Era Văluririi. Prăbușirea Rusiei. Prăbușirea Chinei. Prăbușirea Americii. Prăbușirea Europei

 Toată vara au umblat printre agenţii noştri nişte vorbe aiuritoare. Marile noastre întinderi informaţionale trepidară nebunele. Se zvonea că ne apropiem de o stranie bifurcaţie. Trompeţii din Galeea au anunţat-o spre seară cu sunete viguroase, prelungi, asurzitoare. Toboşarii din Cretona şi-au rupt mâinile de sticlă. Husarii din Goblena au tunelat domeniile virtuale în goana cailor vrând să găsească bifurcaţia.

Ne îndreptam spre ea de o mie de ani fără ca măcar s-o bănuim şi fără ca astrofizicienii fericiţi din Ehren, din Adamville şi Takla Makan să-i descopere prezenţa periculoasă în spuza stelelor pe care le cercetau cu atâta vioiciune. Era ca şi cum ne-am fi aruncat orbeşte într-un vârtej virtual fără să luăm seama la pericolele care ne pândeau. Eremiţii reformaţi din Ehren puseră la cale dărâmarea zidului din Takla Makan în timp ce Obin Oba se întâlni cu vicepreşedintele Weinberger, în mare secret, la bordul submarinului galben pe care Abu Kadâr îl ancorase nu departe de Puerto Pico, în apropiere de Insulele Diavolului. Generalul Başkaev se certă cu augusta oficială din Burbansk iar cavaleriştii din Guaribo îi adresară o scrisoare plutonierului Slatt anunţându-l că se vor petrece evenimente tragice.

Pneumaticii din Ghile Ga aflară că Petra Petronius ar fi descoperit o celulă bizară ce avea o uriaşă pereche virtuală. Bobolina le promise electricilor din Susa Mabusa că o să afle întreg adevărul dar locotenenţii împăratului Ogawa îi puseră întruna beţe în roate. Pricoliciul de la arsenalul din Galeea povesti tuturor că avusese un coşmar şi că era posibil ca întreg universul plin de universuri să fie înfăşurat într-o mantie înstelată de magicienii secretului. Pricoliciul se visă pe muntele Haman şi se jură că văzuse pentru prima oară în viaţa lui un diamant de lumină veche.

Groparii din Kauna Kunaó îl căutară pe pricolici vrând să-l răpească pentru că aveau de gând să atace Tulule şi să devină nemuritori. Generalul Monteores se întâlni cu begonul de Bagoda încercând să se pună de acord asupra împărţirii lumii iar colonelul Sharun se gândi pentru prima oară că Barâșkin, unul dintre oamenii lui, i-ar putea fi de folos ca să afle cât mai multe lucruri despre Mandhala. Totalitarienii din Cretona puseră la cale o ambuscadă în care ar fi vrut să-i atragă pe totalitariştii din Galeea iar forţele de ordine din Betola încercară să împrăştie cei zece mii de gunoieri care aveau de gând să dea o lovitură mortală guvernantei naţionale şi să aresteze ofiţerii împăratului Ogawa.

Marele scut din Qiatotocoatl deveni obiect de dispută între ambasadorii orientalelor şi occidentalelor iar noi ne cuibărirăm într-un albatros imperial pregătindu-ne să reinterpretăm imperfecţiunea. Zburând pe deasupra muntelui Haman, am zărit-o pe domnişoara Margareta din micul Beauburg giugiulindu-se cu Barâșkin. Se hârjoneau într-o căpiţă de fân. Nici nu le trecea prin gând că în curând vom secretiza întregul univers plin de universuri. În zare, dincolo de Azego Bazego, se desfăşura dansul norilor din Marsila Molé iar forţele maritime ale vicepreşedintelui Weinberger produceau primele vârtejuri virtuale.

Cerul se înroşise şi se auzea bubuitul tunurilor din Kumbra Kumbrali. Nici vorbă de pacea de o mie de ani! Muşcând-o de urechiuşă pe domnişoara Margareta, Barâșkin îi povesti despre buclele Davi, despre orgasmul universal şi despre diamantele de lumină veche în care ar fi stat ascuns teribilul adevăr al tuturor lumilor. Domnişoara Margareta îşi trecu degetul printre buze şi îi şopti lui Barâșkin că ignoranţa şi prostia guvernantei naţionale din Bulbona or să ducă la pierzanie agenţii secreţi şi că minunata artă a spionajului se apropia de sfârşit. Barâșkin încercă s-o liniştească dar chiar atunci ne zări plutind prin văzduh.

O luă la fugă după albatrosul imperial vrând să-l doboare cu pietre. Se lăsă păgubaş pentru că dincolo de stâncile de pe ţărm văzu submarinul galben al lui Abu Kadâr tăind leneş valurile. Lângă tunurile de la prova, vicepreşedintele Weinberger stătea la taclale cu Obin Oba. Râdeau de se prăpădeau. Fumau trabuc. Se băteau prieteneşte pe umăr şi, din când în când, se strângeau în braţe. Puneau la cale soarta popoarelor din Guaribo, Kodaon şi Tonga Tongao, răpirea lui Agomanian Agomanianos care lupta împotriva diavolului, extazul mulţimilor din Takla Makan, dimineaţa generalilor din Quanqo Koqué, mareea trandafirilor din Adamville şi furtul secretelor din San Gastoban.

Colonelul Sharun ar fi dat orice să afle toată tărăşenia. Privindu-se într-o oglindă adusă de un pelerin din Burbansk, colonelul îşi ţuguie buzele şi-şi promise că într-o bună zi va conduce lumea. Barâșkin îşi scoase ocheanul şi urmări cu atenţie mişcările buzelor celor doi sperând că o să primească o tresă în plus. Un matroz se căţără în nacelă vrând să împuşte albatrosul pentru prânzul lui Abu Kadâr. Matrozul era gras şi ştirb. Avea obrazul plin de cicatrice. Luptase în Nulome, la Popocatepetlán şi în Guabano Lao.

Era iubitul lui Abu Kadâr şi fusese cumpărat pentru două baniţe de aur din Metongo Bambo. Abu Kadâr ţinea la el ca la ochii din cap şi omorâse cu mâna lui o mulţime de vânători de balene şi de soldaţi imperiali care doar îndrăzniseră să arunce vreo privire iubitului său. Vicepreşedintele Weinberger îl lovi pe matroz peste mână. Glonţul fierbinte şuieră ameninţător şi se pierdu în spuma valurilor. Abu Kadâr se apropie în grabă. Era asudat. Avea tunica descheiată iar mustăţile uriaşe i se zbârliseră. Bocancii îi miroseau a catran.

Catarama centurii ruginise din cauza aerului sărat iar chelia îi era plină de pete maronii. Sabia din oţel de Polga Polgani zăngănea nerăbdătoare şi ameninţătoare. Puşcociul dăruit de tunarii din Beauburg se umflase de plumbi grei gata, gata să trimită pe lumea cealaltă orice ageamiu care ar fi îndrăznit să-l înfrunte pe Kadâr. Pumnalul furat din Galeea se pregătea să lovească mişeleşte iar arcanul dăruit de guvernatorul din Togai mustăcea vrând să-i gâtuie drăgăstos pe toţi cei din preajmă. Vicepreşedintele mărturisi că în copilărie un albatros imperial i se arătase în vis şi că îi povestise despre diamantele de lumină veche, despre universul plin de universuri şi despre femeile din Mandhala. La prima vedere totul părea să fie o superbă iluzie, dar Weinberger era convins că e acelaşi albatros.

Abu Kadâr îi aruncă o privire scurtă lui Obin Oba. Obin Oba avea un caftan cusut cu fir de aur şi nişte ochi ca de smoală. Galopul cailor sălbateci se auzea în răsuflarea lui. Sute de bătălii sângeroase se citeau în tatuajele sale iar pe cizme încă nu se uscase sângele pneumaticilor ucişi în şarja de cavalerie de la Qinzacoatl. Obin Oba încuviinţă dând uşor din cap. Era sfârşitul primăverii şi se anunţau evenimente tragice care aveau să schimbe soarta tuturor lumilor şi a universului plin de universuri: Era Văluririi. Prăbușirea Rusiei. Prăbușirea Chinei. Prăbușirea Americii. Prăbușirea Europei. Abu Kadâr îşi scoase sabia şi reteză scăfârlia iubitului său. Să fi fost oare acest moment un act de descurajare strategică iniţiat de serviciile secrete inamice din alte lumi?