Marea Criză din 1929: cum au ajuns bogătașii cerșetori peste noapte

Ce a declanșat criza?

Colapsul pieței de capital

La sfârșitul anilor 1920, bursa din New York crescuse vertiginos, iar prețurile acțiunilor ajunseseră departe peste valoarea reală a companiilor. Mulți investitori cumpărau acțiuni „pe marjă”, adică folosind bani împrumutați, în speranța unor câștiguri rapide, relatează britannica.com.

Pe 24 octombrie 1929, ziua numită Black Thursday, începuse un val de vânzări panică, iar cinci zile mai târziu, pe 29 octombrie (cunoscută ca Black Tuesday), bursa s-a prăbușit: milioane de acțiuni s-au vândut într-o panică generalizată, iar averi uriașe s-au evaporat în câteva ore.

Panica bancară și retragerile masive

După prăbușire, oamenii au început să își retragă economiile din bănci de teamă că instituțiile financiare vor falimenta.

Această panică bancară a dus la o avalanșă de falimente ale băncilor: până în 1933, aproximativ 20 % din băncile existente la începutul anilor 1930 dispăruseră, conform sursei citate anterior.

Mai puține credite și mai puține investiții în economie au însemnat scăderea cheltuielilor de consum și producție industrială.

Scăderea prețurilor și a venitului real a dus la o spirală de declin economic profundă.

Factorii internaționali

Criza americană s-a extins global și pentru că multe țări erau legate printr-un sistem numit standardul aur, în care monedele erau legate de aur la un curs fix. Această legătură a transmis șocul american altor economii, în timp ce barierele comerciale protecționiste, cum ar fi Tariful Smoot-Hawley din 1930, au redus drastic comerțul internațional.

Efectele devastatoare s-au ținut lanț

• Colaps economic profund: În Statele Unite, producția industrială a scăzut cu aproape 47 %, iar Produsul Intern Brut (PIB) a scăzut cu 30 %.
• Șomaj masiv: În vârf, peste 20 % din forța de muncă a rămas fără loc de muncă, iar în unele locuri cifrele au fost chiar mai mari.
• Sărăcie și fără adăpost: mulți oameni și-au pierdut economiile, casele sau fermele. În orașele americane s-au format așa-numitele „Hoovervilles” (așezări improvizate de oameni fără locuință), iar cozi la cantinele de ajutor au devenit imaginea rămasă în istorie a suferinței perioadei.

Viața oamenilor de zi cu zi s-a schimbat radical, peste noapte

Pentru mulți, anii 1929 – 1933 au însemnat o deteriorare dramatică a calității vieții. Oamenii obișnuiți care dețineau economii sau acțiuni au văzut cum bunurile lor se transformau în pierderi.

Angajatorii, confruntați cu scăderea cererii și creditelor, au început să concedieze masiv, iar cei rămași fără muncă au fost nevoiți să se descurce cu puținul care le rămăsese sau să ceară ajutor comunitar.

Răspunsul autorităților și ieșirea din criză

La început, autoritățile au ezitat să intervină masiv, iar politicile economice au fost criticate pentru că nu au oprit declinul rapid.

Însă odată cu preluarea președinției de către Franklin D. Roosevelt în 1933, Statele Unite au lansat programul New Deal, o serie de măsuri menite să reformeze sistemul financiar, să ofere locuri de muncă și să sprijine economia.

Aceste politici, împreună cu abandonarea standardului aur în multe țări, au contribuit la redresare treptată, după cum regăsim referințele în Wikipedia.

De ce este important să nu uităm criza din 1929?

Marea Depresiune nu a fost doar o simplă recesiune: a fost o perioadă în care au căzut bariere financiare, economice și sociale, lăsând în urmă lecții importante despre volatilitatea piețelor, importanța reglementării financiare, riscurile supraspeculației și nevoia de politici publice eficiente în fața șocurilor economice.

Este, de asemenea, un reper istoric pentru înțelegerea crizelor moderne: modul în care piețele, sistemele bancare și deciziile politice se leagă între ele și pot transforma prosperitatea în declin profund.