Globalizarea, Suveranismul și România

Tendința de extindere până la limite maxime e naturală, există de când lumea, și nu poate fi oprită. În trecut, extinderea era cu precadere teritorială. Globalizarea prezentă înseamnă însă în primul rând extinderea tehnologică, economică și politică până la limite absolute.

La unul din cursurile mele am fost întrebat dacă globalizarea este bună sau rea? Răspunsul e complex. Pentru cei mulți, globalizarea este un proces care oferă speranțe într-un viitor mai bun; pentru marile corporații este un scop în sine favorabil portofoliilor acestora.

Altfel, procesul în sine e inevitabil și neutru. Hrana, de exemplu, poate fi produsă mult mai eficace în cele mai propice zone ale globului și redistribuită apoi in toata lumea. Ce se întamplă însa cu micul producator eliminat de firmele gigant care controleaza economia globală? Răspuns: lumea actuală nu e pregatită pentru un asemenea salt într-un viitor necunoscut!

Globalizarea face posibilă totusi ascensiunea omului la scară mondială, dar aduce cu ea profituri uriașe numai unora, și în acelasi timp, suferințe și sărăcie altora. Fostul președinte american James Carter, un lider democrat onest și cu frică de Dumnezeu, afirma ca viața nu e dreaptă (life is not fair). De fapt, viata e brutală. De când s-a desprins de natură, sau de când a fost alungat din grădina Raiului, omul a tot încercat să recreeze paradisul pe pământ. Și la fiecare încercare fortele răului au deturnat bunele intenții. În consecință și în opinia multor analiști, ideea de globalizare este fie prematură, fie rău concepută și, în plus, este în mod sigur rău aplicată. Marile puteri și corporații profită și țările mici și slab dezvoltate își pierd și independența și suveranitatea.

Dezvoltarea recentă a tehnologiei ar putea face posibil ca în câteva decenii omenirea să ajunga atât la responsabilitate globală, cât și la posibilități materiale pe aceeași măsură. În prezent, mulți intelectuali, de exemplu, au o bună întelegere a lumii globale, dar s-a apreciat că numai unu la sută dintre locuitorii planetei au mijloacele necesare pentru a se defini drept cetățeni globali. Și cum americanii iubesc statisticile, cineva a calculat că trebue să dispui de un venit constant care să-ți asigure existența și totodată de cateva miloane de dolari în plus pentru a putea acționa ca un cetațean global. Câți români au aceste posibilități? Și ce fac ei pentru țară?

Pe plan tehnologic, globalizarea înseamnă între altele comunicare imediată cu orice persoană de pe mapamond, vizualizare în direct a marilor realizări ori catastrofe din lume sau deplasări rapide oriunde pe glob. Toate acestea sunt beneficii materiale importante, dar omenirea are și o latură subiectivă, invizibilă și psihologică care în prezent este neglijată. E conștiința fiecăruia dinre noi. Se ridică conștiința noastră la nivel global? Atunci cum de tolerăm măcelul din Orientul Mijlociu?

De-a lungul istoriei am evoluat de la familii, clanuri și triburi la națiunile moderne de azi. Națiunile sunt comunități largi de oameni, de multe ori înrudiți între ei, care au un teritoriu propriu, o limbă și o istorie comună, tradiții și simțăminte similare și, de cele mai multe ori,au o religie care duce la Dumnezeu. Asemenea trăsături se formeaza în sute de ani și nu se pot schimba prin decizii sau prin dictate. Ele constituie liantul invizibil care ne leagă de ceea ce credem; de divinitatea ignorată și negată de globaliști. Credința ne face mai buni și prin ea aspirăm la eternitate. Scopul final al vietii nu este averea și imbuibarea; este evoluția spirituală și mântuirea propovaduită pentru noi de biserica lui Iisus! A ajuns umanitatea la asemenea aspirații sau mai are nevoie de timp ca să-și înțeleagă rolul global? Eu cred că nu a ajuns acolo.

Pe de alta parte, din punct de vedere politic, după ce au trecut prin zeci de sisteme de organizare, națiunile libere au ajuns la forma democrată de guvernare exprimată prin votul majorității. Majoritățile la rândul lor au datoria să respecte drepturile minorităților, dar până la punctul la care acestea vor ca ele însele să domine societatea. Este exact ce se întâmplă azi în lume. Minoritățile financiare au pus stapanire pe glob prin mamona si ne manipulează; multe state sunt conduse de grupuri corupte de tip mafiot; și minoritățile cu deviații contra naturii încearcă să pervertească toata lumea. Omul normal și cu frică de Dumnezeu a pus însă piciorul în prag și a spus Nu! Până aici! Aici a ajuns omenirea și aici a ajuns România! Ne aflăm la o mare răscruce a istoriei și avem de ales: ne întoarcem la menirea spirituală care ni s-a hărăzit, ori construim o lume fără nici un Dumnezeu? În viitorul apropiat, românii își vor decide soarta…

În evoluția lumii și mai ales în ultimele decenii au apărut organisme politice, economice și militare internaționale din care unele sunt necesare stabilității și prosperității comune. Două asemenea exemple sunt Uniunea Europeană și Alianța Nord-Atlantică în care a fost cooptată și România. Calitatea de membru conferă țării noastre drepturi egale, dar realitatea nu confirmă acest lucru. Ce au facut și ce fac liderii români să promoveze interesele țării? Conducatorii au datoria sa negocieze cele mai bune aranjamente pentru promovarea intereselor intregului popor. Au făcut ei acest lucru? Care sunt roadele?

În ce priveste globalizarea economică situația e si mai gravă. S-a calculat că cele mai mari corporații din lume sunt mai bogate, mai puternice și mai influente decât majoritatea țărilor de pe mapamond. Și, în timp ce guvernele naționale sunt alese de populația fiecărei țări pentru a-i apăra interesele, magnații care conduc marile corporații se aleg singuri, se impun prin ințelegere între ei și urmaresc un singur lucru: profit prin orice mijloace. În acest scop, oamenii trebuie transformați în consumatori fără identitate, dar în timp ce un număr mic de indivizi sunt ademeniți și cumpărați și o duc foarte bine oamenii de rând sufera consecințe nefaste. Cum se descurcă acei oameni nevoiași? Cum supraviețuiesc, de exemplu, pensionarii români, în special cei din mediile rurale?

Și pentru a domina lumea globală de mâine, marile corporații transnaționale urmăresc înlocuirea religiei cu așa-zisele drepturi ale omului și fac efort să desființeze națiunile. Imaginați-vă o viitoare religie comună fără niciun spirit divin. Imaginați-vă Crăciunul înlocuit cu sărbători de iarnă, asa cum s-a mai încercat. Imaginați-vă Învierea Domnului înlocuită cu ziua primăverii, sau Tricolorul substituit în mod tacit de multicolorul homo-lesbian… Se întamplă deja cu semnul Crucii Roșii de pe ambulanțe.

Suveranitatea înseamnă a fi egal între egali; în cazul României înseamnă egal între țările europene. Cum ne putem recupera deci suveranitata națională și opune giganților globali care ne sugrumă? Un adagiu britanic susține că unele lucruri sunt atat de murdare încât numai un gentleman le poate limpezi. Avem nevoie de lideri-gentlemeni care să inspire poporul. Să alegem lideri suveraniști care să aibă demnitatea și curajul să apere și să promoveze interesele țării. La mulți ani buni și Crăciun creștin și suveran.

Prof. Dr. Nicolae Dima, USA, 21 decembrie 2024