Mineriada grupului de şoc H.-R. Patapievici and Co.

(Sau cine vorbeşte despre funie în casa spânzuratului!)

Poate că nu aş fi scris acest articol dacă ieri, 20 iunie 2012, în plină noapte (era ora 2.30 dimineaţă la New York!), nu primeam un telefon de la un moderator al postului TV “The Money Channel”, care m-a rugat să-mi dau cu părerea despre noul scandal iscat la Institutul Cultural Român (ICR), declanşat în urma trecerii acestei instituţii sub controlul Senatului. A trebuit să aştept încă două ore pentru a intra în direct, iar la 4.30 moderatorul m-a sunat din nou, spunându-mi că îl are ca invitat pe regizorul Cristi Puiu şi că doreşte să intru într-un dialog cu reputatul cineast, susţinător şi semnatar al Protestului iniţiat de prietenii (clienţii) dlui Patapievici pe tema scandalului izbucnit din cauza pericolului “politizării” ICR. Atitudinea moderatorului de la The Money Channel mi s-a părut corectă, idea fiind aceea de a pune faţă în faţă un susţinător şi beneficiar al politicii de programe a ICR-ului şi a dlui Patapievici, dl Cristi Puiu, şi sus-semnatul, unul dintre jurnaliştii români de peste Ocean cei mai vocali, critic constant al modului în care funcţionarii ICR din New York cheltuiesc banul public al românilor pentru a satisface clientela grupului Patapievici şi a-şi justifica salariile sau poziţiile privilegiate în care au fost numiţi. Cum dialogul meu cu regizorul Cristi Puiu a durat numai câteva minute, eu fiind trezit din somn în toiul nopţii şi neavând timpul necesar pentru a-mi expune toate argumentele, îmi voi spune/scrie, acum şi aici, la cotidianul.ro, clar şi răspicat, punctul de vedere asupra activităţii ICR, mai ales că de-a lungul anilor le-am semnalat foştilor miniştri de Externe Mihai Răzvan Ungureanu, Cristian Diaconescu sau Theodor Baconschi, fostului premier Emil Boc şi chiar preşedintelui Traian Băsescu lanţul de nereguli de după numirea în funcţia de director al ICR-NY (în 2006) a dnei Corina Şuteu. Voi înşira faptele, lăsându-vă pe Dvs. să trageţi concluziile

  • Dna Corina Şuteu, şefa de la ICR New York, a fost numită în funcţie de dl Patapievici în 2006, fiind funcţionar cu statut diplomatic. Conform regulilor Ministerului de Externe, termenul maxim al unui mandat este de 4 ani, dar de la instalarea dnei Şuteu au trecut 6! Conform surselor mele, dna directoare a ICR New York este fosta soţie a dlui Sorin Lupşa, fotograful oficial al Administraţiei Prezidenţiale şi al dlui Traian Băsescu, preşedintele României, preşedinte de onoare al ICR şi şeful direct al dlui Patapievici, cel care reclamă acum pericolul “politizării” instituţiei pe care o conduce! Interesant, dar să mergem mai departe…
  • Investigaţiile mele privind activitatea ICR New York au început în luna iulie 2008, odată cu aşa-zisa “expoziţie” intitulată “Freedom for lazy people” (“Libertate pentru leneşi”) şi organizată de Cristian Neagoe, director de programe şi subalternul dnei Şuteu. În urma sesizării a doi oameni de artă (dnii Robert Horvath şi John Gabrian Marinescu), am publicat, la vremea respectivă, un articol care demasca modul în care Cristian Neagoe şi-a adus prietenii din grupul” Zakusca Senzual” să-şi petreacă vacanţa la New York pe bani publici! Faptul ar fi trecut neobservat dacă expoziţia “artiştilor” nu ar fi declanşat un imens scandal, care putea duce chiar la un conflict diplomatic, din cauza iresponsabilităţii dnei Corina Şuteu şi a subalternului Cristian Neagoe. Întreaga Comunitate Românească din New York a fost şocată să vadă pereţii unei instituţii oficiale a României mânjiţi cu menore (simbol al Ştatului Israel) pe care erau pictaţi dolari şi fraza “Fucking funny”, alături fiind expus celebrul ponei roz cu svastica pictată pe partea dorsală! Am întocmit un dosar cu fapte, mărturii, poze şi imagini video, pe care urma să-l trimit Comisiei de Cultură a Senatului, condusă la acea vreme de poetul (decedat între timp) Adrian Păunescu, dar şi la Curtea de Conturi, în care prezentam probe clare referitoare la modul în care era cheltuit banul public la ICR New York. Au urmat “represaliile”, eu fiind ţinta unor atacuri concentrate şi repetate venite din partea “clienţilor” dnei Şuteu (vezi în presa vremii articolele publicate între 7 şi 9 august 2008 de Traian Radu Ungureanu, Mircea Mihăieş sau Nicolae Manolescu), în care am fost “răsfăţat” cu tot felul de mizerii! De dosarul meu s-a ales praful, fiindcă două luni mai târziu s-au ţinut alegeri parlamentare, iar după alte câteva luni, în 2009, PSD a intrat la guvernare, alături de Puterea instalată de preşedintele Traian Băsescu. Dovada că am avut dreptate o reprezintă rechemarea de la post a lui Cristian Neagoe, cel care i-a salvat scaunul dnei directoare Corina Şuteu. Drept recompensă pentru “sacrificiu”, dna Şuteu avea să-l recheme pe fostul ei subaltern, în octombrie 2011, la festivalul de benzi desenate din New York, intitulat “NY COMIC CON”. Evident, tot pe bani publici!
  • În anii următori, prietenii dlor Băsescu şi Patapievici sau ai dnei Şuteu s-au simţit ca le ei acasă la ICR New York. Deplasări, mese peste mese pe bani publici şi acţiuni de “promovare” a unor personalităţi culturale remarcabile, care nu mai aveau nevoie de reclamă, fiind recunoscute în cercurile academice din lume: regizorii Andrei Şerban, Cristian Mungiu Cristi Puiu (interlocutorul meu din noaptea trecută), Radu Gabrea, Lucian Pintilie şi scriitori precum Norman Manea sau Andrei Codrescu. Întâmplător sau nu, majoritatea celor enumeraţi mai sus – unii din politeţe, alţii din obligaţie – se regăsesc pe lista de semnatari ai Petiţiei proPatapievici şi împotriva “politizării” ICR, căci dna directoare Corina Şuteu a avut grijă să se caţăre pe munca unor oameni de cultură care şi-au construit carierele sau notorietatea prin merite proprii şi fără ca ICR-ul dlui Patapievici să contribuie cu ceva la ascensiunea lor.
  • Ar mai fi multe de spus/scris, dar timpul limitat mă împiedică să scriu tot ce ştiu despre activitatea ICR şi în special despre ICR New York. O voi face, poate, într-o ediţie viitoare sau într-o carte, fiindcă sunt multe de spus/scris. Se impune, însă, o concluzie. “Pericolului politizării” ICR şi scandalul generat de trecerea acestei instituţii sub controlul Senatului sunt teme false şi reprezintă reacţia “intelectualilor lui Băsescu” în faţa “pericolului” de a-şi pierde privilegiile, mai ales după cedarea puterii şi eşecul de la alegerile locale a fostei“puteri portocalii” şi numirea dlui Andrei Marga, personalitate academică unanim recunoscută, în funcţia de ministru de Externe. A reclama “politizarea” ICR când dna Corina Şuteu a fost numită directoare la ICR New York pe baza funcţiei deţinute de fostul său soţ (fotograf oficial al preşedintelui Băsescu) şi menţinută ilegal la post (preţ de peste 6 ani, în loc de patru!), când preşedintele şi vicepreşedintele ICR, dnii Patapievici şi Mihăieş, acompaniaţi de corul aplaudacilor prezenţi în déjà celebrul avion de la Neptun, închină ode “Marelui Cârmaci” în oficiosul prezidenţial “Evenimentul Zilei”, e ca şi cum ai vorbi despre funie în casa spânzuratului! Trecerea ICR din subordinea preşedintelui Traian Băsescu sub controlul Senatului este o măsură firească şi ea urmăreşte supravegherea mai atentă a modului în care este cheltuit banul public, iar “mineriada” dlui H.-R. Patapievici şi a clientelei ICR nu va putea împiedica stoparea jafului cu care ne-a obişnuit nomenklatura politrucilor instalaţi vremelnic la butoane!

New York, 21 iunie 2012

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Grigore L. Culian 185 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.