Privind formele şi chipurile pornite la stricarea lumii, eu, văluritul buclucaș din București, încercam să pătrund înţelesurile tainice ale oboselii politicienilor sau ale erotismului popoarelor acvatice sau ale nemuririi al cărui secret îl căutau toţii liberalii, pesediștii și useriștii cu o fervoare de neînchipuit. Asta îl încânta pe nebunul de Pitoşkin. Îl punea pe jeratic.
Pitoşkin se avânta. Punem mâna pe comoara lui Bibescu! Se jura că o să fure secretul nemuririi din casele imaginarului care se aflau bine ferecate într-un inel magic aflat în corpolenta ficţiune din inima universului plin de universuri, desfăşurat în corporalitatea circului acvatic din Marsila Mole. Pitoşkin se urca pe câte un scaun şi declama. Îmi recita din Pidulsky, din Quambo Bamquaboa şi din Moround, din Katamari sau din Omar Khalam. Îmi vorbea plin de patos despre metamorfoza markoniană şi despre mirajul orientalelor. Pitoşkin murea de nerăbdare să ajungă la porţile orientalelor. Orientalele îl fascinau. Îi ardeau buzele.
Îl împingeau să se destrăbăleze, să-mi vorbească despre ordine când de fapt dezordinea era regina nisipurilor. Artele privirii sunt ale ritmului, mi-a spus Pitoşkin în timp ce mă căra cu el prin bazarul din Qutombe căutând o tastatură magică. Ar fi vrut să devină şi el un moreaugarin. Un navigator al secretului! Dar nu pentru a pătrunde ultimul sens al universului plin de universuri. Pitoşkin era întruchiparea marelui şi hulpavnicului nimic. Voia doar să stârnească dezordinea, instabilitatea, îndoiala.
L-am urmat însă fără să crâcnesc. Mă fascina. Asta eram, o meduză fascinată pe deplin, pe deplin dacă vă spun. Pe Pitoșkin îl întâlnisem pe asteroidul Quampaala din constelaţia Rajahala. Pitoşkin răsărise din neantul oceanic, scuipat de o balenă albastră. Poate că nici nu era o existenţă reală. Poate că era un animat construit de războinicii semantici din Goltuba sau de spionii de dincolo de orizontul vizibil. Poate că era un exerciţiu al furtunilor oceanice sau o protuberanţă a vârtejurilor virtuale. Pitoșkin se lăuda în stânga şi-n dreapta ba că ar fi om de ştiinţă, ba că ar fi un vestit scriitor bazgubanian în travesti. Școlit în saloanele literare simandicoase de la Paris.
Acolo unde se scrie de fapt istoria secretă a mândrului nostru București. Mare mincinos, Pitoşkin, derbedeu intelectualist! Pezevenghi! Coate-goale intelectual! Pornise să schimbe istoria lumii, să modifice realitatea, să vălurească istoriile lumii. Pornise, chipurile, să descopere miracolul ultimului sens. Dar Pitoşkin nu credea deloc în miracol! Şi nu era de acord cu mine când îi spuneam că ştiinţa în întreaga ei corporalitate era o ficţiune generalizată şi generalizantă, atât de generalizantă! Infinitul este o categorie paraştiinţifică!
Așa striga Pitoşkin dezlănţuindu-se împotriva mea, pitoșkizându-mă. Dar să vezi comedie, domnule! Împăratul liberalilor marțieni și zvăpăiați a aterizat astăzi la București să ne aducă nu știu ce vești importante pe planeta Saturn. Și Împăratul s-a întreținut cordial cu unul, cu altul până când toți politicienii noștri din București au devenit verzi, da, domnule s-au colorat în verde din cauză că el, Împăratul răsufla un verde impecabil, așa era el, saturnian verzuliu. Și cam asta e, toți sunt verzi acum așa ca bancnotele americane, dragele de ele sau ca biștarii rusești care, și ăștia, s-au inspirat de la dolari, mă rog, chestii din astea financiar-absconse pe care, să vezi, numai distinsul domn Mugur Isărescu le pricepe și le pritocește, ah, Doamne, cum le mai pritocește…
Și roșia înainte de a fi rosie a fost verde. Și verzii înainte a fi verzi au fost albi. Și încălzirea globala înaintea de a fi încălzire globala a fost a mișcare calculata cu rigla și cu echerul. Și caii se împușcă, nu-i asa. Asa dragii moșului, zise Mos Goriot și încălecat pe o sa și se duse sa caute un cal pe care sa o așeze ca sa calareasca orice situație pe care oamenii o privesc cu suspiciune.
PS. Orice liberal verde va sfârși ruginiu.
PS. Liberalii verzi sunt asemeni omuletilor verzi. Vin din necunoscut săraci și pleacă în necunoscut bogați.
PS. Un liberal verde e întotdeauna o victima sigura a unuia cu coasa.
PS. Un liberal autentic, adică verde, e hrana perfecta a unei rumegatoare.
PS. Orice liberal verde, pus la uscat va ajunge nutreț pentru bovine.
PS. Nu faceți din liberalii verzi generali, ca să nu regretați ca nu ați lăsat caprele și caprarii sa pasca iarba grasa și transpirata de emoție.
PS. Era o vreme când albii se razboiau cu roșii. Acum se războiesc verzii negri cu albii. Sa speram ca nu o sa învingă iarăși roșii.