentru că nu a fost promovată. Este o capela circulară cu o vechime estimata la 1000 de ani. Era folosita doar de familiile nobiliare care dominau la acea vreme, ca influenta, zona Orăștiei.
O înfloritoare aşezare meşteşugărească şi negustorească
Săpăturile întreprinse în ultimii ani în cetatea din centrul orașului, au scos de asemenea la lumina numeroase mărturii despre îndelungata locuire în aceiași vatră. În acest loc, un vechi grind de mlaștină, s-a închegat în secolele VIII-IX, o așezarea umană ale cărei urme materiale au fost răvășitei în secolul al X-lea, prin contracția primei fortificații, cu val de pământ și palisada de lemn. În legătură cu aceasta cetate de pământ a fost ridicat la cumpănă secolelor XI-XII și primul edificiu de cult creștin din piatra; „rotonda de la Orăștie”, monument deosebii de important pentru începuturile arhitecturii ecleziastice de zid din Transilvania.
Această veche biserică și prima fortificație, demonstrează importanța așezării la începutul mileniului nostru și reprezintă probabil nucleul în jurul căruia se va dezvolta viitorul oraș, contrar altor așezări urbane transilvane ce evoluează din sate. Rădăcină „orsas” sau „cetate” se întâlnește permanent, atât în numele românesc: „Oraș”ție, cat și în cel maghiar „War”as, variantă preluată și de germani ca Vras, Bras Ai apoi Broos. Din toponimie se poate deci deduce ca Orăștia nu a fost niciodată așezare rurală, ci a evoluat în jurul unei cetății, a unui important centru administrativ. Această situație explică și atestarea Romosului deja în anul 1206, între primele trei sate din Transilvania că coloniști germani „primos hospies rengi”, pentru ca în 1224 Orăștia să fie atestată documentar (Waras) în cunoscuta diploma a regelui Andrei al II-lea. Acest act stabilește Orăștia, ca limită apuseană a „pământului liber crăiesc”, ca piatra de hotar, simbol ce alături de spadele încrucișate ale întemeierii, va împodobi prima și singura stemă istorică a orașului. Situația în cadrul acestui sistem economic-administrativ a adus la avântul rapid al urbei care la 1324 dobândește titlul de „civitas” iar la 1376 face parte dintre centrele importante meșteșugărești cu organizarea de breaslă reglementată. Avântul economic, a generat și avântul constructiv, cetatea de pământ fiind înlocuita încă din secolul XIII cu cea de piatră vizibilă cu mici modificări și astăzi, iar micii biserici rotonde, devenită neîncăpătoare, i se alătură o biserică sala în stil romanic, suprapusă astăzi de biserica reformată. Începutul secolului al XIV-lea, marchează o importantă creștere a populației, reflectată de registrul zeciuielile de la 1334, când în Orăștie sunt numărate 344 fumuri, fără baia publică și casa parohială. Creșterea demografica, determină și așezarea deja de la 1309 , a călugărilor din Ordinul Franciscan, care, după cum au dovedit recentele cercetări arheologice, construiesc o primă biserică pe locul actualei mănăstiri. Tot acum se cere amplificat și lăcașul de cult al comunității, lucrările începând cu construcția corului, în stil gotic și cu dimensiuni impresionante; care fac ca și în prezent să fie ai treilea, ca mărime din Transilvania. Din păcate incursiunile turcești au împiedicat definitivarea întregului ansamblu.
Construcție de secolele XI –XII
In 1992, o campanie de cercetări arheologice a scos la iveală un edificiu Rotondei.
„Atât rotonda, cât şi mantaua de îngroşare, au fost ridicate în sistemul paramentelor îngrijit zidite, dar fără folosirea pietrei fasonate, între care se toarnă emplecton din amestec de piatră şi mortar. în acelaşi mod este realizată şi coloana centrală de susţinere a bolţii. În afara intervenţiilor şi a reparaţiilor târzii, lipseşte cu totul cărămida, cu excepţia unui fragment de tegula romană ştampilată, surprinsă în emplectonul rotondei deasupra intrării din partea de vest, element ce pare a fi ajuns accidental în emplecton, împreună cu piatra de râu şi pietrişul folosit în mortar.
Partea vizibilă a ştampilei conţine semnele I, V şi L însemn ce poate fi atribuit legiunii VI Ferrata, ce a luptat în primul război dacic şi a cărei prezenţă în zona cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei este atestată epigrafic, Bolta a fost realizată exclusiv din piatră de carieră, şist cristalin, ce se desprinde în fâşii foarte potrivite zidirii arcuite şi adus special în acest scop din zona montană apropiată a Masivului Şureanu.
Piatră fasonată, respectiv calcar, s-a folosit numai la ancadramentul intrării în subsol, din care s-a păstrat doar partea inferioară. Gresia s-a folosit doar la realizarea treptelor scării adosate rotondei pe partea de vest, într-o etapă mai târzie, la începutul secolului al XlV-lea, când această rocă se foloseşte şi la ridicarea bisericii gotice.”
„Cele mai vechi urme de locuire umană, în spaţiul cercetat arheologic, sunt reprezentate de un strat de cultură ce conţine fragmente de vase lucrate la roata înceată, din pastă grosieră degresată cu nisip, ornamentate cu benzi şi linii în val şi impresiuni cu unghia sub buză, arse neuniform brun-roşiatic până la negru, material ceramic databil în perioada secolelor VIII-IX.
Acest strat de cultură este răvăşit şi suprapus de o primă fortificaţie din pământ cu şanţ, val şi palisadă. Această amenajare militară poate fi datată pe baza unui vârf de săgeată cu extensie cronologică destul de scurtă, în secolul al Xl-lea).
Prima fază a rotondei, a fost ridicată pe acest val de apărare, deci după secolul al Xl-lea, cel mai probabil la jumătatea secolului al XII-lea.”
Din lucrarea domnului Prof. dr. Zeno-Karl Pinter „ROTONDA DE LA ORĂŞTIE”
Rotonda astăzi
La sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI Rotonda a fost redată circuitului turistic, undeva prin ani 1999-2000 autoritățile locale orăștiene au „tras” o copertină deasupra acesteia (ce s-a desprins în scurt timp( iar apoi au lăsat-o-n părăsire, cum de altfel au făcut și fac în continuare cu tot ansamblul „Cetatea Orăștiei”. Singuri vizitatori permanenți fiind păsările cerului și gândacii pământului, nepăsarea fiind cuvântul ce ar descrie ce-l mai bine actuala stare de fapt.
Să fie doar o simplă bătaie de joc la adresa celor 1000 de ani în care Rotonda a dăinuit, posibil, dar parcă tot nu-mi vine a crede că poți reface Cetatea Orăștiei fără să nu vezi acest obiectiv. Rotonda este o vie pată pe obrazul Orăștiei și a autorităților Locale și Naționale.
@Emile,
Am înțeles că mințiți, dar să minți atât de ordinar și să te bucuri că te crede lumea este un mare tupeu. Te întreb: În Voievodate ”românești” cine i-a interzis să se construiească biserici din piatră până la sec.XV dacă mai și pretindeți, că ați fost încreștinați pe aceaste meleaguri de la Facerea Lumii?