Greșelile și urgențele economice ale României (2)

Cine este Emanuel Babici și de ce merită citit un dialog cu dînsul?

Emanuel Babici (n.1943) este una dintre cele mai strălucite minți pe care le-a avut industria românească. Între 1970 și 1990, a fost șeful Secției mecanice și mai apoi director general la IMGB.  A coordonat asimilarea și producerea echipamentelor mecanice pentru fabricile de ciment de mare capacitate din România (Hoghiz, Deva, Medgidia, Câmpulung), a coordonat producția de echipamente pentru oțelarii, cuptoare electrice de 100 t/sj, convertizoare de otel de 160 t/sj, caje pentru laminoare, prese hidraulice de forjare si toata gama de cilindri din otel aliat pentru laminare la cald si la rece, a coordonat programul de fabricație pentru realizarea presei hidraulice de 120 MN. Știe pe de rost centralele de la Turceni și Rovinari.
Între 1982 și 1989, a condus Centrala Industrială pentru Utilaj Energetic, Metalurgic și Mașini de Ridicat – București, care includea 109.000 angajați în 14 companii. A organizat activitatea de montaj la reactoarele de la Cernavodă și a fost implicat in preluarea licențelor de fabricație de la General Electric SUA si AECL . Între 2007 și 2014, Emanuel Babici a coordonat și realizat în regie proprie, cinci microhidrocentrale cu o putere total instalată de 7,8 MW.

(Cornel Nistorescu)

Criza economică a industriei românești, privită de inginerul Emanuel Babici (2)

Emanuel Babici – Rămăsesem la necesitatea și oportunitatea de a rezolva problema energiei. În regim de urgență, trebuie parcurși următorii pași:

1. Punerea in funcțiune a unităților III si IV de la Cernavodă.

2. Găsirea de soluții tehnologice de ultima generație pentru captare CO2 la centralele pe cărbune Rovinari, Turceni. Montarea unor arzătoare pe gaz suplimentare la cazanele pe cărbune pentru diminuarea cantității de cărbune, si ca atare diminuarea emisiilor de CO2. Aceste soluții puteau fi demult aplicate, ba mai mult, anul trecut s-a închis si întreprinderea Vulcan, fostul producător de cazane energetice mari. Acum se închide si IMGB-ul „totul in flux tehnologic gândit”

C. Nistorescu – Dar coordonează cineva producerea de gaze, extragerea și producerea de gaz cu dezvoltarea? Se ocupă cineva de asta? Înțelege că trebuie lucrurile astea legate, coordonate într-un proiect de dezvoltare?

Emanuel Babici – Domnule Nistorescu, in prezent, liderii in producția de gaz sunt: OMV si Romgaz în țară. Marii investitori străini pentru zăcămintele din marea Neagra așteaptă reglementari legislative. Păi, primul lucru, ce faci cu gazul metan din Marea Neagră? – asiguri consumul populației, asiguri industria prelucrătoare chimica, arzi in centrale pe gaze, extinzi gazul metan si in centralele pe cărbune, dezvolți capacitați noi pentru procesarea avansata a gazului, si nu in ultimul rând, modernizezi toate centralele de termoficare din zonele urbane prin dotarea cu turbina cu ciclu combinat, de ultima generație.

Un exemplu bun de remarcat este investiția ce se realizează la Iernut cu grupuri energetice de ultima generație. Din păcate la realizarea acestor investiții, industria românească nu mai are potențial ingineresc si specialiștii necesari.

C. Nistorescu –Mai există în economia românească și, mai ales, în industrie ceva ordonat sau totul este produs la întâmplare?

– Totul este la întâmplare. Totul este ca să supraviețuiască. Probabil că asta s-a și urmărit. Asta este concurența, asta este economia de piață. Supraviețuiești, bravo, mori, la revedere::::

C. Nistorescu – Nu e o înțelegere cretină a economiei de piață? Mai ales, pentru această parte a industriei grele?

Emanuel Babici – Domnule, m-am gândit ce fac nemții, cum fac nemții… Păi nemții au companii ca Siemens sau Krup, cu mare tradiție. Reprezintă scheletul industriei Germane.

Aceste companii se întâlnesc strategic cu guvernul din Germania. Merkel semnează acorduri de colaborare pe termen lung pentru echipamente complexe cu toate tarile in curs de dezvoltare. Guvernele României nu au semnat un astfel de acord in ultimii 30 de ani. Firesc ar fi ca acum guvernul României sa se implice in analizarea cauzele opririi IMGB-ului si sa se facă un program de relansare, nu de închidere Cu ce să ajute statul român pe Doosan care a luat IMGB-ul? Statul român zice: dă-l Dracului, să se descurce. Nu-i așa. Noi trebuie să facem, indiferent cine este proprietarul unei entități de producție sau de ăsta, să îl ajut să meargă. Cum s-a înțeles foarte bine și s-a făcut foarte bine în fabricația de automobile acordandu-se ajutoare de stat. Si acum se dau ajutoare de stat celor care merg. Ăștia care nu merg, praful să se aleagă de ei!

C.Nistorescu – Cum explici că producția de tehnică, de echipamente militare nu s-a mișcat deloc după ce am intrat în NATO? Cum e  posibil că România nu produce nimic în materie de apărare? Și că toată industria de apărare s-a prăbușit?

Emanuel Babici – Vedeți, m-ați chemat aici să mă întrebați de IMGB. Dacă la IMGB se dădea tema la una din fabricile de pe platforma, sa producă transportoare blindate, tancuri, sau chiar rachete, tehnologic puteau fi realizate. Industria românească nu are documentația de ultima generație pentru tehnica militara. Singura soluție este sa ne asociem cu parteneri potențiali si sa integram fabricația pentru cat mai multe componente mecanice care pot fi realizate pe capacitățile existente in tara. Capacități în România ar fi. Credeți dumneavoastră că transportorul ăsta blindat care se face într-o fabrică mecanică „23 August”, fosta fabrică de tancuri da? Numai că fosta fabrică de tancuri care a rămas acuma și există în România făcea în 1989 după proiect romanesc, 450 tancuri pe an, ce erau exportate in Egipt, Irak, Iran. Fabricația propriuzisa se făcea la fosta întreprindere 23 August, montajul facandu-se in actuala Mecanica București. Gradul de integrare a transportoarelor blindate sau a altor produse militare, trebuie sa crească pe capacitați existente in Romania. Uzinele cu potențial au fost autorizate NATO. Din păcate legislația privind obligația ofset nu este in favoarea potențialilor producători din Romania.

Acum, a venit Lockheed Martin și zice: „Facem o societate mixtă si avem nevoie de o hală în care să le montam in care componentele se importa integral.“ În prezent, sunt multe capacitați in Romania cu certificate NATO ce au capabilitatea tehnica sa fabrice componente pentru transportoarele blindate Este revoltător pentru mine ca nu s-a făcut nici un pas in integrarea pe orizontala a fabricației de tehnica militara. Tancurile făcute acum 30 de ani erau cu integrare 100% românească. Erau foarte bune la timpul respectiv. Dacă statul român face eforturi de a aloca 2% din PIB pentru Apărare, din care cea mai mare parte este consumata pe plăți directe de echipamente de tehnica militară, – se plătesc transportoare, se plătesc tancuri si avioane. Noi nu am mai făcut un tanc. Nici din ăla vechi, nici nou. Nu facem nimic. De ce? Pentru că nu și-au făcut datoria cei care s-au perindat și au condus guvernul și țara.

C. Nistorescu – Au alergat numai după cai verzi pe pereți.

Emanuel Babici – Au și obținut cai verzi pe pereți. Păi spuneți-mi, eu nu vreau să dau nume dar spuneți-mi președinții ăștia care s-au perindat după 2000, este inadmisibil, să nu te implici în CSAT, bă dar țara asta am dat atâția bani, hai să mai deblochez ceva, să mai fac ceva cu oamenii care mai sunt în România. Hai să-i mai ținem cu o industrie. Vă dați seama ce tragedie ar fi ca la un moment dat să cadă industria auto. Ce s-ar întâmpla la noi? Nu mai facem nicio industrie? Când noi aveam industrie auto, tractoare, echipamente tehnologice complexe pentru industria metalurgica, pentru industria materialelor de construcții, industria energetica.

Industria producătoare de echipamente tehnologice complexe care a mai rămas in Romania realizează parți de echipamente si echipamente complete după documentația partenerilor externi, realizând o cifra de afaceri specifica acestei industrii de cca 150 mil eur, IMGB-ul, din raportările anilor precedenți realiza o cifra de afaceri de cca 100 mil eur/an, fata de ce se realiza înainte, 1,5md eur/an. Grupul nostru a exportat în fiecare an, produse pentru echipamente de circa 50 de milioane de euro. Pe lângă noi, mai e Popeci Craiova, și în rest, în domeniul acesta al echipamentelor utilajelor complexe în România a dispărut tot. Toate combinatele, Cluj, Combinatul de la Iași, Iași-ul, IMGB-ul acum. Cum? Hai să zicem că ăștia au fost proști Iași-ul, Cluj-ul, toți. Domnule noi suntem tot așa, neputincioși. Dar Doosan-ul care a luat cea mai mare si performanta fabrică din țară, el de ce închide? Oare închide numai din cauza lui? Sau și din cauza strategiei guvernelor noastre? Hai să ne punem întrebarea asta. A fost cineva să aibă o discuție cu reprezentanții de la Doosan? Ia să vedem care este contractul? Cum s-a urmărit post-privatizarea? Care au fost persoanele autorizate să poarte discuții, să vadă ce au în gând acești oameni care au semnat un contract. Nu au semnat un contract cum au semnat Mechel care a luat metalurgia toată din Ardeal, Câmpia Turzii, Oțelul Roșu, Târgoviște și le-au închis imediat și acum importăm fier-beton. Importăm fier-beton!

C. Nistorescu – …

– Și exportăm fier vechi. Deci așa am ajuns acum.

C. Nistorescu – Îl ducem la prelucrat acolo și în aducem înapoi fier beton.

Emanuel Babici – Nu, fier-betonul ăsta care intră în beton domnule. Ăsta îl făceam la Târgoviște, îl făceam la Focșani, aveam la Câmpia-Turzii o linie de făcut fier-beton, la Câmpia-Turzii unde se făcea și sârmă.

C. Nistorescu – Ne-a scos din piață. De proști sau cumpărați? Sau de corupți?

Emanuel Babici – Ne-a scos din piață. De proști. Aici trebuie să existe niște responsabilități. Există Ministerul Industriei. El are sarcina importantă de a dezvolta echilibrat ramurile industriale

C. Nistorescu – De cooperări între ramuri.

Emanuel Babici – De cooperări între ramuri. El pentru asta este creat. Ministerul Industriei, Ministerul Apărării, păi ăștia doi trebuiau să se adune până acum de zece ori pe zi să impulsioneze industria. Să vadă cine este în țară cu potențial să facă oferte? Ăsta, ăsta? Hai să vedem, să mergem, nimic nu s-a făcut. Ok. Ministerul Industriei la rândul lui are industria chimică, industria energetică, industria metalurgică, El ca minister are niște direcții profilate și trebuie să aibă legătura cu cei care fac, respectiv Direcția de Metalurgie din Ministerul Industriei trebuie să meargă la Galați să vadă. Domnule Mittal, dumneata ai avut un contract. Ce ai făcut domnule în anii ăștia? Cum ai contractat? Cum te-ai dezvoltat? Ce probleme ai? Poate te ajutăm ca să menținem performanța, să menținem facilitățile zonei, ș.a.m.d.

După aia să meargă să vadă la Doosan. Băi ai luat ăsta. Ne uităm la indicatorii tăi Doosan-ule. Noi ăștia care nu ar trebui să ne implicăm dar avem un contract totuși. V-am dat asta…nu știu ce prevede contractul. Eu mă uitam pe raportările de la Doosan și vedeam așa: export 122 de milioane de euro. Că sunt raportări anuale, transparente, pe statistică. Și la tone 32 de mii de tone. Și împărțeam milioanele de lei la tone. Da? Și vedeam că le vinde cam cu 3 euro pe kilogram. Și nu avea profit niciodată. Deci el îl ținea jos profitul. Profitul îl făcea la Doosan. De ce? Că pleca piesa de aici finisată complet: paletă de turbină, carcasă de turbină, pe un șantier în Brazilia sau în China, se montau și acolo venea Doosan și făcea factura pentru turbină care era 15 euro pe kilogram. Și uite așa ăsta din ce în ce s-a dus, s-a închis, n-a mai făcut turbine, a dat-o la preț și s-a externalizat profitul, s-a dus dracu.

C. Nistorescu – E vorba de o strategie de scoatere din joc a unui potențial economic al României sau de gestiune catastrofală a moștenirii de rămasă de la România lui Ceaușescu?

Emanuel Babici – Eu aș califica în ordine. O dată o lipsă totală de pricepere de a conduce economia, și toată lumea s-a debarasat. Au spus: economia să se descurce, ceea ce nu este permis. Deci prima dată a fost slăbiciunea noastră de a guverna. Văzând cei ce ar trebui să vadă că noi avem această slăbiciune au profitat și în momentul de față, e, după părerea mea, bine legată ca în România să ne reducem cât se poate de puternic și să fim dependenți de alții. Nu există nicio mândrie patriotică sau nici nu mai discut de asta.

C. Nistorescu – De proiect de dezvoltare economică, de …

Emanuel Babici  – România asta a fost ce a fost. A fost pe locul doi în lume la utilaj petrolier. Păi mi-am adus aminte iar de IMGB. Domne, când am ajuns să forăm la 4000m s-au procurat echipamente speciale pentru fabricația prăjinilor de foraj de mare adâncime. Prăjinile erau forjate dintr-un oțel special aveau lungimea de circa 20 de metri, găurite pe toată lungimea și tratate termic. Eu am fost implicat în această problemă ca inginer M-am dus la Roman, unde se făceau prăjinile, am adus niște oameni, am contractat utilajele, până când s-a pus această linie de fabricație în funcțiune și livram cu respectarea normelor internaționale API. API înseamnă American Petroleum Industry. Deci eram autorizați după normele americane. Prăjina se putea întâlni pe o platformă maritimă în Honolulu și se putea cupla cu prăjina lui. Asta înseamnă interschimbabilitate și normă, să lucrezi după normă ca la rulmenți. Rulmenții când spui seria e ăla. Și prima chestie care s-a oprit după ce a venit Kvaerner a fost aia domne. Nu se mai fac prăjina, gata. A zis că nu ne vin comenzi. Preluarea IMGB-ului de care Kvaerner si ulterior Doosan a condus implicit la intrarea in posesia tehnologiiilor de fabricatie a pieselor turnate si forjate pentru turbinele de 330MW – Alstom si 700MW – General Electric.

Dacă ar merge Ministerul Industriei la Doosan: „Băi, ia vino încoace. Ia vino și investește împreună cu mine la Cernavodă. Și tu, Doosan iei rolul IMGB-ului, pe care l-a avut IMGB-ul cu General Electric. Tu, Doosan joci același scenariu și același rol pe care l-a jucat IMGB-ul, care ce a făcut IMGB-ul?

A luat documentația de la General Electric, pentru tot ce a făcut la Unitatea I și II, carcasele de turbina făcute în IMGB, nu le-am adus de la americani. Doosan-ul să le facă pentru Unitatea III și IV el și să facă compensarea cu General Electric. De ce nu se poate face asta? De ce nu se poate? Și atunci știu că am o unitate în România care poate să se implice în a realiza pentru România în condițiile în care s-a implicat și IMGB-ul. Că dotările sunt aceleași. Oamenii care au plecat să aducă din Coreea, că în Coreea sunt patru unități similare cu asta de la Cernavodă. Au făcut și ei ce am făcut și noi. Ei sunt avansați tehnologic, nimeni nu contestă treaba asta. Dar de ce nu pot să îi am, să duc diplomația, să le spui bă, uite ce se întâmplă, v-am dat aici pe mână o avere, eu nu știu dacă nu au mai vândut din ele pe acolo. Dacă Kvaerner a vândut mașinile de danturat toate, acolo erau și niște carusele mari care să prelucreze fundurile, reactoarele astea de 1.000 MW. Deci noi ne-am dotat și pentru colaborarea cu rușii, pe Kvaerner. Dar, mergând în această direcție poate și putea să fie susținut și el și și Vulcanul dacă guvernele care au guvernat România până acum aveau bunul simț să spună: mă, in Turceni sunt 7 blocuri și in Rovinari 4 blocuri făcute în IMGB – in fiecare an modernizăm unul și le aducem la performanță mondială după 50 de ani de funcționare – cu captare de CO2, cu asta, și în fiecare an dădeam de lucru și la Vulcan. Nu cu mii de oameni cu cât era. Era greu, era mecaniul-șef pe energetic, păi noi am desființat tot. Pe Reșița am desființat-o, nici nu se mai aude de Reșița domne. Reșița este în insolvență de nu știu câți ani, a fost pionul dezvoltării energetice în România. Cei mai buni oameni la IMGB au venit de la Reșița. Și turnători și prelucrători, oameni cu tradiție de industriași adevărați. Și pe lângă ei au crescut și specialiști făcuți în școli profesionale. În concluzie, IMGB-ul este o societate in care trebuie să fie implicat satul înainte de a se lua decizia de a se închide. Cum e posibil să apară în presă că se va analiza că imobiliarele vor să pună acolo… Ce să pui imobiliare în locul unei prese de 12.000 de tone care cântărește, presa asta de 12.000 de tone are vreo 3.000 de tone, da? Fundațiile sunt la adâncimi foarte mari. Coloana, coloana are o sută de tone. Coloana aia de la presă. Domne, îți vine așa să înnebunești când auzi. Podurile, sunt poduri de 800 de tone care ridică lingoul să-l bage, să-l forjeze, sunt unicat în lume. Sunt patru-cinci fabrici ca asta și tu îl închizi mă și faci imbiliare acolo. Ești bolnav la cap domne. Bine eu vorbesc și puțin mai afectat așa. Am muncit 23 de ani pe platforma industriala IMGB si nu sunt fericit sa cred ca o astfel de industrie poate fi suprimata.

C. Nistorescu – Domnule Babici, lucrurile sunt destul de clare. Nu știu cum să mergem mai departe cu discuția noastră!

Emanuel Babici –Atunci ne oprim aici. Poate zice cineva ceva, că încremeniți nu putem rămane!