Anul acesta, Mostra şi-a găsit adevăratul său star, capabil să fure toate scenele din filme şi toate flash-urile aparatelor de fotografiat. Numele său este Politica şi a trăit ieri-seară marele său spectacol. Primul act s-a desfăşurat pe covorul roşu, când, înaintea apariţiei marilor vedete, 12 poliţişti au defilat alături de manechinele lor, care aveau un pumnal înfipt în spate. A fost un protest faţă de tăierea fondurilor pentru siguranţa publică. Titlul „filmului”: „Ne-au înjunghiat pe la spate”. A doua rundă a constat în fluierăturile adresate secretarului Preşedinţiei Consiliului, Gianni Letta, întâmpinat cu strigătul „Du-te acasă!”, şi celorlalţi oameni politici prezenţi. Reacţia a fost generată de faptul că încă nu se ştie unde s-au dus fondurile pentru Palatul Festivalului, care ar fi trebuit să fie inaugurat, dar a cărui finalizare se pare că nu va avea loc nici în 2011.
Isabella Ragonese
În schimb, preşedintele Republicii, Giorgio Napolitano, îmbrăcat într-un costum sobru bleumarin, cu cămaşă albă şi cravată roşie, alături de soţia sa Clio, a fost primit cu aplauze. Ovaţiile s-au declanşat la apariţia actorilor Vincent Cassel şi Natalie Porter, splendidă într-o rochie roşie, sobră şi elegantă în acelaşi timp, şi a madrinei Isabella Ragonese, frumoasă şi elegantă într-o ţinută alb-negru. S-au remarcat, pe covorul roşu, şi regizorul Luca Guadagnino, într-o foarte „shoking” haină roşie, şi preşedintele juriului festivalului, Quentin Tarantino, care a declarat la microfon dragostea sa pentru cinema, faptul că adoră să vadă filme din cele mai diverse părţi ale lumii şi că ia în serios fiecare producţie.
Preşedintele Republicii, Giorgio Napolitano, sosit în vizită particulară, înpreună cu soţia sa, Clio, a asistat în avanpremiera Mostrei, în Sala Darsena, împreună cu copiii lui Vittorio Gassman, Alessandro, Paola şi Jacopo, la Omagiul adus celebrului actor Vittorio Gassman, la 10 ani de la dispariţia acestuia, cu documentarul lui Giancarlo Scarchilli, „Vittorio povesteşte despre Gassman. O viaţă de matador”. Alessandro Gassman a declarat cu acest prilej: „Sunt mulţumit că filmul realizat în amintirea tatălui meu a fost prezentat în premieră absolută chiar la Veneţia. În primul rând pentru că atunci când tatăl meu a dispărut, directorul din acel moment al Festivalului, la numai trei luni de la moartea lui, l-a ignorat. Din acest motiv mulţumesc astăzi actualului director, Marco Müller, pentru sensibilitatea sa”. Alessandro este, în documentarul lui Scarchilli, un fel de Virgiliu care însoţeşte spectatorul prin succesiunea etapelor importante ale vieţii şi creaţiei marelui actor. În continuare a fost proiectată pelicula restaurată „Parfum de femeie”, realizată în 1974 de Ruggero Maccari după romanul „Întunericul şi mierea” de Giovanni Arpino (o versiune hollywoodiană a filmului, în regia lui Martin Brest, l-a avut ca interpret principal pe Al Pacino). Preşedintele le-a dăruit copiilor lui Gassman o fotografie a lui din 1992, în care apare alături de marele actor. Ieri dimineaţă Giorgio Napolitano a vizitat pavilioanele Bienalei de Arhitectură, condus de preşedintele acesteia, Paolo Baratta, declarând că, în momentul actual, „guvernul trebuie să se concentreze asupra economiei”. „Madrina” Mostrei, frumoasa actriţă Isabella Ragonese, care a fost admirată şi pe Croisette, cu prilejul prezentării la Cannes a filmului „La nostra vita”, a afirmat că vizita lui Giorgio Napolitano este „un minunat semn de încurajare adus cinematografului italian”.
Quentin Tarantino şi Luca Guadagnino
„Lăsaţi-vă invadaţi de bogăţia propunerilor actualei ediţii, de la marile nume ale cinematografului american la parfumul Orientului şi la italieni care fac o retrospectivă neaşteptată. Ediţia 2010 se anunţă extraordinară”, îndemna presa italiană.
După succesul de anul trecut cu „Lebanon”, al regizorului Samuel Maoz, despre războiul israelian pe teritoriul libanez, criticat cu duritate de critica de specialitate, anul acesta directorul Marco Müller, director pentru al cincilea an consecutiv al Mostrei, a încrediţat preşedinţia juriului celebrului regizor american Quentin Taratino, care, împreună cu scriitorul şi scenograful, cunoscut pentru producţia „Babel”, Guillermo Arriaga, Arnaud Desplechin, urmaş al Noului Val, compozitorul coloanelor sonore, Danny Elfman, actriţa sovietică Ingeborga Dapkunaite, regizorul şi scenograful italian Luca Guadagnino şi regizorul Gabriele Salvatores, laureat cu Oscar pentru „Mediteraneo”, urmează să decidă, alături de juraţi, filmele ce vor fi desemnate pentru „Leul de Aur”, pentru „Leul de Argint pentru cea mai bună regie”, pentru „Premiul Special al Juriului”, cele două „Copa Volpi” pentru interpretare masculină şi feminină şi Premiul „Marcello Mastroianni” pentru cel mai bun actor pe cale de afirmare, cât şi cele două premii „Osella”, pentru contribuţie tehnică şi cea mai bună scenografie. Un „Leu de Aur” pentru întreaga activitate este decernat anul acesta regizorului din Hong Kong, John Woo, creator de stil şi innvator al limbajului cinematografic.
Carla Fracci şi soţul ei, Beppe Menegatti
Lido, Night and Day
Abundă la această ediţie documentarele, dintre care 19 sunt lungmetraje, producţii de cine-verité, filme-portret ale unor personalităţi de ieri şi de azi, cum ar fi Vittorio Gassman, Joaquin Phoenix, Luciano Ligabue, Dante Ferretti, banditul Vallanzasca, Elia Kazan, Goffredo Lombardo, Ennio Flaiano. Anul acesta, generaţia cvadragenarilor ocupă un loc important în festival, dacă ne gândim la Aronofsky (41 ani), la atât de mediatizata Sofia Coppola (39) sau la François Ozon (43). Este prima dată când nume sonore, ca Manoel de Oliveira, Marco Bellocchio, Martin Scorsese, Gabriele Salvatores, Giuseppe Tornatore se regăsesc în secţiunile laterale, şi nu în selecţia oficială. În total, 174 de titluri, într-o diversitate de stiluri.
Două melodrame au inaugurat Festivalul. „Black Swan”, aşteptatul film al regizorului american Darren Aronofsky (distins cu „Leul de Aur în 2008 pentru „The Wrestler”), înscris în competiţie, un thriller psihologic din lumea baletului, o are ca protagonistă pe Natalie Portman, în rolul Nina, o prim-balerină constrânsă să trăiască competiţia cu o nou-venită în Companie, interpretată de Mila Kunis. Coloana sonoră este muzica lui Ceaikovski, „Lacul lebedelor”. Natalie Portman îi are alături pe actorul francez Vincent Cassel. Născută la Ierusalim, Natalie Portman, licenţiată Harvard, vorbeşte la perfecţie cinci limbi străine, trăieşte în SUA şi şi-a făcut debutul în cinematograf la vârsta de 13 ani. „Ca şi în «The Wrestler», mărturisea Darren Aronofsky, şi aici personajul principal se exprimă prin intermediul corpului. În cazul acesta însă nu este vorba numai despre un caracter documentar, ci şi de stilizare”. Iar Vincent Cassel, actorul care în viaţa de toate zilele este soţul Monicăi Belucci, a declarat că „a juca un rol de balerin e ca şi cum ai interpreta un preot”. Comentând tehnica baletului, criticii au apreciat că este perfectă, dar rece. La sfârşitul filmului, publicul l-a aplaudat timp de 10 minute pe Darren Aronofsky.
Cea de-a doua peliculă proiectată aseară a fost „Machete” de Robert Rodriguez şi Ethan Maniquis (în afara concursului), care a deschis proiecţiile de la „La miezul Nopţii”, o poveste despre un senator rasist din Texas, interpretat excelent de Robert De Niro, despre emigranţii care traversează ilegal graniţa dintre SUA şi Mexic şi despre traficanţii de droguri. Protagonista feminină, frumoasa actriţă americană Jessica Alba, care joacă rolul unei poliţiste, este fiica unui pilot de origine mexicană şi a debutat la 12 ani. Tot aseară a putut fi vizionat filmul „L’Amore buio” (Dragoste oarbă), realizat de Antonio Capuano, un poet care a creat un dialect de insulte. În stilul specific autorului lui, filmul este o critică adusă burgheziei, o focalizare asupra clasei proletariatului. După o seară de băut, la mare, patru tineri violează o adolescentă. Prinşi, sunt condamnaţi la detenţie. „Totul s-a născut dintr-o poveste adevărată, ce mi-a fost povestită. Dragostea uneori e oarbă pentru că noi suntem orbi”, a declarat regizorul.
Prezenţă extravagantă, Marina Ripa di Meana
În căutarea timpului pierdut
Pelicule promiţătoare par a fi şi „Promises Written In Water” de Vincent Gallo, în care apar şi Stage Stallone şi Lisa Love, „Road To Nowhere” de Monte Hellman, cu Shannyn Sossamon, Dominique Swain e Fabio Testi sau „Meek’s Cutoff” de Kelly Reichardt, cu Michelle Williams e Bruce Greenwood. Will Patton, Zoe Kazan, Paul Dano, Shirley Henderson.
După excluderea filmului lui Pupi Avati, „Una sconfinata giovinezza”, Italia se prezintă în concurs cu „La Pecora Nera” (Oaia neagră) de Ascanio Celestini, după romanul lui Giorgio Tirabassi şi Maya Sansa, „La solitudine dei numeri primi”, după romanul lui Paolo Giordano, distins cu premiul Strega, roman dur, ce povesteşte istoria lui Alice şi Mattia, în regia lui Severio Constanz, cu Alba Rohrwacher, Luca Marinelli Filippo Timi şi Isabella Rossellini. Mario Martone prezintă „Noi Credevamo”, cu Luigi Lo Cascio, Luca Zingaretti, Francesca Inaudi e Anna Bonaiuto, iar Carlo Mazzacurati, un regizor care n-a mai reuşit un film important de mulţi ani, aduce „La passione”, cu Stefania Sandrelli, Corrado Guzzanti.
Franţa este prezentă cu „Happy Few” de Antony Cordier, în interpretarea Marinei Fois şi a lui Nicolas Duvauchelle, cu „Venus Noire” de Abdellatif Kechiche, cu Yahima Torres şi André Jacobs, şi cu „Potiche”, de François Ozon, cu Catherine Deneuve şi Gérard Depardieu. Urmează Spania cu „Balada Triste De Trompeta”, de Álex De La Iglesia, cu Carmen Maura şi Santiago Segua. Rusia vine cu „Ovsyanki” (Silent Souls), de Aleksei Fedorchenko, cu Igor Sergeyev şi Yuriy Tsurilo. Grecia se prezintă cu „Attenberg”, de Athina Rachel Tsangari, iar Germania, cu „Drei” de Tom Tykwer, avându-i ca interpreţi principali pe Sophie Rois şi Sebastian Schipper. Nu lipseşte nici Chile cu „Post Mortem”, în regia lui Pablo Larraín, Japonia, cu „Jûsan-Nin No Shikaku” (13 Asasini) al lui Takashi Miike, şi „Noruwei No Mori” (Norwegian Wood) de Anh Hung Tran, China se lansează cu „Di Renjie Zhi Tongtian Diguo” (Detective Dee And The Mystery Of Phantom Flame) al regizorului Hark Tsui.
Secţiunea „Orizonturi”, creată în 2004, este dedicată, aşa cum se ştie, noilor tendinţe ale cinematografului mondial cu o privire dinamică către noile limbaje expresive. Anul acesta, în Orizonturi se vorbeşte despre experienţele estetice ale regizorilor care s-au format în ambianţe diverse. Va deveni deci un laborator al diverselor limbaje artistice, marele laborator al Bienalei de la Veneţia. Aşa cum sublinia directorul acestei secţiuni, Paolo Baratta, a devenit un loc al viitoruolui în Cinema. Deschiderea va fi încredinţată „Frumoasei adormite”, scrisă şi regizată de Catherine Breillat, în rolul titular, Carla Besnaïnou, iar în închidere va fi proiectat „Ok-hui-ui yeonghwa” (Oki’s Movie) de Hong Sang-soo, considerat iniţiatorul noului cinematograf sud-coreean. În această secţiune să mai amintim producţia americană „The Agent” regizată de Vincent Gallo, cu Stage Stalone şi Vincent Gallo. Se adaugă nume ca Manoel de Oliveira, Jesse McLean, Nicolas Provost, Gianfranco Rosi.
În afara concursului, un număr impresionant de producţii, dintre care spicuim „The town” (USA) de Ben Affleck, cu Rebecca Hall şi Ben Affleck, „Sorelle Mai” de Marco Bellocchio cu Alba Rohrwacher, Donatella Finocchiaro, Pier Giorgio Bellocchio, „Cum suntem şi cum eram”, un documentar după cântecele lui Luciano Ligabue, o nouă poveste poliţistă de Michele Placido, „Vallanzasca-Îngerii răului” sau „Prima dată la Veneţia” de Antonello Sarno, cu Clint Eastwood, Robert De Niro, Al Pacino, Carlo Verdone, „Scrisoare către Elia” de Martin Scorsese, documentar dedicat lui Elia Kazan. „Ultimul ghepard: portret al lui Goffredo Lombardo” de Giuseppe Tornatore.
Aşteptată este şi producţia „Somewhere” a Sofiei Coppola, un film inspirat de copilăria alături de tatăl său, Francis Ford Coppola. Actorul Stephen Dorff, interpretul rolului principal, îl caracterizează drept „un film patetic, dulce, în stilul Sofiei Coppola”. Stephen Dorff şi interpreta micii Cleo au fost, de altfel, declaraţi „perechea cea mai frumoasă din lume”.
Veneţia a sperat în prezenţa regizorul iranian Jafar Panahi, laureat în 2000 cu „Leul de Aur” pentru filmul său „Cercul”, pentru prezentarea peliculei de nouă minute „Acordeonul”, istoria a doi copii care cântă pe stradă. Într-o zi, acordeonul le este confiscat, sub un pretext religios. Regizorul a afirmat că este vorba despre o metaforă a „necesităţii de a trăi paşnic, chiar între viziuni opuse”. Arestat în martie 2010 sub acuzaţia că ar pregăti un film împotriva regimului, Panahi, care n-a putut merge nici la Festivalul de la Cannes, a fost eliberat la sfârşitul lunii mai, dar paşaportul i-a fost confiscat. „Mi-l dau şi mi-l retrag fără niciun motiv”, a declarat regizorul.
Natalie Portman şi Jessica Alba
Sobrietate este cuvântul de ordine în acest an
Deschiderea Festivalului a fost precedată, ca în fiecare an, de evenimente mondene, chiar dacă numărul invitaţilor la fiecare dintre ele a fost mai mic, probabil din cauza crizei. Prima petrecere a fost organizată de Franca Sozzani, editorul-şef al revistei „Uomo Vogue”, pentru a-l sărbători pe preşedintele juriului official, Quentin Tarantino. Pândiţi de o mulţime de paparazzi, au sosit la Palazzo Papadopoli, preşedintele Napolitano, Afef Jnifen, Natalie Portman, Stephen Dorff, Frieda Pinto, Sophia Coppola, Vincent Cassel, „pantera” Naomi Campbell, la braţul logodnicului ei rus Vladislav Doronin, alte nume sonore din lumea modei, ca top-modelul Eva Riccobono, care are şi veleităţi cinematografice, Matteo Marzotto, Beatrice şi Nicola Bulgari, Chiuri şi Piccioli, stilişti ai mărcii Valentino.
Deşi s-a desfăşurat sub semnul dificultăţilor financiare, bugetul fiind cu aproximativ 800.000 de euro mai mic decât cel de anul trecut, actuala ediţie nu poate fi considerată, după părerea organizatorilor, una săracă. Diversitatea de stiluri pare a fi o replică la criticile ediţiei anterioare, sintetizate de Massimiliano Varente, care îl acuza pe Silvio Berlusconi pentru criza din cinematograful italian şi aprecia că filmele premiate şi lăudate în general de critici au fost plictisitoare pentru public, iar „Lebanon” a fost de-a dreptul prost. Festivalul de la Veneţia a devenit o vitrină a filmului contemporan. E drept, el a pierdut trenul pieţei de cinema, afacerile în domeniu mutându-se la Festivalul de la Roma şi la cel din Torino, care are loc în această toamnă.
Astă-seară sunt aşteptate „La pecora nera”, un film despre melancolie, dar şi coproducţia USA-Franţa-Italia-Israel, „Miral”, regizată de Julian Schnabel, cu Willem Dafoe şi Vanessa Redgrave, care prezintă un Israel văzut prin ochii unei tinere palestiniene. Filmul este ecranizarea romanului autobiografic al jurnalistei Rula Jebreal, tovarăşa de viaţă a regizorului. Interesul este accentuat şi de începerea la Washington a întâlnirii istorice dintre Benjamin Netanyahu şi reprezentanţii palestinieni, în prezenţa preşedintelui american Obama, care a declarat că „teroarea nu opreşte eforturile de pace”. O dovadă că filmul şi cultura fac parte din realitatea cotidiană.
