„Dragă Rareș”, între Schengen și legionarism

Luare de cuvânt explozivă a lui Rareș Bogdan, un discurs măiestrit de fostul jurnalist, perfectat de actualul politician, care tronează bolduit pe pagina sa de Facebook, miercuri, 13 septembrie, alocuțiune prin care Domnia Sa reiterează aceeași dorință arzătoare a României de aderare la Schengen exprimată mai anul, pe 14 septembrie la Strasbourg.
Pe scurt, atât doamna Ursula, cât și ceilalți membrii ai forurilor de conducere ai UE nu au fost în stare să îl convingă pe cancelarul Austriei să își schimbe politica în ceea ce privește aderarea României la spațiul Schengen. În pofida faptului că noi suntem băieți buni și harnici, care am făcut eforturi imense pentru ajutorarea Ucrainei, am fost lăsați pe dinafara ariei Schengen cu complicitatea lui „Dragă Ursula”, cum afectat rezonează glasul tribunului în aula Parlamentului European.
Nu știu cum să-i spun domnului europarlamentar, dar Ursula nu-l înțelege deoarece nu-i poate trece prin cap că dânsul habar nu are ce este Uniunea Europeană și care este rolul său de parlamentar al acestui ilustru for. Nu înțelege ce vrea „dragul de Rareș” de la ea când el reprezintă un partid aflat la putere, cu un președinte „de altă etnie și religie” provenit din același partid, care ar fi trebuit să negocieze fiecare concesie pe care România a făcut-o atunci când și-a sacrificat economia pentru susținerea eforului de război. După spusele domnului Ciolacu, 3% din PIB-ul României s-au cheltuit în această direcție fără ca hăirupista și obedienta clasă politică românească să ceară ceva la schimb sau măcar să pretindă compensarea cheltuielilor. Obișnuit cu „mica înțelegere”, politicianul român s-a trezit că ține în mână o factură nedecontabilă și încearcă să obțină din partea marilor negustori care stăpânesc taraba de la Bruxelles o cât de mică recunoaștere și respect. Europarlamentarii din clasa domnului Rareș nu s-au întrebat niciodată care sunt efectele negative asupra economiei românești ale unor sarcini venite din partea forurilor UE, nu au prevenit aceste efecte și nu au negociat vreodată obținerea unui avantaj în schimbul acestora. Este exact ca în cazul elaborării legilor în România, când nu se exersează capacitatea intelectuală a politicului de a deduce efectele legii aplicate, ci se iau măsuri de îndreptare a legii timp de luni de zile de la publicarea în Monitorul Oficial. Omul politic s-a limitat în a compătimi Ucraina și a declara „că nu este timpul propice” pentru a stoarce avantaje din tragedia unui popor vecin aflat la ananghie. „Nu se face domne, oameni suntem!”… parcă-l aud spunând pe Excelența Sa, domnul președinte Iohannis și, împreună cu el, pe toți susținătorii politici ai Excelenței Sale.

Ca și în cazul neîndeplinirii măsurilor asumate, ci nu impuse, ale PNRR, care a fost producția exclusivă a lui Ghinea din timpurile când USR-ul domnea împreună cu PNL-ul, se aruncă vina pe Uniunea Europeană pentru insuccesul nevertebratei clase politice românești. Este mai simplu să dai electoral cu pumnul în masă decât să susții sistematic interesul național la masa negocierilor, or, la masa negocierilor, pentru a avea influență trebuie să fii reprezentat de oameni de stat cu greutate care se bucură de respect, nu de executanți care scheaună din când în când în fața celui care îi hrănește.
Cutremurătoare cuvintele sale! „Am livrat petrol, gaze, lemn, uraniu, apa, dar mai ales inteligenta!”. Parafrazându-l : „Și pentru ce?! Ca să nu fim respectați?!” De parcă UE poartă vina contractelor păguboase de export și import, de cele mai mari prețuri ale energiei din Europa și, mai ales, de emigrația masivă a inteligenței românești, ci nu clasa politică care acum, în zilele decontului, se simte păcălită ca într-un joc de copii.
Bănuind probabil penibilul mesajului propriu, domnul europarlamentar „Dragă Rareș”, pentru a sublinia importanța misiunii sale nu putea să nu anunțe în plen amenințarea care planează asupra țării în cazul în care UE continuă să îi dezamăgească pe cei 25 de milioane de cetățeni de categoria a doua trăitori în România sau aiurea. Așa că, la fel de marțial ca orice tribun care să respectă, a strecurat câteva vorbe și despre extremismul, pan rusismul și pan asianismul care iau amploare în România din cauza nepăsării Ursulei și a mincinosului de Nehammer, cancelarul Austriei. Concluzia apoteotică: UE are de ales între o viitoare Românie membră Schengen și una național-socialistă.