Medic supravieţuitor: Avionul a pierdut un motor. Datorită lui Adrian Iovan suntem în viaţă

Medicul Radu Zamfir, care s-a aflat în avionul prăbuşit luni seară, a ajuns la Bucureşti marţi. Doctorul, care a suferit cele mai uşoare răni în accidentul aviatic din Munţii Apuseni, a fost externat din Spitalul Judeţean Cluj. Medicul Zamfir este cel care a anunțat la 112 faptul că avionul în care se afla împreună cu mai mulţi colegi a aterizat forţat. Tot el a acordat şi primul ajutor colegilor săi răniţi mai grav. Acesta a făcut marţi mai multe declaraţii despre tragedia aviatică.

Principalele declaraţii ale medicului: 

– Totul a decurs inițial bine. Pe parcursul trecerii munților, avionul a givrat, a pierdut în înălțime, a pierdut un motor, am văzut copacii de aproape, printre ceață, apoi eram la fața locului, care mai traumatizați, care mai prinși în avion. A trecut ceva până ne-au găsit, ne-am descurcat cum a am apucat, am încercat să-i ajutăm pe toți.

– Domnul Adrian Iovan era prins între fiarele avionului, mi-a cerut să-l scot. Am încercat, nu am reușit. 

– Nu a avut timp să ne spună nimic (în timpul problemelor de zbor), era preocupat să ţină manşa avionului. Datorită lui suntem în viaţa. Nu trebuie să uităm lucrul ăsta. 

– Când am văzut copacii de aproape am realizat că o să ne prăbușim. Aveam centurile de siguranţă puse.

– Am luat legătura (cu serviciile de urgenţă), am reuşit să trimit ceva coordonate, nu îmi aduc aminte exact ce anume.

– Am smarthone care înregistrează coordonatele.

– Studenta nu era conștientă, avea semne vitale, dar nu cred că era conștientă. Lucrurile s-au defăşurat într-un fel pe care mi-e greu să-l descriu.

– Toată lumea şi-a dat silinţa să facă ce s-a putut. Am sunat la 112, apoi am fost sunat de alţii implicaţi în operaţiunea de salvare, am încercat să transmit coordonatele. Ne-a găsit un pădurar, apoi a ajuns şi SMURD-ul.

– Nu se putea ajunge decât cu piciorul acolo. Eu am mers susţinut de cineva.

– Până să ajungă echipele am încercat să o resuscitez pe studentă, dar nu părea conştientă, deşi avea semne vitale.

– Eu m-am considerat mai puţin vătămat. Am folosit ce aveam, pături, ca să-i încălzim pe ceilalţi. Ironia sorţii, purtam un echipament de motociclist.

– Când mi s-a explicat cum să transmit coordonatele, le-am transmis.

– Domnul Iovan nu ne-a spus ce se întâmplă. Dânsul era preocupat să menţină avionul de o manieră în care să nu ne facem toţi praf.

– Mi s-a părut că a trecut o jumătate de oră, nu şase ore.

– Pilotul Adrian Iovan m-a rugat să-l scot din avion. Mi-e greu să spun dacă Adrian Iovan ar fi putut fi salvat.

– Când am ajuns în salvare, parcă luasem pe Dumnezeu de picior.