Lanțul geopolitic se strînge în jurul României care doarme

 

 

Motoarele Europei politice sunt defecte, în timp ce Europa orientală asistă la confruntarea de la distanță între o Polonie rusofobă care s-a urcat cu arme și bagaje în căruța trasă de mârțoagele senile ale decadentei superputeri americane și o Ungarie… maghiarofilă care, autodistribuindu-se în rolul piesei de articulare a Vestului euro-atlantic cu Estul euro-asiatic, încercuiește România cu un laț geo-strategic tot mai strâns.

 

EMMANUEL MACRON ARUNCĂ FRANȚA ȘI UE ÎN CONFUZIE POLITICĂ

 

Alegerile franceze, convocate înainte de termen prin efectul calculelor greșite ale unui Președinte aventurier, au dat un câștigător moral absolut în persoana forțelor politice eurosceptice radicale de dreapta și, grație unui sistem electoral inițial conceput pentru a asigura majorități parlamentare stabile, dar acum folosit spre a denatura voința electoratului, un câștigător aritmetic în persoana forțelor politice eurosceptice radicale de stânga, plasând partidul neo-cezaristului americano-mimetic Emmanuel Macron (nu îmi este clar dacă domnul Macron urmează America sau o imită) pe locul trei din punct de vedere moral și pe locul doi din punct de vedere aritmetic. În avangarda flancului drept se află Reuniunea Națională (RN) a doamnei Marine le Pen, în timp ce vârful de lance al flancului stâng este mișcarea Franța Nesupusă (FN), fondată și condusă de domnul Jean-Luc Mélenchon. (Atât doamna le Pen cât și domnul Mélenchon mi-au fost colegi în Parlamentul european.)

 

Nici una dintre formațiunile aflate pe primele trei locuri nu are suficiente mandate pentru a forma singură guvernul. Chiar dacă în privința celor trei teme principale care frământă electoratul francez – războiul din Ucraina, relația cu UE și imigrația – extremele se ating, ele nu se vor asocia cu nici un chip pentru a guverna împreună. RN mai poartă încă pecetea simpatiilor pro-naziste ale fondatorului său (Jean-Marie le Pen), în timp ce FN o poartă pe aceea a unui stângism frust de amintire sovietică, așa că un „Pact Ribbentrop-Molotov” intern francez este greu de imaginat. Câștigătoare în primul și respectiv în al doilea tur al alegerilor, nici una dintre acestea nu vor accepta să își anuleze avantajele politice ale victoriei, fie ea și numai relativă, guvernând împreună cu partidul prezidențial perdant în ambele tururi și a cărui contestare a fost tocmai cheia succesului lor.

 

„Noul Front Popular”, dominat nu de umbra vechiului Partid Socialist, ci aflat în umbra Franței Nesupuse, plasat pe primul loc fiind, a trebuit să ceară demisia imediată a actualului guvern macronist și să declare că înțelege să își asume integral răspunderea guvernării. Nu este exclus ca în sinea lor liderii acestei stângi oarecum unite să spere că Președintele Macron va cere parlamentarilor săi să nu acorde unui asemenea guvern votul de încredere și astfel să se așeze public pe o poziție de negare a deciziei electoratului francez și de împingere a țării în instabilitate politică, dacă nu chiar în criză constituțională. Acesta ar fi pentru oamenii dlui Mélenchon un splendid atu în alegerile care va fi obligatoriu să se organizeze din nou peste un an; mai repede nu se poate potrivit Constituției franceze.

 

Mult mai fericită trebuie să fie doamna le Pen. RN și Marine Le Pen se bucură enorm pentru a nu fi obligate să intre la guvernare. Să câștigi moral-politic și să nu ți se dea răspunderea guvernării, mai ales când nici nu prea aveai oameni cu care să guvernezi, este idealul. Asta îi oferă șansa de a obține majoritatea absolută la următoarele alegeri, care ar putea avea loc peste numai un an. Timp în care, sub conducerea Ursulei, UE îi va enerva și mai tare pe francezi.

 

RN anunțase că va refuza guvernarea, respectiv coabitarea cu Președintele Macron, dacă nu va avea majoritatea absolută în Adunarea Națională. Acum că, prin manevrele politicianiste ale partidului prezidențial de care toată lumea este conștientă, nu are nici majoritatea relativă, este momentul „fericit” pentru a lăsa un Emmanuel Macron tot mai slab să se confrunte cu o opoziție tot mai tare, și totodată să pună rivalul din extrema opusă, Noul Front Popular, să se compromită dovedindu-și impotența la guvernare. Domnul Macron se pregătea să erodeze RN co-guvernând cu ea și scoțându-i în față incompetența administrativă. Acum va juca pentru RN luptându-se în cadrul guvernului cu stânga dlui Mélenchon. Cu aura învingătorului moral căruia i s-a confiscat victoria, doamna le Pen va aștepta liniștită, în timp ce Franța se va prăbuși în haos intern și irelevanță internațională, ora marii ei revanșe asupra istoriei, asistând la spectacolul distrugerii reciproce a ambilor ei adversari politici.  

 

Singura posibilitate pentru a da o șansă evitării acestui scenariu este ca Macron să demisioneze imediat. Cu atât mai mult cu cât și Noul Front Popular este la fel de eurosceptic și anti-macronist ca și RN, precum și la fel de ostil militarizării politicii franceze și alimentării războiului din Ucraina, cu transformarea Franței în beligerant.

 

După ce l-au ridiculizat în alegerile europene, francezii i-au refuzat dlui Macron și guvernul. Costul aventurii ar putea fi diminuat chemându-i pe francezi să își aleagă și un alt Președinte care, oricine ar fi, lipsit de majoritate parlamentară absolută, cel mai probabil, peste un an, va provoca noi alegeri parlamentare, dar într-o atmosferă ceva mai detensionată și mai pozitivă. Altminteri ne așteaptă un an de foc francez, în mijlocul unei Europe deja în flăcări.

 

 

TESTUL DE REZISTENȚĂ AL UE ȘI VERIGA SLABĂ ROMÂNEASCĂ

 

De ce interesează România aceste evoluții? Pentru că Franța este, alături de Germania, unul dintre cele două motoare ale UE, iar România este membru în UE. Orice turbulență afectează zborul UE se resimte și în corpul pasagerului bucureștean. Mai mult, când lanțul european este supus unui test de rezistență, verigile cele mai slabe se rup primele. Or, România este, inclusiv din cauza ei, o asemenea verigă.

 

Desigur, se poate susține că, oricum, Europa se găsește sub ocupație americană și că ea nu are altă posibilitate decât aceea de a face politica SUA, indiferent de cine stă la cârmă la Paris sau la Berlin. Aceasta cu atât mai mult cu cât, după decuplarea de Rusia, membrii UE sunt dependenți de America nu numai sub aspectul securității militare, ci și al aceluia al securității energetice. Și totuși, în trecut, când erau puternice, Franța și Germania au încercat împreună să reducă o atare dependență și să iasă de sub tutela americană, conferind UE o reală autonomie strategică; desigur, fără a rupe legătura transatlantică.

 

Cu o Franță căzută în haos politic și o Germanie care nici ea nu se simte cu mult mai bine (și acolo Social-Democrații lui Olaf Scholz au fost devansați de dreapta național-populistă, iar centrul-dreapta popular al CDU / CSU, blestemat să avanseze având legată de picior ghiulea Ursula von der Leyen, nu are cum obține majoritatea absolută în Bundestag) UE va circula mai departe după busola americană, adâncindu-se în războiul SUA cu Rusia (de fapt, războiul SUA cu Eurasia și Sudul colectiv, adică cu lumea) și „importând” criza economică a SUA pentru a salva economia americană prin falimentul celei europene.

 

Casa Albă va impune cu atât mai mult o asemenea foaie de parcurs cu cât, odată cu emergența BRICS, nu va mai găsi pe alte continente state gata să îi preia poverile și să o ajute să scape de uriașa sa datorie externă.

 

Pentru a scăpa de creditorii cei mai mari și mai aprigi, care sunt cei ruși și chinezi, SUA are nevoie de un război cu Rusia și China, sub pretextul și în contextul căruia, în loc să își plătească datoria (ceea ce, fie obligând la abandonarea formală a poziției de superputere globală este de neconceput pentru oligarhia ocultă care conduce SUA, fie impunând strângerea curelei cetățeanului american până la ultima gaură va provoca o imensă revoltă internă ori chiar un război civil), o vor anula prin confiscarea activelor ruse și chineze cu titlu de sancțiune pentru agresiunile lor „ilegale, nejustificate și neprovocate” din Marea Neagră și Marea Chinei, agresiuni care, desigur, spre deosebire de „bombardamentele umanitare” din fosta Iugoslavie sau de „loviturile preventive” din Irak, violează „ordinea internațională bazată pe reguli”… atlanticiste (sic!). Or, numai o UE supusă și lipsită de autonomie strategică poate ajuta Washingtonul să îl poarte, fără a-și asuma riscurile unei implicări militare directe. Mai sunt desigur minți lucide pe malurile Potomacului care, după experiențele din Vietnam, Somalia, Irak, Afganistan, Libia și Siria, înțeleg că este mult mai prudent pentru brava armată americană să lupte prin interpuși.

 

Un astfel de interpus, în curs de epuizare, este Ucraina. După el, un altul foarte potrivit pare a fi România.

 

Iată de ce miza viitoarelor alegeri parlamentare și prezidențiale din România este una singură: pacea. Nu salarii, nu pensii, nu locuri de muncă, nu autostrăzi, nu investiții, ci pacea. Fără pace nici una dintre celelalte teme nu mai are relevanță, căci războiul va ucide perspectiva oricăror promisiuni sau proiecte legate de ele. Personalitatea sau partidul care vor oferi garanții, nu că vor aduce pacea în Europa (asta este mult prea greu), ci că vor ține România în afara războiului sunt singurele care merită a fi susținute.

 

 

UNGARIA DEVINE INTERLOCUTOR LEGITIM DE RELEVANȚĂ GLOBALĂ

 

Tratatele constitutive ale UE sunt clare: uniunea este reprezentată în relațiile internaționale sub aspect politic real de Înaltul Reprezentant / Prim Vicepreședinte pentru politica externă și de securitate, iar sub aspectul simbolismului diplomatic de către Președintele Consiliului European. Cu privire la cel din urmă nici nu s-ar putea să fie altfel, întrucât Consiliul European nu este o instituție cu puteri executive (în prezent asemenea puteri sunt exercitate abuziv) și în nici un caz de reprezentare diplomatică, ci un for european intern mandatat cu convenirea obiectivelor strategice ale Uniunii.

 

Președintele Consiliului UE nu are atribuții de reprezentare. Cu alte cuvinte, nu poate vorbi interlocutorilor externi în numele Uniunii și nu poate angaja Uniunea în raporturile cu aceștia. De fapt, Consiliul UE este o instituție europeană plurală care nu are un singur președinte. El este format din mai multe consilii, fiecare compus, în funcție de domeniul politic, economic și social de competență, din miniștrii de resort ai statelor membre și prezidat (cu excepția Consiliului pentru afaceri externe) de unul dintre aceștia.

 

Viktor Orban s-a deplasat, însă, pe traseul Kiev-Moscova-Beijing, nu ca președinte al Consiliului UE și nici ca reprezentant al UE, ci în calitate de prim ministru al țării membre a UE care deține președinția rotativă a Consiliului UE (deci are capacitatea de a influența deciziile UE), precum și al unei țări membre a NATO, pentru a aduce UE și NATO informații și sugestii de primă mână în legătură cu posibilitățile reale de a se restabili pacea în Europa, respectiv în vecinătatea estică imediată a UE și NATO.

 

Formal, pacea este dezideratul ambelor – UE și NATO. Teoretic rațiunea de a fi a UE este pacea în Europa și în lume, păzită cu mijloace nemilitare, iar valoarea NATO nu stă în câștigarea războaielor, ci în evitarea lor, prin descurajare politică realizată cu instrumente militare.

 

Informal, ceea ce astăzi caută și NATO și UE este prelungirea războiului, evident fără implicarea directă a Occidentului euro-atlantic, victoria nefiind un obiectiv iar înfrângerea nefiind o temere.

 

Privind lucrurile astfel, rezultă că Viktor Orban nu face un serviciu SUA, care este șeful NATO și, prin Ursula von der Leyen, Macron, Scholz, Meloni & Co., șeful UE. Deci, Orban, adică Ungaria, este pasibil de sancțiune.

 

Tocmai pentru ca demersul său să nu fie sancționat, a avut nevoie de calitatea de șef al statului-președinte al Consiliului UE. Un asemenea stat nu poate fi sancționat. A-l sancționa înseamnă a bloca funcționarea unei instituții esențiale a UE care are și statutul celei de a doua camere a legislativului european. Cum să îți sancționezi legislativul? Și asta pentru că șeful șefilor acestuia a luat legătura cu trei șefi de state – un aliat, un inamic și un rival strategic încă intens vizitat de către mahării americani și europeni – situați în puncte esențiale de pe drumul păcii.

 

Dacă întâlnirea lui Orban cu Zelenski în nici un caz nu putea fi nici împiedicată nici criticată, fără o compromitere gigantică a celor care ar fi împiedicat-o sau criticat-o, nu este practic posibil și logic acceptabil ca întâlnirea lui Orban cu Putin, și cu atât mai mult cea a lui Orban cu Xi Jinping să fie blamate.

 

În fond, ce a făcut Viktor Orban? A luat contact cu toate părțile implicate, atât în conflict cât și în căutarea unei soluții pentru depășirea conflictului.

 

Președintele Xi Jinping s-a văzut și el atât cu dl Zelenski cât și cu dl Putin. Dl Zelenski a făcut apel public la domnii Biden și Xi pentru a convinge Rusia să înceteze războiul. Nimeni nu i-a reproșat ceva dlui Zelenski pentru asta. Dl Xi a dat curs acestei rugăminți discutând subiectul cu dl Putin. Dl Biden nu i-a dat curs, preferând să discute cu membrii NATO care se jură că nu sunt parte în război.

 

Cât de proști ar trebui să fie locuitorii Terrei pentru a înțelege că are în liderii administrației americane actuale și în lacheii acestora din Europa un buchet de ipocriți egoiști, narcisiști, beliciști și iresponsabili care se joacă cu viața planetei?! În contrast cu ei, dl Viktor Orban apare a fi un lider vizionar, realist, rezonabil, curajos și responsabil care încearcă să contribuie la evitarea unui război alt război mondial cu perspective de a deveni și nuclear.

 

Un asemenea obiectiv este ireproșabil. Ceea ce s-ar putea reproșa ar fi că ceilalți au un drum mai bun, soluții mai fezabile. Să le arate și atunci vom spune că dl Orban fie s-a pripit fie trebuie să le preia ideile în discuțiile sale viitoare. Deocamdată criticii lui Viktor Orban nu au, însă, decât o singură soluție: războiul. Iar asta deși știu foarte bine sau cel puțin ar trebui să știe că acest război nu poate fi câștigat de către Occidentul colectiv, în timp ce chiar și fără a fi pierdut (adică se va încheia cu o remiză), va distruge Ucraina și UE, subminând totodată viitorul civilizației occidentale; ca și viitorul României, legată de lumea și politica occidentală.

 

 

…ÎN TIMP CE POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI ESTE TETANIZATĂ

 

Spre deosebire de Președintele Sarkozy în 2008 sau de cancelarul Merkel în 2014, care au dat asigurări Moscovei, în spatele ușilor închise, că va putea păstra Osetia de Sud, Abhazia și Crimeea, Premierul Orban nu a promis nimic în numele nimănui. El a făcut doar clar faptul că strategia potrivit căreia NATO se transformă fără acordul cetățenilor din statele membre (inclusiv americani), dintr-o alianță defensivă într-o alianță expansionistă, și dintr-una politico-militară într-una militaristă, nu este unitară, nefiind împărtășită de toți aliații, tot așa cum nici transformarea UE din putere soft în putere hard nu este acceptată de toți membrii acesteia, și că el se oferă ca un canal de comunicare nu doar cu cei care se opun unei asemenea strategii, ci cu UE și NATO în ansamblul lor, devenite acum plurale sub aspect strategic.

 

Că strategia UE și NATO nu mai sunt monolitice este de acum clar ca lumina zilei și nimeni nu poate reproșa unui stat membru faptul că refuză o strategie care îi amenință, pacea, dezvoltarea și poate chiar statalitatea. Nimeni nu are monopolul adevărului pentru a garanta că o asemenea strategie este corectă și nimeni nu poate reproșa unui stat membru că pune în aplicare regula convenită împreună a aprobării ei cu unanimitate.

 

Ceea ce aduce acum Viktor Orban și nimeni nu poate refuza, nu este un plan de pace care să fie obiect de negociere, ci un canal de comunicare indispensabil pentru negocierea păcii, indiferent cum va arăta aceasta. Iată o ofertă maghiară de nerefuzat. Prin ea, premierul Orban și Ungaria se profilează cel puțin ca lideri regionali, dacă nu și ca actori cu relevanță globală, în măsura în care crizele din regiunea căreia atât Ungaria cât și România îi aparțin au, după cum s-a dovedit, un impact global.

 

Să adăugăm la aceasta că Ungaria, trecând peste conflictele sale ereditare cu Serbia, a creat un triunghi strategic Budapesta-Belgrad-Moscova, care îi face pe români să se întrebe dacă celebra vorbă a lui Nicolae Iorga, potrivit căreia singurii vecini buni ai României sunt Serbia și Marea Neagră, mai este valabilă.

 

Apropo de vecinătatea Mării Neagre, acolo se întâlnesc și nu ca inamici, Rusia și Turcia, două țări cu care Ungaria a realizat o solidaritate de interese strategice. Budapesta, fost pașalâc otoman și victimă a geopoliticii sovietice, a construit o relație strategică nu doar cu Rusia, ci și cu Turcia, ajungând să fie și membru observator în Comunitatea Statelor Turcice, patronată de Președintele Erdogan, în contextul orientării sale neo-otomane și americano-sceptice. În cadrul NATO, Ungaria poate părea o muscă, dar Turcia este un vultur și când musca și vulturul se aliază pentru că interesele lor strategice astfel cum au știut să și le definească, sunt congruente, greu le mai poate sta în față claponul euro-atlantic.

 

Acestei relații maghiaro-turce, bazată pe comuniunea de interese strategice, România îi opune retorica pășunistă a domnilor Ciolacu și Ciucă, două personaje tragi-comice împinse de statul subteran la guvernarea unei țări despre care nu mai suntem siguri că există ca entitate suverană.

 

Să privim așadar harta: Rusia, Turcia, Serbia, Ungaria, cu toții vecini ai României, din spatele cărora răsare China ca superputere globală la vederea căreia lumea tremură tot mai tare, confirmând predicția lui Napoleon, au politici externe diametral opuse celei a României. Asemenea armatei române din al Doilea Război Mondial, care în luptă cu Armata Roșie, potrivit presei oficiale, ataca cu succes la nord, la sud, la est și la vest, oferind ocazia unui observator perspicace să constate că asta o dovedește a fi încercuită, și politica externă românească (întrucât de armată românească nu mai putem vorbi) aruncă declarații sfidătoare către toți vecinii, așteptând ca americanii să vină și să o scoată din încercuire.

 

Ca și rândul trecut, americanii nu vor veni. Cel mult vor veni corporațiile americane și nu pentru a ne apăra de ruși, unguri și mai știu eu de cine, ci pentru a vedea ce averi ne-au mai rămas și pot fi „adăpostite” în băncile lor. Asta până când vor constata că și noi am fluierat în biserică, sfidând „ilegal, nejustificat și neprovocat” „ordinea internațională bazată pe reguli”, și ni le vor confisca pentru a le folosi „în sprijinul” unei alte Ucraine, creată în laboratoarele oculte ale geopoliticii americane și pusă să cumpere cu banii noștri armele produse de complexul militar-industrial american.

 

 

Autor: Adrian Severin

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 20

25 de Comentarii

  1. foarte bine. probabil va fi singurul lucru care ne va trezi. pregatiti-va, va fi cu denivelari! ideea e sa apucam sa scapam de (editat) presedinte care are intelegeri ascunse in functie de interesele personale! va e frica??? hai ca veti fi obligati sa ginditi dincolo de sistem. in sfirsit.

  2. facem pariu ca sobolanii vor parasi primii corabia? dar culmea, nu ciolacu si nici ciuca…ci altii care se pretind eruditi si elite.

  3. „Apropo de vecinătatea Mării Neagre”: Rromînika (slugarnică ca în toată istoria ei) A TRĂDAT Serbia, în 1999, cînd Serbia se afla în dificultăți existențiale ca cetățeni, popor și Stat! …de-atunci, Serbia a șters Rromînika trădătoare de pe lista de „vecini buni” a iorgăi șovine arogante. Pe-bună-dreptate……[Rumburak]

  4. Ca ne place ori nu va veni vremea cand ora exacta o va da Budapesta. De ce ? Pentru ca are gura mare si multa multa minte.

  5. Fenicianul azi zice că OTAN e rău. În 1997, ca ministru de externe, a stat degeana o săptămnă la Noua Poartă să ceară primirea în organizație, garanții de securitate. (LOBBYING FOR NATO SPOT INTENSIFIES –
    ROMANIAN OFFICIAL LATEST TO VISIT HERE IN BID FOR EXPANDED ALLIANCE,By Michael Dobbs, April 27, 1997)

  6. Sunt tare curios ce ati facut d voastra domnule Severin pentru Romania? cand erati in parlamentul European? Si nu aspun asa ‘la misto’. Chiar as fi curios. Spuneti ca astia dorm. Asa o fi. Dar d voastra?. Ca ati iesit putin sifonat de acolo.

  7. Textele scrise in limbi straine necesita traducerea…E vorba in Franta si nu numai de victorii frateste impartite intre extrema stanga si extrema dreapta, terorist-bolsevice!!! Lanturile grele pe Romania au ramas aceleasi ca din 1947, cominterniste!!! Credeam ca nu se scoala inca din somn Severnii…

  8. Mă, la voi mereu alții sunt de vină..Mai deșteaptă-te odată bre romîne, și ai orizont, ai o viziune un proiect de țară, ai o linie de urmat, nu sclav lichea și preș la alții cu care speri să ai fotolii care le-ar rezolva pe toate..

  9. pai Severin a cedat si a semnat ca Romania sa cedeze parti din Romania, insula serpilor, si sudul basarabiei catre Ukraina…
    cu asta se poate lauda el …ca orice mason executa ordine de sus…
    Emil constantinescu un (editat) era doar marioneta…
    ca si cei ce erau inainte su dupa

  10. @Calin: fenicianul asta:))) si alt fenician, Sarbu ,din gaska lui mos Komplot Brucan-Brukner,au fost in 1990 cu bani cash in valize diplomatice in SUA sa faca lobby pentru noua camarila de partid iliescoviceaska
    Cum au prapadit banii ei doi in SUA ,numai PRO-TV ne poate spune :))asa s-au facut averi in 1990
    Vulpea cand nu (mai)ajunge la struguri spune ca sunt acri!

  11. Ii cereți prea mult lui Iohannis. De ce vreti sa-l obositi, să-l stresați? Vreți să se supere pe mamițica si să plece-n concediu? Cine va mai conduce Romania? Rareș Bogdan?

  12. Articolul este exceptional desi cam fragmentat….Autorul a inteles dupa 20 de ani, mai bine mai tarziu decat niciodata, ca Politrucii romani dupa 1990 au gresit din nou Tabara…Lovitura de Stat din 1989 a fost facuta de Generali Secu care o pregateau de 4 ani cu scopul principal de a baga Romania in NATO…A urmat Campania de teatru de 10 ani in care Noi e rugam de NATO iar NATO nu voia…dar pana la urma, din generozitate, NATO a zis da…

  13. Aici nu e vorba de ce a facut sau n-a facut Severin cândva, aici e vorba că, din păcate, are 100% dreptate.

  14. Continuarea luata in furcile caudine: Ura fatza de SUA si UE rabufneste clocotitor, 100%, la postacii adormiti in feudalismul bolsevic de partid si de stat, indiferent cum si cat se multiplica…Carente morale naucitoare ii determina sa rastalmaceasca realitatea ca Putin a atacat samavolnic STATUL SUVERAN Ucraina la 8 ani de cand a raptuit-o teritorial si a declansat un razboi civil cu paramilitari din gubernii…

  15. Dupa cum a spus Orban shi multzi altzii PACEA este imposibila acum dar se poate spera la un armistitziu. Armistitziul poate fi incheiat doar pe actuala linie a frontului. Daca va putea fi incheiat un armistitziu pe actuala linie a frontului shi respectat suficient timp vor putea incepe negocierile pentru PACE care sigur vor dura mult timp shi vor fi dificile. Cum asta nu se intampla foarte probabil razboiul va continua shi un alt armistitziu va putea fi incheiat pe o alta linie a frontului. Tragedia Romaniei este ca la Odesa scrie pe un afish: „Basarabia e U-Kraina”. Ce vor decide politicienii Romani dupa ce Basarabia va fi U-Kraina shi Romanii Basarabeni vor fi arshi de vii cum au fost deja Rushii din Odesa ? E greu de crezut ca o U-Kraina ne-oprita se va opri la Prut shi nu va arde de vii shi Romanii din Bucureshti, Cluj shi Timishora pana cand nu va mai ramane nici-un Roman in viatza. U-Krainienii numesc Romanii „inferiori” de „rasa Latina”. U-Krainienii se considera „superiori” de „rasa Suedeza”.

  16. tovarasul/domnu severin, primitiv si fricos??? iata exemplul din textul de mai sus: „…la vederea căreia lumea tremură tot mai tare…”

  17. Poli TRACII nu pot readormi fara armistitiu pe linia actuala a frontului si fara „legitimarea agresorului”!?

  18. Deh….asta este ! Evolutia situatiei ne-a adus in pozitia de a fi „doritori” ca SUA sa ramana aici si sa-si consolideze prezenta. Este „garantia”(pe bune!) ca putem scapa din clestele cu falcile austro-ungar pe stanga si rus pe dreapta si chiar turcii din sud. Adica geopolitica ultimilor 500 ani in zona ! Avem sansa sa iesim din inclestare dar trebuie ca amerlocii sa reziste pe pozitii. Nu avem incotro…. trebuie sa tinem cu ei !

  19. Lanțul geopolitic NU se strînge în jurul României deaorece are si latul mandria lui geopolitica.
    Plus sa nu vb cu pacat da’ cred ca n-ar strica o tzara de separatism ca de cand cu unitatea asta, nationala nu militara, tot rau am dus-o. Asa de bine de rau cu statulete mici si parlite dar „endependente” e mai greu sa furi ca se vede. Ba cati suntem 2 milioane si cat am cotizat 1000 de euro de caciula. Total 2 mld. Opa! stai asa! unde-i un miliard? Pe cand asa la buget centralizat mai arunca dulapul cate un sutar doua pe niste zboruri de lux cu gulfstream si vreo 3-4 mld pe niste croaziere de lux prin timbuktu , mai arunca ciolacel un miliard doua pe niste speciale si uite asa n-avem bani.

  20. Se simpte lipsa Procesului kamunizmului, dovada=razboaiele de sorginte khazara. Asta este, mai ales cand Boul de Aur e in agonie, iar daca moare va trebui pus alt Bou, de ce o fi el, ca euroiu pe post de rezerva a USD, va muri shi el la fel.
    Deci khazarii totzi sunt in tremurici, ca nu au gasit inlocuitorul, shi imbarligarile fiind asha complicate, sigur dupa un timp de tatonari, se va merge la WW3=razboi atomic, arme care stau nefolosite, shi cu criza asta de armament, vor fi folosite shi ele. Situatzia va scapa de sub control cu asemenea dementzi la conducerea unor tzari. Justitza este oarba sau ca la noi se face ca munceshte, precum procesul sau condamnarea kamunizmului de Petrov cel mare, agent triplu sec.
    O zi buna.
    Con
    P.S. Sigur epoca de piattra a fost mai sigura decat cea actuala=dublu standard, minciuna, hotzii, criminali, etc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.