Generalul zburător a dispărut pe ultimul drum

Gheorghe Rujinski a fost unul dintre tăticii aviației militare și a celei comerciale românești. Nu a fost el Vuia sau Vlaicu, dar în primul război mondial a comandat Corpul Aerian Român, după a fost director superior al Aeronauticii din Ministerul de Război. A condus Direcția de Aviație Civilă din Ministerul Comunicațiilor calitate în care a coordonat amenajarea primelor aeroporturi pentru curse de linie din România, printre care și Băneasa, a înființat Poșta Aeriană. A fost președintele fondator al Asociației Române pentru Promovarea Aeronauticii, care organiza cursuri de pilotaj și momea tineri spre meseria de pilot și a militat pentru fondarea aviației sanitare. A fost înaintat la gradul de general de escadră în 1937 și general comandor de escadră în 1941.

A fost cavaler al Ordinului Mihai Viteazul. A murit ”oportun” pe 2 august 1945, după ce fusese ”deblocat”(adică dat afară) din Armată. Dacă nu își lua zborul mai mult sau mai puțin lin spre stele atunci, probabil ar fi sfârșit în pușcărie fiindcă în timpul războiul antisovietic fusese unul dintre conducătorii subsecretariatului de stat al aerului. Pe scurt, a fost un personaj important care a făcut istorie. A fost băgat într-un loc oarecum de veci (a se vedea mai jos de ce) de la Cimitirul Bellu. Ulterior, lângă el au mai fost îngropate soția, Viorica, și o fiică-Ana. O să vă povestesc cum era să ajungă la propriu generalul Rujinski un Bălcescu al aviației românești  (asta fiindcă și trupul pașoptistului a dispărut, la Palermo, din considerante similare).

Uite crucea, nu e crucea

De când principalul cimitir al Bucureștiului e superaglomerat și un mormânt a ajuns să coste cât o garsonieră, mulți vânează să își facă proiectata înhumare aici. E chestie de prestigiu social.

ARPA, asociația înființată de generalul Rujinschi, are un pui care funcționează și în zilele noastre, Asociația Română pentru Propaganda și Istoria Aeronauticii, ARPIA, condusă de generalul Sorin Stoicescu, fost șef al aviației civile. Propagatorii ăștia se mai duceau, cum se face, din când în când cu lumânărele, coroane, floricele la părintele lor spiritual. Cu o ocazie d-asta, au constatat cu stupoare că la locul știut se căscau două morminte noi, betonate frumos și că pe general și familia lui nu îi înghițise pământul, ci îi scuipase. Curioși, s-au uitat în împrejurimi și au văzut sprijinită de un gard venerabila cruce în vârstă de 80 de ani a lui Rujinski.

Niște gropari le-au spus că osemintele scoase au fost puse într-un sac de plastic și au plecat într-o direcție necunoscută. De la administrația cimitirului li s-a spus că nu se plătise concesiunea pe mormânt și, în general, ei îl scot din groapă și pe împăratul Japoniei dacă nu a cotizat.

Sorin Stoicescu a început să protesteze pe unde a putut, a solidarizat diverse asociații non-guvernamentale, a ”lăcrimat” la Cultul Eroilor, la Veteranii de Război și la Ministerul Apărării. Totuși, generalul fusese decorat cu Mihai Viteazul, cel mai important ordin de război românesc. S-a declanșat și o furtunică pe net. După asta, s-a produs un semimiracol.

Exact ca în legenda vaporului ”Olandezul zburător” care dispare și apare pe diverse oceană, mormântul generalului pilot s-a rematerializat. O cruce nouă (cea veche s-a topit) cu numele celor trei Rujinski a apărut pe intervalul foarte îngust dintre cele două gropi noi. Înaintea ei era acolo o placă în cu numele altor cetățeni decedați. Tot ”pe surse”, Stoicescu a aflat că sub ea a fost îngropată o pungă cu oseminte, posibil chiar cele deshumate anterior. Ingenioși, cei de la administrația cimitirul au împăcat istoria cu viitorii morți cu dare de pungă.

De ce am relatat povestea asta? Fiindcă, teoretic și Eminescu ar putea fi scos din groapă dacă nu ar avea aparținători care să cotizeze. Poate ar trebui cumva reglementat ca în cazul unor oameni care au avut legături cu istoria țării ăsteia sau au perfomat în anumite branșe să se ceară în cazul unei potențiale deshumări pentru neplata concesiunii  avize de la Ministerul Culturii, de exemplu, sau să fie notificate înainte instituțiile care se ocupă de domeniile unde au activat.