Hotarele istorice Vocalize în re minor (41)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Hotarele istorice Vocalize în re minor, apărut la  Editura Junimea din Iaşi, în 2015.

133. Reunificarea celor două republici frăţeşti n-a avut încă loc

Viaţa în acvariu e nemiloasă: când un peşte dă semne de boală, ceilalţi peşti încep să-l atace, intuind că suferindul ar putea să le servească drept prânz. La un moment-dat, Republica Umanistă Vandana a intrat într-o recesiune ce parcă nu se mai termina, iar vecinii din sud au trăit un (aparent) inexplicabil boom economic, întâmplându-se ca, într-o perioadă scurtă, diferenţele de nivel de trai dintre cele două state frăţeşti să devină uriaşe. Şi asta în cazul celor două neamuri venite din acelaşi trunchi, numit cândva Regatul Vandana (de tristă amintire)!

Efectele au fost diferite de o parte şi de cealaltă a gardului cu sârmă electrificată ce se întinde pe toţi cei trei sute optzeci şi şapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o ţară în cealaltă – un punct de frontieră la fix o sută douăzeci şi nouă kilometri unul de celălalt -, A Opta Minune a Lumii. În vreme ce în nord, sărăcia a obligat autorităţile să instituie un regim sever, găsind în măsurile dure singura cale de a ţine în frâu populaţia, în sud, în numele democraţiei, oamenii îşi puteau permite aproape orice. Printre altele, simţind vulnerabilitatea traiului vandanilor, vündünii au început să investească masiv în nord, unde forţa de muncă era extraordinar de ieftină. Degeaba se rezuma mass-media Republicii Umaniste Vandana să repete obsesiv că exploatarea imperialistă a celor din sud reprezintă un grav atac la demnitatea umană, din Palatul Rakavanda Nouă, preşedintele n-avea cum să se opună unei situaţii ce oferea locuri de muncă unei ţări în care şomajul a depăşit 43% din populaţia activă. Pe de altă parte, DWO, organizaţia care milita din ilegalitate pentru reunificarea celor două republici surori, încuraja intrarea tot mai masivă a capitalului vündün, prevăzând, în felul acesta unificarea dorită.

Lucru care nu s-a întâmplat fiindcă Partidul Bumba al ultranaţionalistului Augustus Bumba a început să atace întreprinderile cu capital străin şi, mai ales, cele ale unor interese din Republica Democratică Vandana. După ce doi directori generali au fost împuşcaţi în plină stradă, iar mai multe hale au fost aruncate în aer, vündünii s-au retras peste gard, iar reunificarea pe cale imperialist economică sperată de DWO n-a avut loc.

P.S.

Din cercetările aceluiaşi Julius Zimberlan, autorul reportajelor de mare succes despre tragedia familiei O’dodo din Brandul Mare, reiese că partidul ultranaţionalist Bumba ar fi fost finanţat masiv de Marile Puteri, care aveau nevoie de câte o ţară autocratică undeva pe glob, iar Republica Umanistă Vandana îşi juca perfect rolul. Aceste afirmaţii ale lui Zimberlan n-au fost nici infirmate şi nici confirmate vreodată.

134. Vandanii nu mai sunt campioni la optzeci şi opt

Pornindu-se de la un subiect al onoarei naţionale sportive, s-a ajuns la o nouă dispută a problemei unioniste. După cum se ştie, sportul cel mai iubit de vandani este jocul de cărţi numit „optzeci şi opt”. În cafenele (înainte ca majoritatea acestora să se închidă din pricina profundei crize economice care a lovit Republica Umanistă Vandana), în sălile de sport, dar şi în casele şi în curţile oamenilor au loc nesfârşite partide de optzeci şi opt. Aşa că nu miră pe nimeni că vreme de mai multe decenii, vandanii au câştigat campionatele mondiale ale acestei discipline. (Nu de puţine ori, echipele din Republica Umanistă Vandana au izbutit chiar să ocupe tot podiumul de premiere!) În mod logic, faptul că numărul şomerilor a crescut ar fi trebuit să consolideze supremaţia absolută a vandanilor, oamenii având acum mai mult timp pentru a se antrena. Dar – culmea! – criza economică a dus şi la o criză a talentelor: cu doi ani în urmă, pe locul doi a ieşit reprezentativa Mozambicului, iar anul trecut, pentru întâia oară în ultimele decenii, Andora a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. De necrezut! Uriaşă surpriză pentru Palatul Rakavanda Nouă (sediul Preşedinţiei Republicii) care a sprijinit şi în cele mai dificile momente sportul naţional. Şi, parcă asta n-ar fi fost de ajuns, pe locul doi s-a clasat Republica Democratică Vandana! Ceea ce era într-adevăr prea mult! Brusc, populaţia a resimţit mai acut ca oricând sărăcia, iar murmurele au devenit mai îndrăzneţe. Când au apărut primele manifestaţii, C.S.N. (Consiliul Securităţii Naţionale) s-a reunit şi s-a ajuns la concluzia de a fi naturalizaţi străini de mare talent în echipa naţională de optzeci şi opt, după modelul fotbalului, unde ţările cele performante au în componenţa reprezentativei străini naturalizaţi, turci, albanezi, latino-americani sau africani. Cum, în mod cu totul supărător, în Sud a apărut o generaţie de excepţie în optzeci şi opt, au fost aduşi cei mai buni jucători în Nord. Jucători atât de buni încât, au ajuns să-i înlocuiască pe toţi vandanii din fosta echipă. Şi, aşa cum era de aşteptat, noul team a câştigat campionatul mondial. Vündünii au urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului sub pavilion vandan şi în acordurile imnului vandan!

Oricât le-ar fi oferit Republica Umanistă noilor campioni, ceea ce le putea da bogata Republică Democratică era infinit mai mult. Da, dar dacă ai concurat pentru un stat, nu mai poţi concura pentru altul. Singura soluţie era Unificarea Celor Două Republici Surori! La care Marile Puteri au ameninţat cu sancţiuni economice dure.

Noroc doar cu reprezentativa de optzeci şi opt a statului Andora. Aceştia au revenit pe primul loc, iar echipa vandană formată doar din vündüni n-a prins nici măcar Top 10! (Prezumţia că li s-ar fi băgat ceva în mâncare n-a putut fi niciodată dovedită…)

Drept consecinţă, reunificarea celor două republici surori nu mai prezenta nici un interes, iar Marile Puteri au renunţat la temutele sancţiuni economice. „Primejdia unionistă” a fost depăşită.

P.S.

În Republica Democratică Vandana jocul optzeci şi opt a fost interzis, după ce mai mulţi academicieni au dovedit că această îndeletnicire are un efect dezastruos asupra memoriei şi atenţiei distributive. În Republica Umanistă Vandana, cu acordul autorităţilor,  jocul optzeci şi opt a rămas principala distracţie domestică.

135. Cine a vrut să ocupe Republica Umanistă Vandana?

În perioada crizei economice majore din Republica Umanistă Vandana, presa internaţională a publicat cifre înspăimântătoare, precum că Palatul Rakavanda Nouă (sediul Preşedinţiei) ar aloca 61,5% din buget pentru imensul aparat de represiune. Deşi preşedintele William Augustus r’Bamba nu pierde nici un prilej să infirme aceste „informaţii ale deşănţatei propagande duşmane intereselor eroicului popor vandan”, în ultima sa apariţie televizată a spus textual: „Povestea asta cu cei 61,5% din buget alocaţi pentru serviciile de apărare a integrităţii noastre naţionale este născută în mintea bolnavă a celor ce împroaşcă deşănţata propagandă duşmană intereselor eroicului popor vandan. Dar chiar dacă ştirea ar fi reală, ea n-ar face decât să dovedească – încă o dată! – modul subtil prin care reuşim să oferim locuri de muncă bine remunerate, în vreme ce în lume şomajul este principala ameninţare”.

Poate că într-adevăr în Republica Umanistă Vandana nu s-au alocat chiar 61,5% din buget în favoarea a ceea ce preşedintele r’Bumba a numit „pentru serviciile de apărare a integrităţii naţionale” (şi nici nu se poate astăzi aprecia cât valorau pe vremea aceea acele procente din bugetul ţării), însă un lucru putea fi văzut şi cu ochiul liber: patrule în maşini blindate patrulau zi şi noapte de-a lungul gardului cu sârmă electrificată ce se întinde pe toţi cei trei sute optzeci şi şapte kilometri ai graniţei, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o ţară în cealaltă – un punct de frontieră la fix o sută douăzeci şi nouă kilometri unul de celălalt – A Opta Minune a Lumii. Ba, mai mult: vandanii au săpat şi un şanţ adânc în partea lor. Dar au fost şi alte semne clare a ceea ce se întâmpla în Republica Umanistă Vandana, unde a fost decretată mobilizarea generală pe timp nelimitat, iar justiţia funcţiona sub regimul legilor marţiale; vizele pentru a se putea intra în ţară se obţineau tot mai greu, cu preţul dispariţiei fondurilor atrase din turism; aeroportul internaţional era închis „pentru dezvoltare”; sistemul automat de telefonie a fost desfiinţat, iar internetul era puternic controlat; cei ce primeau scrisori din străinătate trebuiau să le justifice la poliţie[1], iar pachetele cu ajutoare erau returnate cu o bandă lipită pe ele pe care scria: „Vandanii sunt un popor prea mândru pentru a accepta pomană!”.

Organizaţiile pentru drepturile omului au convocat un congres internaţional cu tema: „Cine ar vrea să cucerească Republica Umanistă Vandana?”. La manifestare au participat analişti din 143 ţări, precum şi importanţi lideri politici. Concluzia dezbaterilor, consemnată în Comunicatul final arată că ocuparea Republicii Umaniste Vandana ar necesita un efort foarte mare: nu militar, ci economic, în sensul că ar trebui hrănită o populaţie secătuită. Cine să dorească aşa ceva? Cine să dorească că ocupe „o ţară deşertificată?”

Totuşi, congresul şi-a atins din plin scopul: în pauze, pe coridoare şi la dineurile oficiale, s-au semnat numeroase tratate comerciale, iar lista oficială a meniului de la cina finală a fost cu totul remarcabilă.

[1] În cazul corespondenţei venite din Republica Democratică Vandana, mai mult de jumătate dintre adresanţi au fost reţinuţi ani de zile să dea explicaţii.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.