Avea Belizarie nişte câmpuri magnetice! Le ţinea prinse-ntr-un degetar de materie, bine izolat cu o dungă de beton. În buzunarul pantalonilor săi soioşi ţinea grozăvenia, să mor dacă mint. Zicea nebunul, am chef să număr biţii universali! Un bocciu. Crăcănat. Un nesuferit. Număra unităţile informaţionale ale universului ca să ne de-a pe spate, haimanaua, prefectura liberală stătea cu ochii pe el, socialiștii îl monitorizau pe Facebook și Twitter! Unu. Doi.
Doi şi-un sfert. Trei şi-un pic. Şi o mulţime de numere virtuale, să vină domnul Einstein să ne deslușeacă, zău așa cum e cu legea cuantică în România. Belizarie? Din Balta Albă era. Se ținea pe la centru, pe Calea Victoriei, dădea câte o reprezentație magnetică de mai mare dragul. Era în clenciuri cu oficialităţile. Îl luaseră la ochi. Se pregătea o ambuscadă împotriva lui. Un limbut şi-o gură spartă, Belizarie. Uite-aşa zicea, să fim un imperiu, ce mai tura-vura, murătură, țac-pac, un imperiu la marele fix, să fim și noi cu pieptul mai în față, mai viteji, mai avuți, mai așa, de barosani! Trăiască Imperiul Român! Să aruncăm cu bombiţe în capul ruşilor, în capul americanilor şi japonezilor! Ce nebun, Belizarie, ne împingea la rele, ne băga vârtos în păcat, să păcătuim și alta nu, în contra umanității, golanul, nebunul, aiuritul! Gata, gata să ne bage-n luptă împotriva barosanilor lumii.
Ah, americanii! Erau pe ducă. Şi ruşii, ah, rușii. Și ei pe ducă. Şi marţienii. Ah, marțienii, și ei pe năsălie, ce crezi dumneata!? Iar el, Belizarie, număra biţii. Într-o bună dimineaţă ne-am speriat rău de tot. A-nceput să ne ia umbrele la scotocit. Le fixa cu grozăvenia de câmp magnetic, le întorcea pe toate părţile, le analiza. Ne-am bulucit pe lângă el. L-am tras de limbă. Să ne zică ce are de gând. Dacă nu cumva vrea să ne trimită-n război în contra augustei oficiale, să vezi drăcovenie de democrație participativă. Că n-o să ne fie moale deloc în cazul acesta. El ne-a strigat cuprins de înfrigurare, uite-i, umbrăreţiiii! Ăștia votează și cu ochii-nchiși! Dar cum să-i vezi? Fiinţe ipotetice. În acelaşi timp într-o mie de locuri. Călătoreau prin umbrele noastre. Dublul nostru. Spaţiul nostru negativ, zău aşa.
să ne de-a pe spate şi dea vaţi ascunse-lea…