Prim-ministrul grec Alexis Tsipras i-a atacat pe creditorii ţării sale pentru „manipularea” de care aceştia au dat dovadă de-a lungul crizei datoriilor țării sale, dar a sugerat că summit-ul de joi al liderilor europeni ar putea fi momentul decisiv în negocierile Greciei.
Pe măsură ce trece timpul şi se apropie momentul în care Atena trebuie să facă o plată majoră către FMI, 1,6 miliarde de euro până la finele lunii, punctele de vedere ale celor două părţi rămân foarte depărtate şi arată cât de departe este dispusă să meargă Grecia pentru a satisface cerințele de austeritate în schimbul fondurilor necesare de care are nevoie cu disperare pentru a evita falimentul. Tsipras nu arată niciun fel de concesie la cererile pentru reducerea pensiilor și creșterea TVA. Mai mult, prim-ministrul grec a acuzat FMI că poartă o „răspundere penală” pentru situația creată și, potrivit lui, creditorii au căutat să „umilească” țara sa.
În replică, Jean-Claude Juncker i-a reproşat oficialului grec, că-i denaturează cuvintele şi oferă alegătorilor greci o versiune în mod deliberat distorsionată a propunerilor făcute de şeful executivului UE pentru a rezolva criza datoriilor Atenei. Preşedintele Comisiei Europene a afirmat că personal îi pasă de poporul Greciei, nu de guvernul acestei ţări. „Eu nu sunt în favoarea – şi prim-ministrul
ştie – nu sunt în favoarea creşterii TVA la medicamente şi electricitate. Cred că acest lucru ar fi o greşeală majoră”, a adăugat el, repetând pentru a accentua: „Şi prim-ministrul ştie asta”. „Dezbaterea în Grecia şi în afara Greciei ar fi mai simplă dacă guvernul grec ar spune exact ceea ce Comisia într-adevăr propune”, a continuat Juncker. „Îi acuz pe greci că spun lucruri publicului grec care nu sunt în concordanţă cu ceea ce i-am spus prim-ministrului grec”. El a mai declarat că nu a mai vorbit cu Tsipras de duminică noapte, „când am decis să opresc negocierile pentru că, având în vedere poziţia greacă, nu duc nicăieri”.
Grecia are o datorie de 320 miliarde de euro iar creditorii săi, în special FMI şi Banca Central Europeană, simt că nu vor mai vedea o mare parte din bani. Cifrele cu care se prezintă azi Grecia sunt dezastruoase. Modelul de creştere pre-criză al Atenei a fost nesustenabil. Acesta a fost caracterizat printr-un control pe scară largă a statului, o administraţie publică ineficientă, corupţie, creştere excesivă a forţei de muncă şi a salariilor din sectorul public, creşteri mai mari ale salariilor din privat decât creşterea productivităţii, reforme structurale ineficiente. Acest model a plasat Grecia pe locul 108 din 181 de state într-un clasament al Băncii Mondiale unde poţi să faci afaceri cel mai uşor.
Prăbuşirea economiei Greciei a început din 2008. Deficitul bugetar a fost de 10% în 2008 şi 15% în 2009, cel mai înalt nivel din UE. PIB a pierdut 0,4% în 2008 şi 4,4% cu un an mai târziu. După 2010, căderea economiei s-a accelerat. PIB-ul a scăzut cu
un sfert din 2008 până în 2013, adică exact cât s-a diminuat în SUA în timpul Marii Depresiuni din anii 1930. E o situaţie nemaintâlnită într-o ţară aflată pe timp de pace. 25% din populaţie nu are un loc de muncă, din care 50% reprezintă tineri.
Analistul român Bogdan Glăvan explică situaţia în care se află acum Atena şi de ce s-a ajuns aici: „Spre deosebire de alte state care de-a lungul timpului au permis economiei să se ajusteze brusc, Grecia a dus o politică iliesciană, preferând amortizarea reculului economic. O proastă idee, pentru că ceea ce salvezi pe termen scurt nu faci decât să sacrifici pe termen lung. Practic, pui frână falimentelor și șomajului în primii doi ani de criză, dar până la urmă scăderile mici se cumulează an de an și produc o sărăcie chiar mai mare. În loc să lase economia să se curețe de investițiile neperformante, în loc să scoată la mezat capitalul baronilor locali – de pe urma căreia tocmai sărăcimea, proletariatul necorupt și neîndatorat ar fi avut de câștigat, Grecia a vrut, chipurile, să protejeze clasa muncitoare. Curată protecție, coane Fănică!
Această politică a fost practic sponsorizată de UE care, prin bailout-urile acordate au permis Greciei să se întindă în continuare mai mult decât îi este plapuma. Ce-i drept, UE a fost interesată să-și salveze bancherii, dar politica asta a convenit și socialiștilor de la Atena. Politicieni care, cum spunea un hâtru, dacă le arunci 10.000 de euro îți dansează pe masă”.
Venirea partidului radical de stânga la putere în primăvara acestui an a accentuat şi mai mult criza. Şomajul a crescut din nou la 26,6%. Grecii au retras mai mult 30 de miliarde de euro din bănci începând din luna ianuarie şi pana acum. Economia a reintrat în recesiune. Mai mult de 50% dintre greci cred că guvernul Syriza nu gestioneaza bine negocierile cu troica (UE, FMI, Banca Central Europeană). Trei sferturi dintre greci îşi doresc să rămână în zona euro, iar aproape jumătate sunt dispuşi să îndure noi măsuri de austeritate pentru a nu asista la un Grexit.
Acelaşi Bogdan Glăvan atrage atenţia asupra unei situaţii despre care s-a vorbit mai puţin. „Acum țineți-vă bine: din decembrie 2014 masa monetară se contractă cu un ritm de 10%(!), pe fondul retragerii depozitelor bancare și fugii capitalului. Acest lucru nu poate decât să producă un colaps masiv al economiei în 2015, deoarece lasă companiile grecești dependente de creditul bancar fără sursă de finanțare. Este foarte probabil ca situația din Grecia să depășească în gravitate Marea Depresiune din anii 1930 – ceea ce este complet ridicol și, într-o lume normală, ar trebui să ducă la retrogradarea și concedierea tuturor economiștilor care au susținut aceste
programe.”
