Închiderea cărbunelui, între obligaţie şi vulnerabilitate – ANALIZĂ

Eliminarea capacităților pe lignit și huilă reprezintă o provocare majoră de echilibrare și adecvanță. Vorbim, în primul rând, de pierderea rezervei de putere.

Cărbunele a funcționat istoric ca pilonul  sistemului, fiind resursa care intervenea în perioadele de secetă (când hidrocentralele scad producția) sau în nopțile de iarnă fără vânt.

Închiderea „pe repede înainte” pune o presiune uriașă pe importuri și pe finalizarea rapidă a proiectelor pe gaze.

Adică aceleaşi proiecte pe gaze care trebuia finalizate în cadrul Complexului Energetic Oltenia până anul acesta, ca să compenseze închiderea cărbunelui, şi care nu s-au făcut, pentru că nici măcar nu s-a selectat vreun constructor.

Apoi, grupurile pe cărbune oferă inerție sistemului, esențială pentru menținerea frecvenței.

Înlocuirea lor cu regenerabile (intermitente) necesită investiții masive în baterii și compensatoare sincrone, tehnologii care încă nu sunt implementate la scară largă în România.

Nu avem instalaţi decât circa 400 MW în baterii, la o capacitate instalată în eolian şi solar de peste 5.000 de MW, adică infim pentru a păstra pentru cea mai mare necesitate(orele de vârf de consum) cantităţile mari de energie ce se produc ziua.

În lipsa acestor capacităţi de stocare, energia ieftină pleacă la export ziua şi importăm energie scumpă seara, mai ales că nu mai avem acum şi termocenrtalele pe cărbune care să echilibreze.

Ce mai rămâne?

Complexul Energetic Oltenia: Rămân în funcțiune, dar în regim de rezervă tehnică sau capacitate limitată, grupurile de la Rovinari (Unitățile 3, 4 și 6) și Turceni (Unitatea 4 – temporar). Acestea vor fi activate doar la comanda Dispecerului Energetic Național în situații de criză.

În total, vorbim de circa 1.000 MW

Termocentrala Paroșeni: Rămâne singura unitate pe huilă funcțională din Valea Jiului, având un rol strategic pentru securitatea zonei de vest, însă funcționarea sa depinde de stocurile limitate de cărbune extrase în procesul de închidere a minelor.

O veste pozitivă în acest ocean de veşti proaste ar putea fi că termocentrala pe gaz Mintia – 1.700 MW ar putea intra în funcţiune din a doua parte a acestui an.

Este cea mai mare termocentrală pe gaz construită în ultimul timp în Europa şi poate prelua sarcina de a fi producţ de bandă de care are nevoie SEN pentru a funcţiona echilibrat.