Am trecut de spectacolul politic desfăşurat în Parlament. Chiar îl putem privi la rece. La capătul său ne-am ales cu un plan de bătaie. Prost! E mai mult decât nimic. Avem o cale pentru următoarele săptămâni şi luni. Cine crede că va fi la fel vreme de câţiva ani se înşală (va fi mult mai rău!).
În primul rând, a durat enorm! Toată moţiunea a consumat un marfar de timp. Opoziţia crede că a fost nevoie de discuţii publice pentru a arăta oamenilor resorturile unei măsuri odioase. Sărăcirea pensionarilor. Într-un fel, este adevărat! Dacă se mai îndoia cineva de aberaţia inclusă în planul lui Traian Băsescu, cu ocazia moţiunii de cenzură chiar a aflat.
Ce-am văzut? Un vot secret cu bile transformat într-un circ cu actori mediocri. Fiecare a făcut ce l-a dus mintea să se remarce, să-şi vânture şi fluture votul şi să demonstreze vecinilor şi familiei sale cât de loial sau de anti, de meseriaş sau de priceput într-ale politicii a devenit. Pe fond, mai nimic.
Respingerea moţiunii s-a făcut după negocieri nemiloase. Ungurii au jucat cel mai tare. Au luat cu roaba! Posturi în teritoriu, plus poziţii importante la nivel central. Ca de obicei! Taxează nemilos în momente hotărâtoare, mai ales când dau de proşti sau de disperaţi.
Deşi a fost un moment politic de stânga, PSD nu pare a fi marcat puncte suplimentare. Mai degrabă liberalii şi Crin Antonescu! Dar de pierdut au pierdut trupeţii lui Traian Băsescu. Membrii grupării financiare cu pălării de politicieni (căci asta sunt pedeleii!) au tremurat ca varga. Riscau să zboare de la măcelărie! Şi mai riscau să ajungă şi pe mâna procurorilor. Căci la ce soartă ar trebui să se aştepte Elena Udrea, Adriean Videanu, Radu Berceanu, Liviu Negoiţă şi toţi ceilalţi mari meşteri într-ale învârtitului de bani şi afaceri? Aşa că au dat tot ce li s-a cerut, cum au dat şi altădată, de la limba română, contracte, funcţii până la fotolii de ministru.
Am putea spune că au trântit moţiunea într-un mod complex. Adică au hoţit-o! Au transformat-o într-o „hoţiune” de cenzură. Scopul lor este să-şi ducă la bun sfârşit învârtelile. Reuşind, au fost gata să sărbătorească. Unii (mai ales cei cu bube-n cap) au şi făcut-o! Or fi sărbătorit şi cu şampanie. În acelaşi timp, şi-au săpat groapa. „Hoţiunea de cenzură” îi menţine în scaune şi îi obligă să ducă la bun sfârşit planul comandantului. Să vadă ce rahat iese din ideile sale salvatoare. În fapt, prin trântirea „hoţiunii”, pedeleii sunt obligaţi să meargă până unde îşi pot duce crucea. E drept, cu durere şi pentru ţară. Dar dacă „hoţiunea” ar fi trecut, aceşti afacerişti cu un nemărginit tupeu ar fi fost în stare să-i ameţească pe români spunându-le la nesfârşit, planul nostru cu tăierea pensiilor şi a salariilor ar fi fost mult mai bun! Şi ne-ar fi scos din necaz. Aşa vom vedea şi, mai ales, populaţia se va dumiri pentru totdeauna cine ne sunt băieţii!
