Era sperjuriștilor. Unul dintre momentele ce generează în sufletul românilor revenirea mișcătoarelor trăiri ale copilăriei, când nu-și puteau stăpâni lacrimile lecturand „Puiul” lui I. Al. Brătescu-Voinești sau „Moartea Căprioarei” lui Nicolae Labiș este, fără îndoială, acela al depunerii jurământului de către noii președinți sau miniștri.
Cum ar putea fi altfel când, uitând de sine, de familii și prieteni, noii aleși sau numiți citesc (emoția și dificultatea textului împiedicându-i să-l memoreze!) articolul 82(2) din Constituția României: „Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român, să respect Constituția și legile țării, să apar democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu!”
Inutil de precizat câtă speranța aduc noii guvernanți în inimile celor 4 485 357 de români cu venituri sub limita standardului puterii de cumpărare – (oricum, unul dintre cele mai scăzute din UE!) – și din acest motiv aflăți în risc de sărăcie… sau părinților celor 1,2 milioane de copii aflăți la rândul lor în risc de sărăcie și excluziune socială… sau părinților celor 275 000 de copii cu vârste între 7-17 ani care nu se duc deloc la școală! Greu de înțeles de ce, totuși, aproximativ 74 000 de persoane nu dau doi bani pe sinceritatea guvernanților și, fără să aștepte rezultatele promise, părăsesc anual România…
Raportul DNA pe anul 2020 menționează trimiterea în judecată–doar în cursul anului respectiv–a trei deputați, a unui senator și a unui secretar de stat în timp ce un președinte la Camerei Deputaților, doi deputați și un secretar de stat au fost condamnați. Parcurgerea tuturor rapoartelor DNA sau a rezultatelor instanțelor de judecată ar multiplică îngrijorător numărul exemplelor de mai sus, adăugând chiar și un prim-ministru!
Actualii guvernanți nu fac nici cel mai mic efort de a respectă mentionatul „articol 82” straiduindu-se condamnabil în sensul clarificării și exemplificarii semnificației termenului „sperjur”: „Persoană care jură fals sau care își încalcă jurământul”! (DEX).
Cum se împacă dăruirea întregii „puteri și priceperi” pentru „propășirea spirituală și materială a poporului român” cu modul dezastruos de implementare a obligației asumate cu discutabil discernământ de a liberaliza piață energiei? Segmentul de retail al pieței energiei constituie excepția ce confirmă legea cererii și ofertei din teoriile lui Adam Smith sau a fiziocratului Francois Quesnay care, acceptabile pentru secolul al XVIII-leacand au fost emise, nu mai au astăzi decât o valoare didactică pentru cei interesați de evoluția gândirii economice. Orice student economist de la ASE cunoaște faptul că cererea și oferta nu funcționează decât în situația în care consumatorul are libertatea de decizie, respectiv posibilitatea de a renunta la produsul/serviciul oferit. Cum însă până în prezent nu s-a identificat niciun consumator în stare să refuze accesul la gaze, electricitate sau apă (într-un cuvânt, la utilitățile vitale) așa numită piață liberă a energiei pe segmentul furnizor – intermediar – consumator casnic poate fi definită fără nicio ezitare că fiind o piață de oligopol! Dacă Guvernul, Consiliul Concurenței sau ANPC nu cunosc definiția oligopolului, să frunzărească DEX-ul, urmând exemplul primului-ministru care, pentru a nu repeta gafa cu prețul pâinii a căutat în DEX definiția liberalismului: “Doctrina politică și economică bazată pe idea dreptului individului la egalitate, proprietate, liberă expresie și acțiune, care proclamă neinterventia statului în economie, existența economiei de piață, etc.” (apud facebook Florin Vasile Citu!) Dacă Thomas d’Aquino se temea de “omul unei singure cărți” noi, românii, avem ocazia de a constată nocivitatea unui politician și exponent al Puterii al cărui crez este o definiție din DEX!
Puținii cetățeni care au votat pentru Partidul Național Liberal, recunoscut postum și doar birocratic ca urmaș al celui istoric, au fost convinși că odată instalați în Palatul Victoria, liberalii vor acționa hotărât, conform doctrinei liberale contemporane, pentru înlăturarea principalelor obstacole împiedicând sau ingerunand dreptul la o viață liberă, la realizarea deplină a potențialului individual în societate: sărăcia și ignoranța!
Programul Național de Guvernare 2020-2024 care „susține noul model de dezvoltare sustenabilă, axat pe investiții, stimularea și dezvoltarea capitalului, creșterea competitivității companiilor românești și transformarea digitală a economiei și administrației, eficientizarea cheltuielilor statului și combaterea sărăciei” are în vedere doar în ultimul rând „combaterea sărăciei”!
„Noutatea modelului de dezvoltare sustenabilă” rămâne o necunoscută pentru marele public, motivat – posibil – de teamă de a nu fi preluat de țări care încă bajbaie în acest domeniu! Cert este că în prezent sărăcia pare a se instala pentru mulți ani de acum înainte în spațiul carpato-dunareano-pontic, chiar în condițiile în care este conștientă că nu va putea afecta pe cei „1% care au venituri lunare mai mari de 3 000 de euro”, printre care – pe surse – s-ar află circa 13 500 de milionari dețînători de conturi off-shore! Restul cotei de piață de 99% asigura sărăciei nu doar un statut de monopol ci chiar invulnerabilitate!
Succesul instaurării sărăciei este asigurat cu remarcabilă perseverență de guvernanții de la toate nivelurile, care ignoră (sperăm voit!) diferențele fundamentale dintr „creștere economică” și „dezvoltare economică”, care reiau de fosta guvernare a actualei opoziții mult îndrăgită tema a „recalcularii pensiilor” conform unor formule atât de secrete încât nici Raluca Turcan nu le cunoaște, care, în contextul mai larg al utilităților vitale, a liberalizat piață energiei cu naivitatea celui care aprinde un chibrit pentru a vedea dacă mai este benzină în butoi, care apreciază că legea cererii și ofertei este acceptabilă atunci când electricitatea, gazul și apă sunt oferite cu gentilelte unor entități private și străine, permanent stresate de faptul că românii ar putea renunta cu ușurință la electricitate, gaze sau apă!
Actuala dispută a liderilor grupărilor politice nu face decât să sublinieze o dată în plus ușurință cu care jurământul constituțional este încălcat, obsesia și lipsa de scrupule pentru accesarea și controlul bugetelor național și locale, faptul că, după treizeci de ani, partidul unic s-a reinstalat la conducerea țării cu precizarea că de această dată factiunile rivale nu se mai află în spatele ușilor închise, că pe vremea lui Dej, ci la lumina zilei! Esență programelor și acțiunilor diverselor grupări politice relevă în fapt doar “aceeași Marie cu altă pălărie”, explicație suficientă a multiplelor migrări doar aparent interpartinice.
Nu lipsit de importanță, sperjurul că fapta de a calca jurământul, de a nesocoti un jurământ sau de a face un jurământ fals, pedepsit din cele mai vechi timpuri, este ignorat de Codul Penal, exceptând situația în care o persoană face un jurământ fals în față justiției (art.273 CP). Surprinzător, persoana care își încalcă jurământul față de poporul suveran este inocența! Parlamentarii, președintele și miniștrii pot jura liniștiți în continuare ori de câte ori vor avea ocazia, garantând poporului suveran dreptul de a-și plăti liber facturile la energie și taxele către buget!
P.S.: Cuvântul sperjurist nu există că atare în limba română; este creat pornind de la sperjur prin similitudine cu bonjurist provenit din bonjour!
(articol scris de Laurențiu Mitrache)
Ne spune Bruxelles cum sa fim cetățenii europeni si noi cu 300 de euro si cu rate cu utilități si ne arată cu degetul …si tot noi trebuie sa ne fie rușine …..bine ca a venit Câtzu sa ne spună ca avem 3000 de euro ..marele artistit financiar economic nu știe diferența de valoare intre 300 si 3000 ……im gura astuia ne uităm