Cazul ministrului care are nevoie de coloană oficială între un restaurant şi altul arată cum sunt folosite resursele publice şi cine le administrează. Nu cred că legea îi permite acestui ipochimen să apeleze la fastul şi sfidarea respectivă după bunul-plac. Avem în ocupanţii posturilor publice de maximă reprezentare şi responsabilitate adevăraţi inamici ai societăţii. De altfel, până nu vom vedea pe străzile Bucureştiului maşinile oficiale circulând în regim normal, pe plan general, totul este posibil. Încă mai vedem în intersecţii, pur şi simplu de-a lungul drumului, maşini staţionate având în parbriz ecusoane guvernamentale şi parlamentare. Aceştia sunt reprezentanţii românilor plătiţi să implementeze o nouă societate. Epoca girofarului s-a relansat în aceşti ani, încet şi sigur. Impostura nu poate funcţiona altfel decât cu fast, aroganţă, ofensă. Asta după ce bucureştenii stau în apocaliptice ambuteiaje, care le transformă timpul cu drumul între job şi casă egal celui spre Viena sau Berlin.
O minimă solidaritate cu dificultăţile în care se zbate societatea presupune o folosire redusă a protocolului, chiar o suspendare. În absenţa acestei solidarităţi nimeni nu merită să se afle într-o poziţie publică, pentru că nu are nici o legătură cu realitatea. Când asemenea persoane ajung să facă şi să desfacă alianţe, să ajungă eminenţele stabilităţii, e limpede despre ce alianţe şi stabilitate e vorba. România are în acest un moment un guvern aflat într-o criză mai mare decât criza întregii ţări. Însuşi garantul majorităţii politice se vede implicat într-o dramă pe care nevoia sa de spectacol a creat-o. Vinovaţii guvernamentali sunt într-o ordine indirectă, însă nu se pot deroba de o responsabilitate juridică atunci când sunt în discuţie viaţa şi moartea. Este cumva cazul Mineriadei. În Europa cad guverne, în mod corect, pentru că undeva nu a funcţionat o barieră la trecerea liniei ferate. Conflictul între instituţiile statului, al căror subiect exclusiv ar trebui să fie agenda publică, le anulează orice legitimitate de a mai funcţiona.
La această oră trebuia deja să avem o demisie. Motivele există, personajul în cauză şi conducerea ministerului pe care îl reprezintă ar trebui să se afle sub anchetă. Tergiversarea face loc alternării planurilor, şi până la urmă se va ajunge la vinovaţii de serviciu, inclusiv la incriminarea victimei. Sistemul pe care îl reprezenta acest ministru este vinovat, chiar dacă ar fi să se ia în calcul lipsa marcajelor rutiere. Ministrul trebuie să plătească, raţiunea funcţiei sale fiind aceea de a da sistemului maximă performanţă. A fi sau a nu fi vinovat, în cazul unui ministru, al unui şef de stat, lucrurile nu pot fi asemănate cazuisticii curente.
Când mai pui în mişcare şi tot protocolul de stat spre a te arăta cine eşti şi ce poţi, faraonic, maladiv, nu meriţi nimic, ocupi scaunul prin frauda caracteristică algoritmilor mafiei autohtone.
Politica actuală prin lipsa ei de responsabilizare ministerială schizofrenizează foarte uşor. Însă nimic nu poate eluda lucrurile grave. Invocarea nevinovăţiei ministrului este o componentă care arată delirul instituţional. Nu atât învinovăţirea în sine a cuiva dominat de grandomanie, sfidare, cu grave probleme de raportare la societate se află în discuţie. Notorietatea unui ministru stabileşte conexiunile morale ale sistemului sau contribuie la adâncirea dezastrului.
Nu cine îi urmează celui demis este problema. Cenzura asupra aceluia va acţiona când numele îi va fi cunoscut. Până atunci, tragerea de timp aruncă în derizoriu lucrurile extrem de grave şi multe dintre cauzele lor.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.