Amploarea pieţei datelor personale ajunge la cote uriaşe. După ce a erodat decenii la rând dreptul la intimitate, firmele tenebroase şi foarte puţin verificate din acest domeniu au ajuns să ajungă la un nou nivel al clasificării a sute de milioane de oameni, scrie New York Times.
Este suficienta accesarea unui link, postarea unui mesaj pe o reţea de socializare, o glumă online sau achiziţionarea unui produs pentru ca fie cariera, fie planurile financiare ale unui om să fie distruse, poate pentru totdeauna. Aceasta pentru că datele personale au devenit o marfă pe o piaţă unde cererea este uriaşă, atât din partea comercianţilor, cât şi a angajatorilor sau asiguratorilor.
Numele, adresa, vârsta, dar şi suprafaţa locuinţei, numărul copiilor, starea civilă, sexul, numele animalului de companie, valoarea aproximativă a împrumuturilor, zona în care locuim, numărul de ţigări fumate pe zi şi cantitatea de alcool consumată, mâncarea preferată sunt informaţii colectate de societăţi specializate din mediul virtual, dar şi din viaţa reală, care creează apoi liste întregi ale persoanelor despre care se presupune ca ar suferi de Alzheimer, de demenţă, de SIDA, că ar avea devianţe sexuale, că ar suferi de depresie sau impotenţă.
Aceste societăţi nu se numesc nici Google, nici Facebook. Este vorba de nume aproape necunoscute: Acxiom, CoreLogic, Datalogix, eBureau, ID Analytics, Intelius, Recorded Future. Este de vorba de companii care dispun de zeci de mii de servere şi care colectează neîntrerupt click-urile, adică pasiunile, micile plăceri şi dramele oamenilor obişnuiţi, le analizează şi apoi le vând pentru câţiva cenţi. Suma este mică, dar multitudinea datelor face ca aceasta piaţă să fie una din aproape 200 de miliarde de dolari, potrivit Comisiei Federale pentru Comerţ din SUA.
Una dintre cele mai mari asemenea companii ce vânează date personale este Acxiom, cu sediul in Arkansas. In 2012, Acxiom deţinea 50 de mii de miliarde de date despre jumătate de miliard de persoane (aproape toată populaţia Statelor Unite şi alte sute de milioane de oameni din întreaga lume).
Listele acestea nu trebuie să fie neapărat extrem de atractive pentru ca multe companii de retail să se lupte pentru ele. Acelaşi lucru este valabil şi pentru instituţiile financiare care încearcă să se ferească de clienţi dificili sau pentru angajatorii care caută personal.
Foarte grav este însă că aceste liste nu sunt întodeauna nici concludente, nici veridice. The New York Times oferă exemplul unei femei din Arkansas care şi-a văzut ruinate şansele de a obţine o slujba sau un credit pentru că a fost catalogată drept dealer de metamfetamină. Au trebuit să treacă ani până când să reuşească să scape de această tară virtuala şi să obţină un loc de muncă. A fost un caz extrem de norocos.
În al doilea rând, dacă informaţiile sunt corecte, cunoaşterea lor poate la fi la fel de periculoasă, atât timp cât este vorba despre o afecţiune medicala, despre un episod în care persoana respectivă a fost victima unui abuz.
Nu în ultimul rand, persoanele vizate de vânătorii de date personale nu au ştiinţă de acest lucru şi nu vor avea posibilitatea de a corecta informaţiile eronate. Dacă în cazul unui test de personalitate aplicantul pentru job este respins, el are posibilitatea de a se adresa companiei sau autorităţilor, atât timp cât are motive să creadă că testul nu a fost corect. Nu se poate face însă dacă incorectitudinea este una ascunsă, ca în cazul acestor date personale, scrie The New York Times.
Problemele de mai sus pot fi într-o oarecare măsură corectate printr-o legislaţie care să se adreseze acestei nou aparute pieţe “întunecate” a datelor personale. În Congresul SUA a fost propusă o asemenea lege, în 2013, însă fără niciun rezultat până în acest moment. Prin urmare, cum tradiţia constituţională americană arată că orice nu este interzis este permis, piaţa datelor personale continuă sa funcţioneze nestingherită.
Uniunea Europeană, cu toata a sa tradiţie juridică napoleoniana şi politică care nu pleacă niciodata de la prezumţia de nevinovăţie a marilor corporaţii, nu este ferită în faţa acestui fenomen. Domeniul nu este legiferat nici în Europa, iar aşteptata incheiere a Acordului de Parteneriat şi Investiţii UE-SUA poate încetăţeni practica şi pe celălalt ţărm al Atlanticului, mai cu seamă că profiturile acestei industrii sunt uriaşe, clienţii săi sunt multinaţionale gigant, iar puterea de lobby-ului asupra legislatorilor europeni va fi enormă.
“Avem nevoie de reglementări pentru a ajuta consumatorii să observe pericolele noului peisaj informaţional fără a fi copleşiţi de informaţii, să ştie că au dreptul să fie înştiinţaţi despre folosirea datelor lor şi că au dreptul să corecteze erorile fundamentale strecurate în aceste date. Fără aceste măsuri, vom continua să fim judecaţi de o instanţă supremă virtuală formată din entităţi ce nu pot fi trase vreodată la răspundere şi care folosesc informaţii îndoielnice”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.