Gheorghe Piperea: Ne-am cam întors la stilul medieval de organizare

Citind „Stîlpii pământului“ și „O lume fără sfârșit“ de Ken Follet și reamintindu-mi poveștile despre Evul Mediu ale lui Maurice Druon din „Regii blestemați“, constat că ne-am cam întors la stilul medieval de organizare a comerțului, a religiei, a politicii și a societății, în general și la frica irațională care controla acea societate „întunecată”.

Statele suverane, naționale, cu legi proprii, aplicate nediscriminatoriu tuturor cetățenilor, sunt înlocuite cu ghilde (hanse, bresle, corporații), conduse de câte un staroste și de consilierii săi. Suntem din nou captivi, ba chiar mai mult decât atât: frica ne face să acceptăm captivitatea, dar nu fatalist, ca strămoșii noștri temători de foamete, pandemii și Dumnezeu, ci cu zâmbetul pe buze, ca niște practanti ai filosofiei zen care au descoperit fericirea în ceașca de capucino gratis de la biroul head-quarterului corporației.

Luați câteva exemple de organizare socială supra sau parastatală după principiile corporatiste:

Ghilda bancherilor, sfânta sistemului socio-economic, pentru salvarea căreia chiar și depozitele și economiile populației pot fi confiscate, este condusă de un staroste și este împănată cu elite ale ghildei meșteșugarilor, ale ghildei negustorilor, ale ghildei parohiale, ale ghildei politice etc. Evident, este pusă sub controlul strict al ghildei securiste, starostele însuși fiind vechi colaborator al ghildei securiste (notă: exemplul nu ilustrează doar situația din România). Cei ce nu sunt convinși de realitatea acestei organizări de tip „fagure de albine” sunt invitați să cerceteze statutul transpartinic și inter-arme (ghilde) al fiecăruia dintre membri în CA ai BNR și, mai ales, proveniența și carierele directorilor mediani și ale consilierilor șefimii BNR. Să se uite apoi la șefimea și directorimea din Curtea de Conturi, ASF, Consiliul Concurenței, Consiliul Economic și Social etc. Vor vedea că toți sunt rude între ei, cumetri, prieteni pe veresie sau dependenți unii de alții pentru diverse alte motive (inclusiv tovărășia în serviciul credincios al fostei Securităti sau al neo-Sekurității).
Ghildele de negustori sunt împănate cu securiști și masoni, bazându-se pe înțelegeri orizontale – camere de comerț bilaterale, cluburi închise și semi-secrete de elite exclusiviste (știați că exista un „club al vinului”?), consorții semi-transparente de câștigat licitații sau afaceri publice directe, la adăpost de concurența unor nepoftiți, totul ghidonat cu mână de fier, cinică, a neo-sekurității, care face afaceri fie direct, fie prin firme acoperite.
Ghildele parohiale nu lipsesc nici ele. Dimpotrivă, când este nevoie de ele, starostele altei ghilde, aflat la ananghie sau în mare trebuință, se îmbrățișează ostentativ cu mitropolitul (avansat, între timp, la gradul de ultrafericit) și pozează în bun creștin. Ca sa nu mai vorbim despre modul în care se adună banii pentru marile proiecte.
Deși mulți o să se mire sau o să suduie, trebuie să înțelegem, căci nu toți suferim de orbire fariseică, că există și ghilde ale magistraților. În afară de ONG-urile militante de magistrați activiști și de ONG-urile care au orgoliul sociopat de a crede că fac, în mod glorios, munca organelor de stat anti-corupție, există CSM care, din pacate, s-a transformat în ghildă supremă a magistraților. Și nu e vorba doar de România. În Italia și Franța e la fel.
Există, desigur, și ghilde ale politicienilor și ghilde ale meșteșugarilor (tehnocrați, birocrați). Dar aceștia sunt mai puțin importanți. Ei sunt instrumente sau țapi ispășitori.
O să râdeți sau o să contestați, dar există și menestreli – analiști, influenceri, povestași, PR-iști, consultanți etc. În clasa consultanților, organizarea pe ghilde e chiar expresă, la vedere. Așa e cazul avocaților și al practicienilor în insolvență, de exemplu, bresle din care face parte și subsemnatul.

Cel mai grav este că s-au format și accentuat bule de internet și comunități de „valori” pe paginile de socializare care cultivă o incredibilă neoxenofobie (teama de străini).

Și totul este pus sub controlul serviciilor secrete, ele însele ierarhizate și polarizate după sferele de influență ale puterilor suzerane (a nu se confunda cu „suverane”; puterea suzerană este cea care are vasali).

Afacerile și schimbul de idei sunt strict controlate de acest sistem piramidal. Rentele, privilegiile și monopolurile au redevenit modelele economice dominante la nivel global.

Priviți cu atenție aceste exemple de privilegii de castă: legea penală franceză, care pedepsește cu închisoare funcționarul vinovat de neglijență în serviciu, nu se aplică starostelui FMI, mme Lagarde, pentru că are o “bună reputație internațională” la nivelul ghildelor bancare; în curând, tot pe baza acestei “bune reputații”, mme va fi șeful BCE; legea română de organizare judiciară, care impune un concurs pentru avansarea pe postul de procuror la Parchetul General, nu se aplică în cazul dnei Koveși, care a fost de foarte tânără procuror general al României, neavând timp sau intenția de a parcurge, prin concurs, toate gradele profesionale de procuror, până la vârf; legea răspunderii magistraților pentru abuz de putere nu se aplică în cazul dnei procuror Pițurcă, întrucât se bucură de o bună reputație în rândurile magistraților hashtagrezist.

Realitatea din romanele despre Evul Mediu este cu mult depășită de era post-adevărului, pe care o trăim ca într-un vis lucid infinit.

Niciodată, libertatea, egalitatea și fraternitatea nu au sunat mai inadecvat. Niciodată, deciziile, achizițiile și opțiunile politice nu au fost mai iraționale și mai dominate de captivitatea impusă de super-puterea economică a unui număr atât de redus de stăpâni.

Și nu e totul – acești stăpâni puțini sunt atât de bogați, cinici și sociopați încât, curând, își vor cumpăra chiar și amortalitatea. Și atunci da, vor fi Stâlpii pîmântului într-o Lume fără de sfârșit. O lume a lor, cu noi – captivi în ea ca într-un coșmar interminabil.

Welcome to the New Dark Middle Age, people!