
Ce înseamnă ieşirea Marii Britanii din „jocul” Franţei şi Germaniei?
Autoizolarea Marii Britanii este un mare minus al acestui summit care va pune probleme juridice şi politice importante în ceea ce priveşte implementarea acordului. Oarecum nelegat de tema summitului, Marea Britanie a cerut în ultimul moment o serie de excepţii în ce priveşte sectorul său financiar. Nu a obţinut aceste excepţii considerate inacceptabile de partenerii săi continentali. Astfel, Marea Britanie şi-a exersat dreptul de veto şi a blocat realizarea unui acord în cadrul sistemului instituţional al UE. De obţinut însă nu a obţinut mai nimic şi s-a şi autoizolat.
Putem vorbi de o dictatură germană într-o Europă Unită, dorită odată şi de Hitler?
Nu, nu, este prea mult… Este pe undeva o impunere a punctului de vedere german în ceea ce priveşte austeritatea sau faptul că acordul trebuie să fie unul larg, nu doar al zonei euro, Să nu uităm însă că punctul de vedere al Franţei, care a dorit ajungerea la un acord interguvernamental, a fost cel care a ieşit câştigător. După cum se văd lucrurile, ne îndreptăm spre un acord între 26 de state, fără Marea Britanie. Este mai degrabă un compromis, şi acesta incomplet, decât o dictatură germană.
A ajuns atunci Franţa la „butoane”?
Cred că mai degrabă este vorba despre compromisul de care aminteam. Franţa prefera acordul interguvernamental între statele zonei euro, pe când Germania prefera un acord la nivelul întregii Uniuni cu o implicare puternică a Comisiei Europene şi a Curţii Europene de Justiţie. Nu este clar în acest moment care va fi rolul Comisiei şi al Curţii, tocmai din cauza opoziţiei Marii Britanii.
Urmează o curbă de sacrificiu pentru populaţia din statele UE. Cum credeţi că vor reacţiona oamenii? Ne aşteptăm la puternice mişcări de stradă?
Totul va depinde de mersul economiei, iar pe termen scurt, de calmarea pieţelor. Previziunile nu sunt foarte optimiste. Măsurile de austeritate le vom regăsi în principal în sud: Grecia, Spania şi Italia.
Se destramă Uniunea în cazul în care acest proiect nu este viabil?
Este puţin probabil să se întâmple acest lucru. Ar fi iresponsabil ca un proiect construit în cincizeci de ani să dispară aşa în câteva săptămâni. S-a ajuns totuşi la un acord solid, chiar dacă este unul parţial. Rămâne ca în perioada următoare să se negocieze cum se vor implica instituţiile europene pentru punerea lui în practică. Marea Britanie, deşi s-a retras strategic, rămâne membră a Uniunii, semnatară a Tratatului de la Lisabona.
Să revenim la ce ne doare. Unde este poziţionată România în tot acest mecanism? A câta roată la căruţă suntem?
România a avut o poziţie bună, militând pentru un acord între toate statele UE, nu doar cele ale zonei euro. De altfel, s-a şi ajuns la un acord inclusiv. Este bine că România nu s-a izolat într-o poziţie excentrică. Pe de altă parte, măsurile ce vor trebui luate în urma acestui acord nu i-ar face rău unei Românii care uneori a luat decizii economice greşite, mânate de populism electoral. Un plus de rigoare nu cred că ne dăunează. Multe vor depinde de mersul economiei româneşti şi al economiei europene în ansamblu. Deocamdată, previziunile nu sunt foarte optimiste.
Ne mai rămâne vreun dram de independenţă în această nouă structură?
Da, România nu îşi cedează întreaga independenţă prin acest acord care urmăreşte de fapt impunerea unor parametri bugetelor unor economii puternic interdependente. Există într-adevăr o cedare de suveranitate, dar suveranitatea absolută este o iluzie. În acelaşi timp, vedem că opinia publică din România pare a avea o mai mare încredere în Bruxelles decât în Bucureşti, astfel că nu mă aştept ca în ţară să fie o mare opoziţie pe această temă.
De ce ia Traian Băsescu decizii de capul lui?
E puţin probabil ca preşedintele să fi luat această decizie singur. După cum vedem, va exista un proces de consultare a parlamentului. Mecanismul de luare a deciziilor în ceea ce priveşte problemele europene în România este unul prea complex pentru a-l dezvolta aici.
Cum se iau deciziile în Europa civilizată?
Aceste decizii au fost luate în Consiliul European, din care fac parte şefii de stat sau de guvern ai statelor membre UE. Şi aici, depinde de la ţară la ţară, la unii participă preşedintele, la alţii premierul. România este reprezentată de preşedinte. Mecanismele de luare a deciziilor în ce priveşte afacerile europene diferă de la un stat la altul, dar se iau în general după o consultare cu structurile guvernamentale.
Fii primul care comentează
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.