Finanțare anti-avort, anti-drepturi și atribuire discreționară de fonduri de la bugetul public

Un amendament AUR propus de deputatul Ilie-Alin Coleșa a alocat bani publici către o organizație anti-avort. Mai grav este că nu a fost votat doar de AUR, ci a trecut cu sprijinul întregului spectru parlamentar. Problema nu este doar atribuirea discreționară a alocării, ci și semnalul politic al acestui vot: într-un moment în care drepturile sexuale și reproductive sunt tot mai puternic contestate, Parlamentul legitimează și finanțează actori anti-drepturi.

Deputatul AUR Ilie-Alin Coleșa a propus alocarea directă din bugetul de stat a sumei de 25.000 de lei către Asociația Clujul pentru Viață, furnizor acreditat de servicii sociale. Amendamentul fusese respins inițial în comisiile reunite de buget-finanțe, dar el a fost ulterior adoptat în plen, deși atribuirea directă de fonduri publice către un ONG furnizor de servicii sociale contravine legislației finanțelor publice. Asociația Clujul pentru Viață nu este singura beneficiară a unei asemenea alocări directe. Și Asociația Sfântul Nectarie Cluj a primit o alocare directă de la bugetul pentru culte, deși, din punct de vedere juridic, este tot un ONG. FONSS – Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale, care reunește 46 de organizații furnizoare de servicii sociale, a reacționat public și a atras atenția atât asupra ilegalității acestor alocări, cât și asupra numărului mare de amendamente admise la bugetul de stat pentru 2026 în favoarea bisericilor și cultelor.

Citește și: Habar n-aveau ce votează. Aleșii dau bani pentru o asociație anti-avort, la cererea AUR

Despre alocarea banilor către Clujul pentru Viață am aflat din HotNews, care descrie organizația drept „o asociație împotriva avortului, care oferă consiliere femeilor care au sarcini nedorite” și notează că amendamentul a fost adoptat cu o majoritate covârșitoare: 368 de voturi pentru, 23 împotrivă, 6 abțineri și 2 parlamentari care nu au votat.  Acesta este unul dintre aspectele esențiale ale cazului: nu doar AUR a susținut amendamentul, ci și parlamentari din PSD, PNL, USR și UDMR. Faptul că votul a avut loc la două dimineața este relevant, dar nu decisiv. Problema de fond este, mai întâi, una juridică: amendamentul contravine legislației finanțelor publice prin faptul că atribuie direct fonduri din bugetul de stat unei organizații nonguvernamentale. Iar acest principiu este greșit indiferent de cine propune amendamentul sau de activitatea organizației beneficiare.

Mai mult decât o abatere procedurală

Dar cazul nu poate fi redus la o simplă abatere procedurală, deși relevantă. El trebuie înțeles în contextul mai larg al declinului democratic, al creșterii mișcărilor anti-drepturi și anti-gender și al instituționalizării politice a extremei drepte. În acest cadru, finanțarea oricărei organizații anti-avort din bani publici capătă o semnificație politică mult mai largă decât suma în sine.

Votul devine și mai problematic dacă înțelegem amploarea atacurilor actuale asupra drepturilor, cu precădere cele sexuale și reproductive, cum ar fi: educație sexuală, reproducere asistată medical, acces la întrerupere de sarcină. Pentru a înțelege acest context internațional, semnificativ deopotrivă și național, sunt relevante rapoartele lui Neil Datta despre mobilizarea actorilor religioși și anti-gender împotriva drepturilor sexuale și reproductive: „Restoring the Natural Order” (2018), Tip of the Iceberg (2021) și Next Wave (2026). Primul raport din 2018 arată cum se construiește la nivel european agenda extremismului religios orientată spre răsturnarea legislației privind drepturile legate de sexualitate și reproducere, de la divorț până la contracepție, reproducere asistată sau avort. Tip of the Iceberg (2021) identifică sursele de finanțare pentru actorii anti-drepturi prezenți în Europa în perioada 2009 – 2018 și oferă exemple și studii de caz despre modul în care aceștia cheltuiesc fondurile în Europa. Raportul identifică trei origini geografice principale ale acestor organizații: Statele Unite, Federația Rusă și Europa (excluzând Rusia). Next Wave (2026) urmărește finanțarea organizațiilor care au lucrat, în perioada 2019–2023, la subminarea acestor drepturi în Europa și arată, pe lângă intensificarea angajamentului politic al extremiștilor religioși, și dezvoltarea serviciilor alternative și a ONG-urilor coordonate de diferite biserici.

Șiam despre Asociația Clujul pentru Viață și din raportul Human Rights Watch (HRW) din 2025, care atrage atenția asupra „regresului alarmant” în privința drepturilor reproductive în România și asupra faptului că accesul la avort, contracepție și educație sexuală este tot mai îngrădit, documentând, totodată, rolul jucat de centrele pentru criza de sarcină în restricționarea accesului la servicii de sănătate reproductivă și în răspândirea dezinformării. Cu alte cuvinte, accesul la avort ca serviciu public dispare sub ochii noștri. Raportul Human Rights Watch menționează asociația în secțiunea despre centrele pentru criza de sarcină și arată că aceste centre reproduc, după modelul unor structuri similare din Statele Unite, tactici de consiliere manipulatoare și limbaj înșelător, menite să descurajeze accesul la avort. Știm și din rapoartele lui Neil Datta – menționate mai sus – că actori și rețele din Statele Unite finanțează mobilizarea anti-drepturi din Europa. De multe ori, aceste centre nu se prezintă transparent drept centre anti-avort, ci folosesc formule aparent neutre sau chiar înșelătoare, precum „ești însărcinată și ai nevoie de ajutor?” ori „vrei să faci un avort? suntem la dispoziția ta!” (HRW, 2025, p. 29). În acest context, propunerea deputatului Ilie-Alin Coleșa nu este una inocentă.

De aceea, limbajul contează

Mi-l amintesc pe Coleșa încă din martie 2021, din primul său mandat de deputat, când s-a opus unei propuneri legislative care urmărea sprijinirea financiară a celei de-a doua proceduri de inseminare artificială, dacă prima eșuase. În formularea sa, „însămânțarea artificială” „ascunde sub masca încurajării natalității o politică de tip neomarxist, prin care se încearcă promovarea familiei monoparentale total artificiale”, în timp ce „familiile tradiționale cu mulți copii rămân sub o continuă presiune de tip financiar, social și educațional”.

Redau mai jos paragraful în care își comunică opoziția:

„Acest proiect de lege, în forma actuală, ascunde sub masca încurajării natalităţii o politică de tip neomarxist, prin care se încearcă promovarea familiei monoparentale total artificiale. Pe de o parte, prin politicile publice ni se explică gravitatea sarcinilor la tinerele necăsătorite, pentru a căror evitare se finanţează şi se promovează agresiv o educaţie sexuală denaturată, punându-se accent pe metodele contraceptive, mai ales pe anticoncepţionale, anticoncepţionale care în timp au efecte adverse asupra fertilităţii femeilor. Pe de altă parte, se promovează şi se finanţează însămânţarea artificială. Pe de o parte, se susţin pe drept – şi trebuie să susţinem copiii crescuţi în familiile monoparentale, fiind dezavantajaţi -, iar pe de altă parte se finanţează şi se promovează familiile monoparentale pur artificiale, după cum am zis, iar familiile tradiţionale cu mulţi copii rămân sub o continuă presiune de tip financiar, social şi educaţional. (…) Deci, acest proiect de lege creează probleme false, promovează o natalitate de tip neomarxist şi promovează familia monoparentală, născută din faşă monoparentală”.

Acea intervenție mi-a atras atenția tocmai fiindcă amesteca mai multe teme într-un singur registru polemic: natalitate, familie monoparentală, educație sexuală, contracepție, reproducere asistată. Această intercalare semantică și tematică nu este accidentală. Vocabularul folosit și propune să delegitimeze miza proiectului, introduce panică morală și antagonizează familiile monoparentale și familiile „tradiționale”, acestea din urmă fiind tratate drept etalon normativ.

Citește și: Anatomia unui eșec: Spitalele regionale la pământ. Iași și Cluj n-au turnat un metru de beton

În 2022, când dezbaterile parlamentare despre educația sexuală au redevenit tensionate prin intervențiile parlamentarilor AUR, dar și ale altor aleși, de-a lungul timpului, inclusiv din PSD (prin Titus Corlățean) sau PNL (prin Robert Sighiartău, Andrei-Daniel Gheorghe), Coleșa a făcut afirmații false, așa cum a arătat verificarea realizată de Factual. Contrar datelor, el a susținut că educația sexuală crește numărul sarcinilor la minore „prin suprasexualizare, prin hipersexualizare timpurie” și că Marea Britanie ar fi eliminat aceste ore pentru că ar fi crescut numărul sarcinilor. Deși a afirmat în plen că „ăsta este adevărul”, nu era vorba despre adevăr, ci despre un tip de discurs bine cunoscut menit să inducă panică morală, să delegitimeze o politică publică și să construiască un imaginar apocaliptic în jurul drepturilor sexuale și reproductive, exact așa cum procedează actorii extremei drepte.

Termenii folosiți în dezbaterea despre avort nu sunt neutri, ci aleși strategic pentru a construi identități și a mobiliza sprijin. „Pro-viață” este un exemplu clasic de cadraj politic: un mod de a defini problema astfel încât poziția acestor actori să apară drept superioară moral. Cu alte cuvinte, „pro-viață” nu descrie pur și simplu o poziție, ci o legitimează. Literatura de specialitate arată că astfel de etichete sunt construite strategic pentru a asocia propria poziție cu valori pozitive și pentru a delegitima opoziția. Din acest motiv, sintagma „anti-avort” descrie mai bine poziția lor reală față de avort și contracepție. Ea reflectă poziții concrete față de politicile publice, nu brandingul organizațional al unei mișcări. Există și alte extensii discursive ale acestei poziționări: de pildă, asumarea unei identități „pro-femei”, în sensul în care aceste organizații pretind că sprijină femeile aflate în așa-zisa „criză de sarcină” sau că apără sănătatea femeilor.

AUR, ambiguitate strategică și normalizare politică

Dincolo de faptul că rebrandingul și comunicarea strategică a acestor actori au dat rezultate, rămâne întrebarea în ce măsură parlamentarii au o minimă cultură a drepturilor ori sunt conștienți de aceste transformări de vocabular și de existența unei agende anti-drepturi coordonate internațional. Și totuși, chiar și fără lecturi aprofundate despre mișcările anti-gender sau despre rolul genului și sexualității în discursul extremei drepte, sintagma „pentru viață” ar trebui să ridice o sprânceană oricui susține drepturile femeilor. Marșul pentru Viață, de pildă, nu poate fi interpretat ca o intervenție în spațiul public în favoarea autonomiei femeilor și a dreptului lor de a decide. Începând cu 2008, el a devenit un spațiu de mobilizare care facilitează alianțe între reprezentanți ai instituțiilor religioase, organizații religioase și ONG-uri anti-avort, actori de extremă dreapta precum Noua Dreaptă, al cărei fost președinte, Tudor Ionescu, este în prezent deputat SOS de Argeș, grupări neolegionare și politicieni din partidele considerate parte a mainstream-ului democratic, dar care, pe teme de drepturi și libertăți, au integrat adesea limbajul extremei drepte. Parlamentarii nu pot invoca în mod credibil neclarități privind orientarea valorică a Asociației Clujul pentru Viață. Marșul pentru Viață este de ani buni un spațiu public de mobilizare anti-avort, iar chiar acest marș i-a adus împreună pe deputatul AUR Ilie-Alin Coleșa și pe asociație, așa cum declară el pentru HotNews.

În același registru trebuie înțeleasă și poziționarea AUR. Partidul are o poziție anti-avort, dublată de o ambiguitate strategică și de o ceață intenționată în comunicarea publică. Conferința „Prețul Vieții”, organizată în Parlament în octombrie 2025 de deputatul AUR Mihail Neamțu și de Institutul de Studii Politice Conservatoare „Mihai Eminescu” (think tank-ul AUR), în parteneriat cu ProVita București și Alianța Familiilor din România — două organizații asociate anterior Coaliției pentru Familie (CpF) — a marcat o nouă etapă în instituționalizarea activismului anti-avort.Rezoluția adoptată cu această ocazie afirmă încă din primul articol că viața umană începe din momentul concepției și trebuie protejată prin toate mijloacele legale, morale și culturale și solicită statului român să adopte politici publice care să promoveze „cultura vieții” și să sprijine femeile aflate în „criză de sarcină”. Evenimentul semnalează o cooperare mai strânsă între AUR și organizații anti-avort cu vechime, precum ProVita București.

Revenind la amendamentul propus de Coleșa, reacția lui George Simion la întrebările jurnalistului HotNews este, la rândul ei, relevantă. Ea indică o ambiguitate strategică: menținerea deliberată a unei poziții vagi pentru a nu pierde segmente de electorat. Simion evită sistematic să răspundă direct la întrebarea privind dreptul femeilor de a alege avortul. În schimb, recurge la o reîncadrare morală, echivalând avortul cu „moartea”, și deplasează discuția spre o critică a ONG-urilor și a funcționării democrației. Această combinație de evitare și schimbare de cadru nu indică o poziție ambiguă, ci o strategie de disimulare a unei poziții clar anti-avort. În același timp, este relevant că acest discurs critic la adresa ONG-urilor este formulat în contextul în care un coleg de partid a susținut finanțarea organizației Clujul pentru Viață. Așadar, nu este vorba despre o opoziție față de implicarea ONG-urilor în general, ci despre o selecție pe criterii ideologice. Iar ceea ce spune Simion despre ONG-uri rămâne, în sine, un semnal de alarmă, pentru că amintește de tendința politicienilor iliberali de a restrânge spațiul de acțiune al societății civile.

În fond, acest caz nu privește doar un amendament și nici doar o sumă relativ mică. El arată cum pot fi alocate resurse publice către actori anti-avort și anti-drepturi, prin încălcarea regulilor și cu sprijin parlamentar extins. Arată, totodată, că problema nu este doar extrema dreaptă în sens restrâns, ci și disponibilitatea mai largă a unor actori politici de a lăsa să treacă sau de a normaliza astfel de inițiative, fie din neatenție, fie dintr-o cultură democratică precară, fie pentru că împărtășesc o parte din aceste valori. Motivațiile pot fi diferite, însă rezultatul este același: finanțarea din bani publici a unei organizații anti-avort. Într-un context marcat de austeritate, dar și de dispute privind natalitatea, maternitatea și reproducerea, o asemenea finanțare capătă o semnificație politică ce nu poate fi tratată ca un simplu accident procedural ori neatenție.