Conform procedurilor în vigoare, pentru toţi consumatorii casnici şi nu numai, valoarea facturii la gazele naturale este dată de cantitatea consumată măsurată, nu comentăm cum, în MWh, înmulţită cu preţul final reglementat de ANRE pentru un MWh.
Conform aceloraşi proceduri, acest preţ final acoperă următoarele elemente componente: costul de achiziţie al gazelor naturale consumate, tarifele de transport şi de distribuţie pentru categoria de consumator respectivă şi o marjă de furnizare aplicată de furnizorul care livrează efectiv consumatorului aceste gaze. După cum se poate deduce chiar din denumire, toate aceste elemente sunt reglementate, adică sunt calculate şi aprobate de ANRE prin ordine ale preşedintelui său, fiind făcute publice în Monitorul Oficial. Să subliniem şi că este interzis operatorilor economici să aplice alte preţuri sau tarife decât cele aprobate în mod explicit.
Acest lucru este ilustrat chiar de către structura de cost pentru categoriile de consumatori B1 şi B4 valabilă începând cu octombrie 2009, afişată pe site-ul ANRE la adresa http://anre.ro/download.php?id=2684 şi http://anre.ro/download.php?id=2685.
Dar dacă avem curiozitatea să verificăm elementele componente ale acestor structuri, cum spuneam obligatorii pentru cei care livrează gaze naturale consumatorilor reglementaţi – noi am verificat pentru consumatorii de tip B1, adică toţi consumatorii casnici -, constatăm tot felul de, să le zicem, greşeli de calcul!
Să le luăm pe rând. Despre marjele de furnizare am constatat că nu au mai fost modificate din 2009 – pentru E.ON aceasta a crescut de la 4,33 la 4,93 lei/ MWh conform Ordinului nr. 22/ 24.03.2009, iar pentru GDF a scăzut de la 5,02 la 4,90 lei/ MWh conform Ordinului 18/ 24.03.2009. De atunci nu a mai apărut niciun ordin al ANRE care să modifice aceste marje.
Şi cu toate acestea, în structura de consum pentru categoria B1, pentru E.ON în loc de 4,93 vedem afişată suma de 6,49 lei /Mwh, iar pentru GDF, în loc de 4,90 este 7,98. Iar aceste sume nu apar ca fiind reglementate şi aprobate pe nicăieri! Diferenţele de doar 2% la facturile emise de E.ON şi de 3% la cele de la GDF pot părea neglijabile, dar în fond a plăti în plus, adică a fi obligat să plăteşti în plus – căci singura alternativă ar fi să stăm în frig -, este un abuz. Şi, oricum, ar fi interesant de văzut sub ce formă juridică şi contabilă se încasează nişte bani care nu se încadrează în niciunul din serviciile furnizate şi facturate…
Am mai observat şi că în 2009 tarifele de distribuţie au fost modificate de două ori, în martie şi în aprilie. Sigur că şi simpla modificare la doar o lună distanţă a aceloraşi elemente ridică nişte semne de întrebare asupra profesionalismului sau bunei-credinţe a celor care au luat aceste decizii. Dar ce este frapant la noul mod de calcul al celor de la ANRE este că reuşesc să scoată o medie aritmetică ponderată mai mică decât oricare din componentele ponderate ale mediei.
Să ne explicăm: pentru ce livrează consumatorilor casnici, de exemplu, distribuitorii – cum sunt E.ON şi GDF – au venituri reglementate. Aceste venituri provin evident din tarifele de distribuţie pe care le aplică, la rândul lor diferenţiat, pe câteva categorii de consum, cea mai răspândită printre gospodării fiind B1. Fiecare astfel de tarif de distribuţie aplicat unei categorii de consum este reglementat de ANRE, fiind publicat ordinul prin care se stabilesc aceste valori. Astfel că, la fel de evident, este şi faptul că venitul total unitar al unui astfel de distribuitor este o medie aritmetică ponderată alcătuită din suma cantităţilor înmulţită cu tariful pentru fiecare categorie de consumatori, sumă împărţită la întreaga cantitate ce va fi distribuită. Pare greu de descris, dar este simpla teorie a mediei ponderate.
Dar ce vedem că a făcut ANRE în 2009? Prin ordinele nr. 19 şi 21/ 2009 – pe site-ul ANRE la rubrica Decizii şi Ordine – aprobă noile tarife de distribuţie pentru GDF şi E.ON. Conform obligaţiilor care îi revin, pretinde că le şi motivează. Astfel, în cazul E.ON calculează un venit total unitar de 24,15 lei/ MWh pe care îl împarte pe categorii de consum sub forma tarifelor de distribuţie începînd de la 30,41 pentru categoria B1 scăzând la 27,41 pentru B6. Dar 24,15 ar trebui să fie media ponderată a unor tarife ce variază între 27 şi 30?!
Cam la fel şi pentru GDF. Şi după modificarea lor din aprilie s-a menţinut aceeaşi inovaţie matematică. Dar ce fel de aritmetică e asta?
Nu este clar nici unde s-a greşit: când s-a calculat venitul total pentru companie mai mic decât rezultă din componentele lui sau când, defalcând acest total pe categorii de consum, ne-a stabilit nouă tarifele pe care efectiv le acoperim prin factură? Diferenţele, din nou, nu par spectaculoase – de la 24,15 la minim 27,41 nu sunt decât vreo 3 lei -, dar este cineva dispus să plătească greşelile celor plătiţi să facă aceste calcule. Sau poate nu sunt greşeli şi sunt plătiţi pentru asta?
Şi dacă tot am investigat, am mai descoperit cum în trimestrul trei tot 2009 încă se mai publica de către ANRE un document numit „Evaluarea sumei unitare pentru acoperirea costurilor de achiziţie a gazelor naturale” care avea scopul tocmai să ne informeze pentru ce şi cât plătim. Au fost ultimele asemenea informări – transparenţa are şi ea costurile ei, probabil.
Am aflat astfel că în trimestrul trei 2009, deci în perioada de vară iulie-septembrie, ANRE estimase costul de achiziţie la gaze naturale la 53,45 iar al transportului, la 10,03 lei/ MWh. Dacă adunăm aceste elemente, valabile pentru orice consumator casnic sau reglementat din ţară, cu marjele de furnizare de care vorbeam şi cu tarifele de distribuţie aprobate, descoperim că plătim mai mult decât se cuvenea. De exemplu, pentru un consumator din partea de sud a ţării, alimentat de GDF, această sumă este de 93,41 faţă de 96,48 lei / MWh cât se aprobase între timp. Adică încă 3% plătiţi în plus.
Altfel spus, încă din start, ANRE permite – chiar obligă, căci furnizorii trebuie să aplice preţul reglementat indiferent de opiniile lor – încasarea unor sume fără acoperire: 2% ca marjă de furnizare, încă 3% din costul de achiziţie, din tarife… fără număr!
Oare cât vom mai plăti greşelile cu voie sau fără voie ale acestei paravan al afacerilor şi politicii? Şi mai mult, cui le plătim?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.