FIAC, nebuna scenă a artei contemporane

Miercuri seară s-a deschis la Paris FIAC – Târgul Internaţional de Artă Contemporană, aflat la a 42-a ediţie, care va dura până în 25 octombrie.

Târg de artă de prim-plan, FIAC găzduieşte anul acesta 173 de galerii de artă modernă şi contemporană, venite din 27 de ţări, mai puţin decât la ediţia precedentă, reprezentând peste 3.000 de artişti. Printre ele, 40 de galerii din Franţa, 35 americane, 26 germane, 14 britanice…

Dan Graham ocupă Place Vendome

Trebuie remarcat că piaţa de artă s-a restrâns în ultimii ani, chiar dacă FIAC inovează la fiecare ediţie.

Anul acesta se remarcă în special participarea galeriei Landau Fine Art, din Montréal, una dintre cele mai bune de lume în domeniul artei contemporane, a Long March Space din Beijing, care propune o altă perspectivă asupra artei chinezeşti, a Modern Institute din Glasgow, una dintre galeriile cele mai influente din ultimii ani.

Lee Bul, Civitas Solis

Printre cei veniţi pentru prima oară sunt de amintit columbienii de la Casas Regnier, care întregesc interesul crescut al sud-americanilor pentru FIAC, la care sunt prezente cinci galerii braziliene şi patru mexicane.

Nava de la Grand Palais, spaţiu consacrat, reuneşte 105 galerii dintre cele mai pestigioase, cum ar fi Galerie 1900-2000, Raquel Arnaud, Applicat-Prazan, Elvira González, Landau Fine Art, Mitchell-Innes & Nash, Nahmad Contemporary, Guillermo de Osma, Sophie Scheidecker, Natalie Seroussi, Tornabuoni, UBU Gallery, Vedovi, Waddington Custot sau Galeria Zlotowski.

Carol Bove, Păun, detaliu

Aici, starurile artei, ale căror opere se vând la preţuri ce se plasează în jurul unui milion de euro, cum ar fi americanii Jeff Koons sau Christopher Wool, sunt în concurenţă cu câţiva mari clasici ai artei europene, ca Giacometti sau Jean Arp.

Numeroase galerii au însă şi preţuri mai accesibile, de la 100 la mai multe mii de euro.

O secţiune paralelă este rezervată tinerilor artişti, ale căror expoziţii populează malul Senei, de la Casa Radio până la cheiul BNF.

L’Arc de St Gilles, de Huang Yong Ping

Cu proiectele sale Hors les Murs (În afara zidurilor), Târgul se prelungeşte în inima Parisului, până la Docks (Cetatea Modei şi a Designului), unde se desfăşoară secţiunea OFFICIELLE, care reuneşte 69 de galerii, prin expoziţii, cicluri de conferinţe, performance-uri şi proiecţii de filme de artişti. Grădinile Tuileries şi Muzeul Naţional de Istorie Naturală sunt şi ele învestite cu expoziţii FIAC.

Este zona destinată celor care vin la FIAC numai pentru plăcerea de a admira operele de artă şi care pot găsi, în cadrul noului program Musées en Seine, opere sonore la Casa Radio, cărţile lui Anselm Kiefer la Biblioteca Naţională a Franţei, lucrări de Kengo Kuma sau Anthony Gormley în Grădinile Tuilleries sau opere legate de ecologie la Jardin des Plantes.

Alina Szapocznikow, Sânii luminaţi

Place Vendôme va găzdui anul acesta pavilioanele de sticlă ale americanului Dan Graham.

În fiecare octombrie, Parisul ia pulsul artei contemporane, într-o săptămână nebună, la care vin din toată lumea colecţionari, critici de artă, nume sonore ale lumii spectacolului şi cinematografiei sau ale lumii mondene. Aceştia pot fi descoperiţi mai ales în ziua rezervată VIP-urilor, în care femei elegante populează nava de la Grand Palais.

În ceea ce priveşte operele expuse de diferitele galerii, peste tot sunt actuale problemele privind mediul înconjurător şi originile civilizaţiei.

Jurnaliştii şi-au exprimat, ca de fiecare dată preferinţele, dacă ar fi să ne referim doar la Le Figaro, care reţine cinci evenimente din întreaga manifestare.

Claude Lévêque

Instalaţia de neon albastru, alb şi roşu, Regarder les rires, de Claude Lévêque, artistul care a reprezentat Franţa la Bienala de la Veneţia din 2009, este adusă la Grand Palais de galeristul Kamel Mennour. În afara acestei piese, creaţiile artistului sunt plasate la picioarele fortificaţiilor Muzeului Luvru, pe faţada Teatrului Odeon şi în jurul Turnului de Apă din Montreuil.

Pe locul al doilea se situează Jean-Baptiste Huynh, artist fotograf autodidact, laureat al Villei Medicis, care expune în întreaga lume, având deja o expoziţie personală la Luvru în 2012. La FIAC atrage atenţia lucrarea Ethiopie – Portrait XVI, propus de Galerie Lelong.

FIAC, săptămâna artei contemporane la Paris

Pictoriţa indiană newyorkeză Rina Banerjee este autoarea unei lumi teribile şi voluptuoase care a încântat colecţionari ca Daniel et Florence Guerlain. Galeria Obadia expune o compoziţie în acrilic, cerneală pe hârtie şi acuarelă.

Li se alătură o metaforă a junglei, într-un performance cu 20 de persoane şi 300 de plante tropicale în ghivece, realizată de Hector Zamora şi intitulată O Abuso da Historia / The Abuse of History. Video-ul acestui performance a fost evenimentul toamnei anului trecut la Sao Paulo, la inagurarea Centrului Cultural Cidade Matarazzo.

De atunci, artistul mexican care lucrează în Brazilia a expus la Palais de Tokyo.

Hector Zamora, Abuzul istoriei

Cea care încheie alegerea este artista poloneză Alina Szapocznikow, cu Le Sein illuminé, o lucrare din 1967. Cu opere foarte căutate pe piaţa de artă, Alina Szapocznikow, prezentată de Galeria Loevenbruck, a contribuit la lansarea unor artişti ca Boltanski şi Messager.

Este evident imposibil să faci o ierarhie, fie ea cât de subiectivă, între 3.000 de artişti. Totuşi, Jennifer Flay, neozeelandeza stabilită la Paris, directorul artistic al FIAC, a ales 10 artişti care “contează”.

Pe primul loc se situează Hicham Berrada, artist născut la Casablanca în 1986, autorul unor instalaţii experimentale în care manipulează natura prin procedee artificiale. În Présage, prezentat la OFFICIELLE, el filmează transformările materiei şi le proiectează pe ecran, într-o peliculă fascinantă şi poetică.

Dominique Gonzalez-Foerster, Fără titlu

Tot în secţiunea OFFICIELLE, este relevat Samuel Boutruche, plastician şi DJ ale serilor Târgurilor de la Basel şi Miami, adept al artei numerice. De data aceasta, el propune o surpriză sonoră halucinantă. Pe pasarela care uneşte cele două clări ale Docks, vizitatorul este învăluit de un mixaj sonor stereo, care va rămâne în expoziţia de acolo, în care mai pot fi descoperiţi Loris Gréaud, Kaws, Wang Du, Shen Yuan sau colectivul Madein, până în 8 noiembrie.

Galerista Marian Goodman, care îi reprezintă pe Boltanski, Yang Fudong, Gabriel Orozco şi Penone, propune acum creaţia fotografei şi videastei din Amsterdam, Rineke Dijkstra. Aceasta a filmat dansatoare-copii ale severelor şcoli din Sankt Petrsburg. Pentru expoziţia Picasso.mania a filmat un grup de elevi din Liverpool care descoperă La femme qui pleure. Lucrările ei se situează într-o zonă “gri”, între o intensă pudoare şi trivialiatea vieţii.

Hicham Berrada, Presage

La Grand Palais, tot în galeria Marian Goodman, se detaşează François Ghebaly. Născut la Cairo şi stablit în Los Angeles, el trăieşte propriul vis californian, în galeria sa de pe Washington Blvd, care aminteşte de un ranch.

Creaţia lui Adel Abdessemed, de origine algeriană, este bântuită de ideea războiului. Animalele lui împăiate sunt, într-un fel, replica Guernicăi lui Picasso. Prezent în “Picasso.mania”, el expune o nouă sculptură, Le Journal de mon père.

FIAC se adresează unui public extrem de divers.

Desigur, nu lipsesc nici criticile aduse artei zilelor noastre şi, implicit, FIAC, considerat o ocazie de întâlnire cu opere care par “din ce în ce mai ermetice la turbulenţele lumii actuale”.

Sculptură de Kengo Kuma în Grădinile Tuilleries

De exemplu, compoziţiile The Stillness şi The Nowhere, ale artistului newyorkez de origine elveţiană Ugo Rondinone, două ferestre care trimit la autointrospecţie.

“O fereastră se presupune că se deschide către lume, dar în cazul acestor două ferestre, vederea este obturată de panouri colorate în roşu şi negru… Mai mult, plexiglasul ne oferă mai mult sau mai puţin clar propria noastră imagine”, explică Maxime de la Brousse, de la Galeria Gladstone, citat de Hufftington Post.

La FIAC, după părerea aceluiaşi jurnalist, se află “toată lumea, mai puţin lumea în care trăim”. Autorul deplânge absenţa de pe simeze a oricărei provocări ce poate fi întâlnită în ştirile din presă, cum ar fi refugiaţii, criza sau castrofa generală ce se întrevede. Sub cupola de la Grand Palais, consideră acesta, “fereastra pieţei de artă se deschide către o cuşcă aurită, centrată aproape exclusiv pe un univers pe care bogaţii acestei lumi vor să-l colecţioneze şi să-l privească la ei acasă”.

Rita Banerjee

Printre operele incriminate se află şi Repaired Broken Mirror, de Kader Attia, expusă de galeria berlineză Nagel Draxler, sau o piesă de Rudolf Stingel, acoperită de o pictură aurită ce reflectă imaginea privitorului, şi al cărei preţ este de 450.000 de dolari. La fel de criticat este Păunul artistului newyorkez Carol Bove, de la Galeria David Zwirner, o compoziţie de 5×2 metri, o mare de nuanţe de albstru-verde, violet, cu reflexe metalice, compusă din sute de pene de păun.

De altfel, păunul nu apare numai în această lucrare. Poate fi întâlnit şi în Peacock Vanitas al belgianului Hans Op de Beeck, unde splendida pasăre este înconjurată de o atmosferă gri şi plasată deasupra unui craniu. Propusă de galeria austriacă Krinzinger, piesa ar putea, de altfel, servi drept contraargument criticilor socio-politice aduse.

În schimb, Huang Yong Ping, artistul chinez naturalizat francez, reuşeşte să transpună în operele sale tensiunea culturală şi spirituală pe care i-o provoacă în spiritualitatea sa dualitatea Occident-Orient.

În jurul FIAC, viaţa artistică pariziană devine şi ea mai efervescentă decât de obicei.

Mai multe expoziţii fac în această perioadă concurenţă Târgului.

Grădina de la Jardin des Plantes onorează FIAC

Ugo Rondinone: I Love John Giorno este prima retrospectivă mondială despre viaţa şi opera poetului şi performerului american John Giorno, figură marcantă a scenei underground americane a anilor ’60, apropiată de Beat Generation,

Dennis Hopper, Icons of the Sixties, la Galeria Ropac Pantin, etalează o selecţie de fotografii şi obiecte personale, o sculptură emblematică, o instalaţie de două tablouri şi un film despre acest personaj al New Hollywood şi al vieţii artistice underground californiene, dispărut în 2010.

Şi lista este mult mai lungă.

Bilanţul acestor zile nebune ale artei contemporane va arăta, la sfârşitul FIAC, măsura în care piaţa de artă îşi păstrează interesul pentru un sector de creaţie care a dominat în ultimii ani sesiunile marilor case de licitaţie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.